new posts members Forum Rules search RSS
Pagina 3 din 3«123
Forum » BIBLIOTECA ONLINE » Proza » SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
date: Vineri, 24/06/2011, 1:38 PM | message # 31
Nu se lăsă intimidată de dispreţul lui. Pentru tot. restul zilei nu avea de gînd să se desprindă de el.
- Irish, la telefon pe doi.
- Nu vezi că vorbesc deja la telefon? urlă acesta. Să aştepte. Acum... şi continuă să vorbească în receptor... ai bătut destul de tare?
- Da, domnule McCabe. Nu este acasă.
Irish îşi trecu mîna peste faţă. Nimic nu avea sens.
- Te-ai uitat pe fereastră?
- Am încercat. Draperiile sînt trase. Am ascultat la uşă. Nici un sunet. Nu cred că este cineva acasă.
------------------------------C 412~^------------------------------
- Dumnezeule, murmură Irish.
Sperase ca Van să fie acasă, evident, nu era. Probabil că a plecat direct la Palacio Del Rio. A controlat dar i s-a spus că nu este acolo,
- Bine, mulţumesc, întoarce-te. Apăsă pe interfon - hei, mi-aţi spus că mă caută cineva pe doi?
-Da. , - A închis. A fost bărbat? "
- Femeie.
- V-a spus cine?
- Nu. Părea cam agitată. Tensiunea lui Irish crescu brusc.
- De ce naiba nu mi-ai spus?
- Dar Ji-am spus!
- Dumnezeule!
Intră în birou trîntind uşa şi îşi aprinse o ţigară. Nu putea fi sigur că Avery l-a căutat, dar intuia că ea a fost. Afurisitele lui de instincte. Luă o "gură de antacid. Formă numărul de la hotel. Cînd ceru legătura la Rutledge, i se dădură aceleaşi răspunsuri.
- Ascultă, ticăloasă ce eşti. Nu dau doi bani pe instrucţiunile tale. Sună imediat la ei. Acum, ai înţeles? Dacă nu o faci vin şi te strîng de gît.
Legătura se întrerupse. Irish tremura. Probabil-că Avery era speriată. Va crede că au părăsit-o amîndoi.
Van, ticălos iresponsabil, nu s-a dus unde trebuia să fie. S-a bizuit pe el. Cum să ajungă la ea? Ieşi furios din birou.
- Plec.
- Pleci?
- Ce eşti surd? Plec. Dacă mă sună cineva sau mă caută spune-le să lase un mesaj. Mă întorc cînd pot.
- Unde pleci? înlocuitorul său rămase cu gura
căscată, cu ţigara atîrnînd.
- Eşti sigur că nu este? întrebă Avery speriată. Am sunat mai devreme şi...
- Nu ştiu decît că cineva mi-a spus că a plecat şi nu este de găsit.
- Unde a plecat?
- Nu ştie nimeni.
- Irish nu ar face aşa ceva în ziua alegerilor.
- Ascultă, doamnă, aici este ca la nebuni, mai ales de cînd Irish a dezertat. Vreţi să-i lăsaţi un mesaj?
- Nu, nici un mesaj.
Simţindu-se părăsită, închise telefonul şi ieşi din cameră. Mecanic, ochii ei l-au căutat pe Ţaţe. Vorbea cu Nelson. Zee le asculta conversaţia dar, ca de obicei, privirea ei îl învăluia cu dragoste pe Ţaţe.
Jack şi Eddy erau în hol. Mai erau cîteva ore pînă la închiderea urnelor, dar ultimele estimări îl arătau pe Ţaţe în faţa lui Dekker. Chiar dacă nu va ieşi cîştigător, îi va trage o spaimă grozavă lui Dekker. Dorothy Rae a spus că o doare capul şi s-a retras în cameră. Francy stătea cu Mandy pe duşumea. Colorau. Inspirată burse, Avery o strigă:
- Vrei să vii puţin?
- De ce?
- Vreau să te rog ceva.
- Bunica mi-a spus să am grijă de copil.
- O să am eu grijă. Oricum, se apropie ora de culcare. Te rog, este foarte important.
Fără tragere de inimă, Fancy se ridică şi o urmă pe Avery în dormitor. După ultimul incident era mult
mai plăcută. Din cînd în cînd era şi recalcitrantă, dar mult mai puţin. Imediat ce închise uşa, Avery îi puse în paimă o cheiţă.
- Trebuie să faci ceva pentru mine.
- Cu cheiţă asta?
- Este cheia de la o cutie poştală. Vreau să te duci acolo şi să-mi aduci ce găseşti, îmi dai mie personal, nu altcuiva.
- Ce naiba se petrece?
- Nu-ţi pot explica.
- Nu am de gînd să vînez cai verzi pe pereţi.
- Te rog, Francy, este extrem de important.
- Şi atunci de ce mi-o ceri mie? Eu nu ajung de obicei la astfel de situaţii de încredere.
- Am crezut că sîntem prietene. Ţaţe şi eu te-am scos din încurcătură. Poţi să faci şi tu ceva pentru noi.
Francy aruncă de cîteva ori cheiţa, gîndind:
- Unde este? Avery îi dădu adresa. Doamne, este departe.
- Dar tu ai spus că te-ai săturat să stai închisă aici. Vrei să faci asta pentru mine?
- Bine.
- Mulţumesc, spuse Avery şi o strînse în braţe. La uşa dormitorului se opri. Pleacă cît poţL de discret. Dacă întreabă cineva de tine te acopăr eu.
- De ce atîta discreţie? Care-i secretul? Doar nu te culci cu vreun poştaş?
- Ai încredere în mine. Este foarte important pentru Ţaţe - pentru toţi. Şi te rog să vii repede.
Francy îşi luă geanta şi se îndreptă spre uşă.
- Mă întorc imediat, spuse peste umăr. Nimeni nu-i dădu atenţie.
415
Francy se aşeză pe scaunul înalt de la bar şi puse pe tejghea pacheţelul luat de la cutia poştală. Barmanul, un tînăr musculos, se apropie de ea. îi zîmbi angelic.
- Gin şi tonic, te rog.
Ochii lui albaştri prietenoşi o priviră sceptic.
- Cîţi ani ai?
- Destui.
- Dă-ne două. Un bărbat se aşeză lîngă Francy. îi fac eu cinste domnişoarei.
- Din partea mea... ridică barmanul din umeri. Francy îl privi pe bărbatul de lîngă ea. Era un
bărbat îngrijit. Trecut de douăzeci de ani. Probabil însurat, în căutare de aventuri. Barul era genul de local unde se întîlneau cei care îşi doreau aventuri, în timp ce ea îl analiza pe el, el o studie. Lucirea din ochii lui îi arăta că o apreciază, mai ales trupul.
- Mulţumesc, spuse ea.
- Cu plăcere. Cred că eşti majoră, nu?
- Sigur. Pot să beau. Dar nu am destui bani. Au rîs amîndoi.
- Eu sînt John.
- Francy.
- Francy?
; Francine, dacă preferi.
începuse ritualul. Fancy îl ştia. Ştia toate regulile jocului, în mai puţin de două ore aveau să sfîrşească într-un pat. După suferinţa provocată de Eddy, a jurat
că nu se mai uită la bărbaţi. Erau toţi nişte ticăloşi. Nu doreau decît un singur lucru de la ea, ceea ce puteau cumpăra de la cea mai ieftină tîrfă.
Mama i-a spus că într-o zi va găsi un băiat care o va respecta şi o va trata cu blîndeţe. Francy nu prea credea. Adică să stea să se plictisească aşteptîndu-l pe Făt Frumos?
Nu. Trei zile a fost cuminte. Trebuia să se distreze. Jim, Joe, John sau cum naiba îi mai chema o puteau distra. A fost fetiţă bună, a îndeplinit misiunea dată de Carole dar nu avea de gînd să se întoarcă la hotel şi să stea lipită de televizor. O să ajungă ea, dar mai tîrziu. Mai întîi să se distreze puţin.
Era imposibil să găseşti loc de parcare lîngă hotel. Irish găsi, în sfîrşit, un loc la o oarecare distanţă. Cînd intră în hol era deja transpirat. Dacă va trebui să dea bani pentru a ajunge la apartamentul lui Rutledge, o va face. Trebuia să o vadă pe Avery. împreună trebuiau să îl găsească pe Van.
Poate că îşi făcea probleme fără motive. Poate că ei erau deja împreună.
Trecu printr-un grup de turişti. Deodată simţi că-i creşte tensiunea, în mijlocul haosului cineva i-a pus o mînă pe umeri.
- Bună ziua.
- Oh, bună ziua, spuse Irish recunoscînd chipul.
- Eşti Irish McCabe, nu? prietenul lui Avery. -Da.
- Te caută. Vino cu mine.
Traversară holul. Irish fu condus spre liftul de
serviciu. Intrară în lift şi uşile se închiseră.
- Mulţumesc, spuse Irish ştergîndu-se de transpiraţie. Ţi-a spus Avery... se opri în mijlocul întrebării. Privi speriat. Ştii?
- Da, ştiu.
Irish văzu pistolul dar nu mai avu timp să înregistreze faptul că era îndreptat spre el. în mai puţin de o secundă duse mîna la inimă şi căzu.
Liftul se opri. Pasagerul singuratec ridică pistolul şi aşteptă ca uşile să se deschidă, dar nu trebui să îl folosească. Nu era nimeni. Scoase trupul lui Irish, îl'tîrî în hol şi îl lăsă într-o nişă. ,Era prea^multă lumină. Cu tocul pistolului sparse neoanele. în întuneric, Irish McCabe rămase părăsit. Asasinul ştia că pînă va fi descoperit moartea lui va fi acoperită de o altă moarte.
Toate emisiunile anunţau rezultatele alegerilor. Cele trei televizoare erau fixate pe canale separate, întîmplarea a făcut ca şi cursa prezidenţială să fie foarte strînsă. Pe lîngă ea, la fel de strînsă era lupta dintre Ţaţe Rutledge şi Roy Dekker. Cînd s-a anunţat că Rutledge are un uşor avans, toată lumea din salon scoase un sunet de bucurie. Avery tresări violent. Era încordată la maximum. Pe punctul de a face o criză de nervi.
Agitaţia din jur a influenţat-o pe Mandy. A fost atît de agitată .încît nici o femeie din cele chemate să stea cu ea nu au reuşit să o potolească. Avery nu-şi lua gîndul de la Ţaţe, dar în acelaşi timp se întreba unde sînt Irish şi Van. Dispariţia lor nu avea logică. Sunase
-( 418

la studio de trei ori. Nici unul dintre ei nu apăruse.
- Nu aţi anunţat la poliţie? a întrebat ea ultima dată. Poate că li s-a întîmplat ceva.
- Ascultă, doamnă, n-ai decît să o faci. Dar nu ne mai suna. Avem altceva mai bun de făcut. Pe măsură ce trecea timpul, se conturau două certitudini. Una că Ţaţe va cîştiga, cealaltă că s- a întîmplat ceva îngrozitor cu prietenii ei.
Dar dacă Păr Alb a urmărit-o pe ea şi nu pe Ţaţe? Dacă a observat că ea l-a recunoscut? Dacă l-a interceptat pe Van? Dacă l-a scos pe Irish din studio?
îi era rău de frică gîndindu-se că ucigaşul putea să fie în hotel, sub acelaşi acoperiş cu Ţaţe şi Mandy.
Dar unde era Francy? Lipsea de cîteva ore. s-a întîmplat şi ei ceva? Dacă nu, de ce nu a dat măcar un telefon? Chiar cu aglomeraţia străzilor, nu ar fi durat mai mult de o oră să ajungă la poştă.
- Ţaţe, una din reţelele de televiziune te-a anunţat cîştigător! anunţă Eddy intrînd furtunos pe uşă. Eşti gata să cobori?
Avery îşi ţinu respiraţia aşteptînd răspunsul lui.
- Nu, spuse el. Nu, pînă cînd rezultatul nu va fi definitiv. Nu, pînă cînd nu va recunoaşte şi Dekker.
- Măcar poţi să-ţi schimbi hainele.
- Ce au hainele mele?
- Ai de gînd să mă contrazici pînă la capăt, nu?
- Pînă la capăt, spuse Ţaţe rîzînd.
- Dacă vei cîştiga nici n-o să-mi pese. Nelson se apropie de Ţaţe şi îi strînse mîna.
- Ai reuşit. Ai realizat ceea ce am aşteptat de la tine.
- Mulţumesc, tată, spuse Ţaţe ezitînd puţin. Dar să nu ne bucurăm prea devreme.
Zee îl îmbrăţişa.
- Bravo, frăţioare, spuse Jack bătîndu-l uşor pe obraz. Nu crezfcă ar trebui să ne gîndim la Casa Albă?
- Nu aş fi reuşit nimic fără tine, Jack. Dprothy Rae îl sărută pe Ţaţe.
- îmi pare bine că spui asta, Ţaţe.
- Mulţumesc celor cărora trebuie să le mulţumesc. O privi pe Avery. Ochii lui îi arătau cît de mult greşeşte. Era înconjurat de oameni care îl iubeau. Ea era singura trădătoare. Uşa se deschise din nou. Ea se întoarse sperînd că a venit Francy. Era un voluntar.
Totul este pregătit în camera de recepţii. Mulţimea îl vrea pe Ţaţe. Dumnezeule, este grozav!
- Eu zic să deschidem şampania, spuse Nelson. Cînd pocni primul dop de la sticla de şampanie,
Avery tresări îngrozitor de speriată.
John îi mîngîia sînii. Ea se îndepărtă. Devenea plictisitor. Nu avea chef. Nici băutura nu mai avea gust. Nu mai era la fel de plăcut ca altădată.
Eu am crezut că sîntem prietene.
Vocea Carolei o urmărea şi îi alunga toată plăcerea, în ultimele luni Carole s-a purtat frumos cu ea. De cînd a venit de la spital. Au impresionat-o cuvintele ei despre respectul de sine. A avut încredere în ea şi ea a rugat-o să facă un lucru important. Şi ea ce a făcut? A dezamăgit-o.
- Trebuie să plec, spuse ea brusc. John stătea aplecat peste ea. Mulţumesc pentru băutură, îşi luă poşeta şi pachetul.
" - Hei, unde te duci? Eu am crezut că... ştii.
- Da, ştiu, spuse Francy. îmi pare rău.
El îşi puse mîinile pe şolduri şi o întrebă furios:
- Şi eu ce naiba fac acum?
- Cauţi alta.
• Conduse spre hotel cu cea mai mare viteză, mereu atentă la radare şi maşini de poliţie. Nu era beată, dar băuse. Circulaţia e îngrozitoare, într-un tîrziu reuşi să ajungă. Holul era înţesat de oameni. Toţi aveau fotografii cu Ţaţe. Parcă toţi cei care l- au votat s-au adunat aici să-i sărbătorească victoria.
- Pardon, pardon, Francy îşi făcea loc prin mulţime. Au, piciorul meu! Lăsaţi-mă să trec.
- Hei, blondine, trebuie să aştepţi ca toată lumea. Cea care o strigase era o femele îmbrăcată în costumul voluntarilor lui Ţaţe.
- S-o crezi tu, răspunse Francy.
După cam o jumătate de oră de trecere prin mulţime, se ridică pe vîrfuri şi văzu că nici măcar nu se apropiase de lift.
- Gata, ce prostie, îl prinse de braţ pe cel mai apropiat bărbat. Ascultă, dacă mă duci pînă la primul lift, îţi fac o treabă de n-ai s-o uiţi toată viaţa.
Cînd sună telefonul, în cameră se lăsă tăcerea. Toţi ochii se îndreptară spre aparat. Toţi aşteptau.
- Gata, spuse Eddy, el este. Ţaţe ridică receptorul.
- Alo? Da, domnule, eu sînt, Ţaţe Rutledge. îmi pare bine că vă aud, domnule senator Dekker.
Eddy ridică pumnii ca un boxer cîştigător. Zee îşi împreună palmele pe bărbie, Nelson clătină din cap
ca un judecător care a primit o decizie corectă din partea juraţilor. Jack şi Dorothy Rae îşi zîmbiră.
- Da, domnule. Mulţumesc, domnule. Şi eu simt la fel. Vă mulţumesc pentru telefon.
Ţaţe puse receptorul în furcă. Timp de cîteva secunde rămase cu mîinile pe genunchi, apoi ridică privirea şi cu un zîmbet copilăresc spuse:
- Cred că asta înseamnă că sînt noul senator de Texas.
Camera explodă de bucurie. Toată lumea striga. Eddy îl trase pe Ţaţe în picioare şi îl împinse spre dormitor.
-Acum trebuie să te schimbi. Să ţină cineva liftul. Sun jos şi le spun că venim în cinci minute.
Avery îşi frîngea mîinile. Ar fi vrut să se bucure de victoria lui Ţaţe. Ar fi vrut să-l îmbrăţişeze şi săjl sărute. Să împartă împreună acest moment fericit, în schimb, tremura toată, îngheţată de frică. Intră după el în dormitor.
- Să nu mergi, Ţaţe. El o privi tăios.
- Poftim?
- Nu coborî.
: Nu se poate, îl prinse de mînă.
- Omul despre care ţi-am vorbit - bărbatul cu părul alb - este aici. L-am văzut azi dimineaţă. Pentru Dumnezeu, nu coborî!
- Trebuie.
- Te rog. Nu-şi mai putea stăpîni lacrimile. Te rog să crezi ceea ce îţi spun.
- De ce aş face-o?
- Pentru că te iubesc. De aceea am jucat rolul soţiei tale. M-am îndrăgostit de tine la spital. Nu
puteam să mă mişc sau să vorbesc, dar te iubeam. Tot ce ţi-am spus este adevărat. Eşti în pericol. Da, am avut ocazia unui reportaj senzaţional, dar... îl prinse de umeri rugător... ceea ce am făcut, am făcut să te protejez.
Ţaţe, toţi... îi întrerupse Eddy. Ce naiba se întîmplă? Trebuia să fii îmbrăcat. Jos lumea nu mai are răbdare, hai să mergem.
Ţaţe privi de la prietenul său spre Avery.
- Chiar dacă te-aş crede, spuse el neputincios, acum nu mai am de ales.
- Ţaţe, te rog.
- Nu am de ales.
Se îmbrăcă repede, Eddy o privi pe Carole.
- Arăţi ca dracu'. Dă-ţi cu ceva pe faţă înainte să cobori, îl luă pe Ţaţe şi îl împinse pe uşă.
Avery-fugi după ei. Camera era plină de oameni. Voluntarii umpleau coridoarele şi se înghesuiau să îşi vadă eroul. Undeva, dincolo de ea, Avery auzi numele Carole şi se întoarse. Francy se chinuia să treacă printre oameni. Ajunse direct în braţele ei.
- Francy! Unde ai fost?
- Nu îmi face morală! Am trecut prin iad ca să ajung aici. Este un tip în hol care mă aşteaptă, altul care...
- Ai găsit ceva în cutie?
- Uite. Sper, pentru Dumnezeu, să merite iadul prin care am trecut,
- Carole! Şi tu, Francy, să mergem! Eddy striga la toată lumea.
Avery desfăcu plicul şi văzu caseta.
- Găseşte tu o explicaţie.
- Poftim? Stupefiată, Francy o văzu intrînd în dormitor şi încuind uşa.
------------------------C423 ")-----------------------
x

- Visez? Sau a înnebunit toată lumea?
O individă îi trînti o sticlă de şampanie în mînă.
Luă o gură.
în dormitor, Avery puse caseta în aparat. Se aşeză pe marginea patului şi aşteptă. Recunoscu semnalul studioului din Washington. Văzu numele lui
Van Lovejoy.
începu să tremure de emoţie. Dacă Van a trimis-o, înseamnă că era importantă. După cîteva minute totuşi nu descoperi nimic. Ce glumă era asta? Subiectul era despre un grup paramilitar care avea o tabără permanentă într-o pădure sălbatecă, în zilele de sfîrşit de săptămînă membrii se întîlneau şi planificau să-i anihileze pe cei care nu erau ca ei. Scopul lor era să preia puterea asupra Americii şi să facă o rasă pură din oamenii ei. Din cîte ştia Avery, Van nu. avea predilecţii politice. Trebuie să se fi îngrijorat de ferocitatea organizaţiei pentru că banda arăta exact jocurile pe care aceştia le făceau, îi vedea strîngînd arme, antrenînd recruţii în război de gherilă, îndoctrinîndu-şi copiii, spunîndu-le cît sînt ei de superiori. Vorbeau în numele creştinătăţii.
Caseta era captivantă. O mai rulă o dată pentru a fi sigură că nu a omis ceva, dar nu descoperi nici un
indiciu care să-l fi făcut pe Van să o considere
importantă şi să o trimită.
Aparatul fixa un grup de oameni îmbrăcaţi în
haine militare. Erau înarmaţi pînă în dinţi. Avery o rulă
cu încetinitorul. Comandantul urla nişte ordine.
Camera se focaliză pe chipul lui. Avery tresări
recunoscîndu-l. Camera se învîrtea cu ea.
Arăta altfel. Era ras în cap. Avea un machiaj de
camuflaj, dar îl recunoscu pentru că trăise cu el într-o
casă timp de multe luni.
- Oamenii'nu sînt egali, urla comandantul. Este doar invenţia celor inferiori.
Bărbatul pe care îl recunoscu Avery aplaudă. Ura îi ţîşnea din priviri.
- Noi nu vrem să trăim printre negri,' homosexuali şi drogaţi.
- Nu vrem să ne corupă copiii, aşa este? -Da.
- Şi ce vom face?
Grupul începu să strige într-un singur glas, iar camera lui Van îi fixă.
- îi ucidem pe ticăloşi! îi ucidem pe ticăloşi!
Uşa se deschise brusc. Avery opri aparatul şi se ridică.
- Jack! exclamă şi duse o mînă la buzele, palide.
- M-au trimis după tine. Trebuia să cobori, dar îmi pare bine că avem un minut.
Avery se rezemă de televizor. Ştia că nu mai este nimeni. Toţi plecaseră. El înainta spre ea.
- Vreau să ştiu de ce ai făcut-o?
- Ce am făcut?
- Ai venit la mine. -Jack...
- Nu vreau să ştiu. Dorothy Rae spune că nu ai vrut decît să flirtezi cu mine şi să-l întorci pe Ţaţe împotriva mea. Răspunde- mi! De ce ai făcut-o? Aproape să mă cert cu fratele meu. Aproape să-mi ruinez căsnicia. Şi toate din cauza ta.
- Jack, îmi pare rău.
- Ai vrut .să mă faci de rîs-, nu-i aşa? Ai vrut s-o umileşti pe Dorothy Rae!
-Jack, ascultă...
- Nu, tu să asculţi. Este de două ori mai femeie decît tine.' Ai văzut cum s-a lăsat de băutură? Trebuie
să ai caracter pentru asta - ceea ce tu nu vei avea niciodată, încă mă mai iubeşte deşi...
- Jack, cînd a venit Eddy să lucreze pentru Ţaţe? Jack înjură nerăbdător.
- Eu îmi "omor sufletul aici şi tu...
- Jack, este important! strigă ea. Cum a ajuns Eddy să fie director de campanie? Cînd a apărut pe scenă pentru prima dată? S-a gîndit cineva să-l verifice?
- Despre ce naiba vorbeşti? Ştii doar că a fost recrutat.
- Recrutat? De către cine? A cui a fost ideea? Cine l-a angajat pe Eddy Paschal?
Jack o privi uimit, apoi ridică din umeri.
- Tata.
426
Hotelul a fost ales. Avea o singură intrare. Spre sala de recepţie era un culoar foarte îngust. Inevitabil, acolo lumea se înghesuia.
Noul senator fu propulsat prin culoar de familie, prieteni şi susţinători. Luminile de televiziune creau în jurul său o aură strălucitoare. Zîmbetul său era un amestec de încredere şi modestie.
Observatorul cu părul alb se îndreptă spre colţul opus. Dădu de o parte reporterii, reuşind să o facă fără să atragă atenţia asupra sa. Avea ani de expejienţă.
în ultima vreme, s-a întrebat dacă nu cumva a început să-l lase agilitatea. Era aproape sigur că doamna Rutiedge l-a remarcat în mulţime, nu numai o dată. Gîndindu-se la ea, înţelese brusc că nu o văzuse în grupul care îl urma pe Ţaţe. Aruncă priviri incisive spre intrare. Ah, iat-o, părea tulburată, probabil că din pricină că nu era lîngă familie.
Se concentra din nou asupra tînărului a cărui apariţie în sală aruncase mulţimea în frenezie. Peste tot erau baloane. Din pricina lor nu vedea bine.
Ajuns pe scenă, Rutiedge se opri şi dădu mîna cu cîţiva suporteri. Făcu un gest că doreşte să vorbească.
Păr Alb se feri de o pancartă care era să-l lovească în cap. în mijlocul acestei orgii sărbătoreşti el era singurul grav şi hotărît.
Continuă să înainteze. Destul de greu. Nimic nu-l
putea opri să ajungă la Ţaţe Rutledge.
Avery ajunse gîfîind în sala de recepţii. Ardea toată. Coborîse în fugă cele douăzeci şi două de etaje. Nici nu a încercat să ia un lift. A fugit imediat după Jack care a luat-o la fugă pe scări imediat ce a aflat că viaţa fratelui său este în pericol. L-a depăşit şi el încerca să a ajungă din urmă.
S-a oprit o secundă să-şi tragă sufletul şi, nebună, s-a aruncat în mulţime. Trupurile făceau un scut uman, dar Avery reuşi să treacă printre ele. Strigă "Ţaţe!"
El o auzi, îşi întoarse capul^dar nu o văzu. înfrigurată, Avery îl căuta pe Eddy. îl văzu aranjîndu-i pe Nelson, Zee, Dorothy Rae şi Francy. îl împinse pe Ţaţe spre microfon. "Ţaţe!" Era imposibil să o audă. Văzîndu-şi eroul, mulţimea începu să strige. "Oh, doamne, nu. Ajută-mă să ajung". Jack o ajunse din urmă.
- Carole, ce naiba ai vrut să spui? Cum este viaţa iui Ţaţe în pericol?
- Ajută-mă să ajung la el, pentru Dumnezeu, Jack, ajută-mă.
Păr Alb!
Stătea aproape de scenă ascuns sub un steag.
- Nu! Urlă ea. Ţaţe! Ţaţe!
Auzind-o strigînd, el se întoarse şi îi întinse o mînă zîmbindu- i cuceritor. Ea se repezi pe scenă, dar nu spre Ţaţe.
Ochii ei îl fixau pe duşmanul lui Ţaţe. Iar el pe ea. înţelegerea bruscă a faptului că ea ştia de el, îl făcu
să o privească cu răceală.
Văzînd mişeările cu încetinitorul, Avery îl văzu pe Eddy ducînd mîna la haină, încercă să scoată un cuvînt.
- Nu! Urlă ea în timp ce el îndrepta pistolul spre capul lui Ţaţe.
Avery se aruncă asupra lui Ţaţe şi îl descumpăni. O minisecundă mai tîrziu glonţul pornea spre ea aruncînd-o în braţele lui Ţaţe care privea uluit.
A auzit strigătele, a auzit că lui Ţaţe nu-i venea să creadă, i-a văzut pe Jack, pe Dorothy Rae şi Francy. Toţi erau îngroziţi.
Ochii ei s-au oprit asupra lui Nelson Rutledge în aceeaşi secundă în care al doilea glonţ al lui Eddy I-a lovit în frunte. Zee era plină de sînge. Ţipa.
Pe faţa lui Nelson s-a văzut furia şi surpriza. Aceasta era masca morţii sale.
Eddy a sărit între oameni. Un om a ieşit din. spatele său şi a tras. Capul lui Eddy Paschal s-a pulverizat.
Avery a mai avut timp să audă vocea lui Zee.
- Bryan! Dumnezeule! Bryan.

- M-am gîndit că este mai bine să ne întîlnim aici pentru a clarifica lucrurile.
Agentul special FBI, Bryan Ţaţe, le vorbea în camera de spital a lui Avery. Avea ochii roşii de plîns. Umărul stîng şi braţul îi erau bandajate.
Ceilalţi stăteau pe scaune la o distanţă respectabilă de patul lui Avery. Din momentul în care Ţaţe i-a dezvăluit identitatea, toţi o priveau ca pe un obiect ciudat. Manciy a fost trimisă la fermă.
- Toţi aţi văzut ce s-a întîmplat, spuse Bryan Ţaţe, dar nu ştiţi din ce motive. Nu va fi uşor de explicat.
- Spune-le totul, Bryan, spuse Zee blînd. Nu te gîndi la mine. Eu am nevoie ca ei să înţeleagă.
- Zee şi eu ne-am iubit acum mulţi ani. A fost o întîmplare pe care noi nu am prevăzut-o. Nu am vrut să se întîmple. Am greşit, dar a fost mai puternică decît noi. Consecinţele au fost grave. Au culminat cu tragedia de aseară.
Le-a povestit cum s-a întors din Coreea cu cîteva luni înaintea prietenului său Nelson.
- Pentru că m-a rugat, o vizitam periodic pe Zee. Pînă să vină Nelson acasă, legătura noastră s-a transformat în ceva mai mult decît prietenie. Ne iubeam şi trebuia să-l rănim pe Nelson.
- Am rămas însărcinată. Cu tine, Ţaţe. l-am spus lui Nelson adevărul. A fost calm dar mi-a dat un ultimatum. Dacă îl părăseam, nu aveam să-l mai văd pe Jack. Privi înlăcrimată spre fiul ei mai mare. Jack,
te iubeam, şi Nelson ştia asta. Cînd am jurat că n-o să-l mai văd pe Bryan, m-a iertat şi mi-a promis că îl va creşte pe Ţaţe ca pe fiul său.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:39 PM | message # 32
- Ceea ce a făcut, spuse Ţaţe.
îl privi pe Bryan. Omul ăsta era tatăl său. Şi omul pe care îl ştiuse de tată şi îl iubise fusese împuşcat sub ochii lui;
- Eu nu am ştiut de ultimatumul lui Nelson, continuă Bryan. Am primit doar un bilet în care Zee îmi spunea că legătura noastră s-a terminat.
Disperarea I-a împins să plece într-o misiune periculoasă. Cînd avionul lui a fost lovit, a fost bucuros să moară. Soarta totuşi I-a salvat. Atunci a discutat cu agenţii FBI. Avea deja instruire ca agent de contrainformaţii. l-au propus să rămînă declarat mort. De atunci a lucrat ascuns.
- Curînd am putut veni să te văd, Ţaţe. Dar de la distantă, pentru că nu mi-am permis să dau de Nelson sau de Zee. Tot timpul te-am iubit.
- Iar Nelson nu a uitat niciodată, nici nu a iertat, spuse Zee.
- Aveam deja un dosar foarte gros despre el. Fusese implicat în mai multe acţiuni subversive, activitate neonazistă, execuţii ritualistice, deşi niciodată nu am avut dovezi concrete. A dat de Eddy Paschal, fost coleg de al lui Ţaţe.
- Doamne, cînd mă gîndesc că m-am culcat cu el!
- Nu aveai de unde să ştii, spuse Dorothy blînd. Ne-a prostit pe toţi.
- Aş fi preferat să rămînă viu, spuse Bryan. Nu avea scrupule, dar era extrem de inteligent. Ne putea fi de folos.
- îţi imaginezi cît de uimiţi am fost cînd Nelson I-a contactat pe Paschal. I-a făcut o imagine curată şi I-a
,431
adus în Texas ca director de campanie. Abia atunci am înţeles ce intenţii avea Nelson. Ţaţe se sprijini de perete.
- A plănuit să mă omoare de la bun început. M-a pregătit pentru un serviciu public, m-a ambiţionat şi l-a angajat pe Eddy.
- Mi-e teamă că da, spuse Bryan.
- Dragul meu, mă ierţi? îl întrebă Zee.
- Să te iert?
- El a vrut să pedepsească păcatele mele. A vrut să mă facă să sufăr şi ştia că cea mai grea pedeapsă pentru o mamă va fi să-şi vadă copilul murind, mai ales într-un moment de victorie.
- Nu pot să cred, spuse Jack sărind în picioare.
- Eu pot, spuse Ţaţe calm. Gîndind înapoi, cred. A crezut că tu ai plătit cu viaţa, spuse spre Bryan, dar şi mama trebuia să plătească.
- Nelson era foarte subtil şi foarte inteligent, spuse Zee. Pînă noaptea trecută nu mi-am dat seama cît este de răzbunător. Te-a făcut să te însori cu Carole, o femeie care îmi amintea în permanenţă de necredinţa mea. Nu puteam să o critic pe ea pentru păcatul pe care îl făcusem şi eu.
- Nu era acelaşi lucru.
- Ştiu, Bryan, dar Nelson nu gîndea aşa. Adulterul era adulter. Şi se pedepsea cu moartea.
Jack era palid şi răguşit.
- Eu tot nu înţeleg. De ce dacă îl ura pe Bryan aşa de mult i-a dat numele copilului? Eu eram fiul lui, dar întotdeauna mă făcea să mă simt inferior fratelui meu.
- Conta pe natura umană. Dorea să nu îţi suporţi fratele. Fricţiunile dintre voi au fost o altă povară.
Jack clătină încăpăţînat din cap.
- Eu tot nu pot să cred. Dorothy Rae îi mîngîie
mîna.
- Era hotărît să se răzbune pe mine. L-a însurat pe Ţaţe cu Carole Navarro. Chiar după ce i-am aflat trecutul, nu am ştiut că Nelson era responsabil pentru transformarea acestei femei. Cred că a recrutat-o ca şi pe Eddy. Oricum, pînă la un punct au fost aliaţi. Carole trebuia să-l termine emoţional pe Ţaţe. Nelson ştia. Cu cît era Ţaţe mai nefericit, cu atît eram şi eu nefericită. Ea a făcut tot ce i s-a spus.
Zee se îndreptă spre patul lui Avery.
- Mă vei ierta pentru toate acuzaţiile?
- Nu aveai de unde să ştii. Carole merita antipatia ta.
- îmi pare rău pentru prietenul tău, domnul Lovejoy, spuse Bryan blînd. Am pus pe cineva să-l păzească pe Paschal, dar a reuşit să se strecoare.
- într-adevăr, Van i-a salvat viaţa lui Ţaţe. A privit ore întregi casetele pînă şi-a explicat de ce Eddy Paschal i se părea cunoscut. Probabil că m-a urmărit. Altfel, de unde să ştie de el?
- Cum se simte domnul McCabe?.
- Starea lui este destul de gravă, dar doctorii spun că va scăpa.
O ironie, atacul de inimă i-a salvat viaţa. De aceea nu l-a omorît Paschal.
- Domnişoară Daniels, întrebă Bryan, de unde ştiai că Paschal va atenta la viaţa lui Ţaţe?
-l s-a spus, zise Ţaţe.
- Cine? Cînd?
- Cînd eram la spital.
După ce termină povestea, îl privi pe Bryan.
- Am crezut că tu eşti criminalul plătit.
- Aşadar, m-aţi observat în mulţime.
- Am ochi de reporter.

- Probabil că şi pe mine m-ai suspectat, spuse Jack. Cain şi Abel.
- Mi-a trecut prin minte.
- Ce grozăvie. Să te prefaci că eşti Carole, exclamă Francy.
După ce plecară, Ţaţe rămase studiindu-şi vîrfurile
cizmelor.
- Vreau să te rog ceva. Cînd o să-ţi scrii reportajul...
- Nu. va fi nici un reportaj.
- Ba da, o contrazise el ferm. Deja eşti o eroină.
- Nu trebuia să le spui cine sînt. Puteai să divorţezi aşa cum ai. plănuit şi să mă laşi să rămîn Carole.
- Nu-mi pot începe cariera politică cu 6 minciună, Avery.
- Este prima dată cînd nii-ai spus pe nume, şopti
ea.
- Te rog doar să te concentrezi pe Eddy, mai ales de dragul mamei mele.
- Aşa aveam de gînd. Dar nu' va exista nici un reportaj.
- Ba da. Cred că ai făcut toţi pentru motivele pe care mi le-ai spus ieri şi pe cart eu le-am refuzat cu încăpătoare. Pentru că mă iubeşti.
- Te iubesc, Ţaţe. Mai mult oecît viaţa mea! El îi privi bandajul de la umăr si închise ochii.
- Ştiu.
- Iar te uiţi?
Senatorul Rutledge intră în sufrageria casei din Georgetown, în această după-amiază Avery era singură şi privea filmul documentarului ei. Aşa cum a insistat Ţaţe, reportajul s-a făcut. A reuşit să o convingă că publicul avea dreptul să ştie tot şirul bizar de evenimente care a început cu prăbuşirea Zborului 398 şi a culminat cu noaptea alegerilor. Nimeni nu putea reda evenimentele într-o lumină corectă.. Documentarul nu i-a adus lui Avery chiar premiul Pulitzer dar i-a adus faimă. A primit extrem de multe oferte.
- Legănată de glorie, hm? Ţaţe puse servieta pe masă.
- Nu mă tachina. A sunat Irish. M-a făcut să-mi aduc aminte.
Irish a supravieţuit atacului de cord. Spunea cu mîndrie că a murit şi a înviat. Altfel, cum ar fi crezut Paschal? Pentru Avery, singurul lucru important era că nu I-a pierdut.
Ajunsă la cjapătul casetei, citi mesajul încadrat în chenar negru, "în memoria lui Van Lovejoy".
- Sîntem prea departe şi nu-i putem duce flori la mormînt, oftă ea.
Ţaţe se lupta cu sine să înţeleagă iţele întinse de Nelson, să nu deplîngă moartea omului pe care îl cunoştea de tată. Făcea eforturi să separe în mintea sa cele două persoane.
Sentimentele sale faţă de Bryan Ţaţe erau confluctuale. îl aprecia, îl respecta pentru fericirea pe care i-o aducea lui Zee după ce s-au căsătorit. Dar nu era pregătit să-i spună tată.
- Ţi-am spus vreodată că eu cred că tu eşti o femeie fascinant de curajoasă? Doamne, cînd îmi aduc aminte! O sărută pe gît. Mă îndrăgostisem din nou de soţia mea şi nu înţelegeam de ce. înainte de a te descoperi, era să te pierd.
- Nu am fost sigură că este important. Mi-a fost frică că nu mă mai doreşti după ce vei afla adevărul.
- Te-am dorit şi te doresc. Nu am terminat să te descopăr, să te cunosc intim... o sărută şi şopti... mai intim decît am cunoscut vreodată o femeie.
- Ţaţe, oftă ea, cînd te uiţi la mine pe cine vezi?
- Pe femeia căreia îi datorez viaţa. Pe femeia care a salvat-o pe Mandy, pe femeia care îmi poartă copilul - o mîngîie cu blîndeţe. Pe femeia pe care o iubesc mai mult decît aerul.
- Nu, vreau să spun...^
- Ştiu ce vrei să spui. îi cuprinse faţa în palme şi o sărută uşor. O văd pe Avery.
SFÎRŞIT
Cine a citit o singura carte de Sandra Qrown, doreşte să îi citească, toate cărţile.
Sandra Qrorvn a fost model, actriţă, reporter^. V. şi de taprima carte publicată a avut un succes imens, cucerindu-şi cititorii/ cuproza ei dinamică şi inteligentă, cu stilul fluid şi senzual.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
Forum » BIBLIOTECA ONLINE » Proza » SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
Pagina 3 din 3«123
Căutare:

Ported to uCoz - WebStory
Top