new posts members Forum Rules search RSS
Forum » BIBLIOTECA ONLINE » Proza » SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
date: Vineri, 24/06/2011, 1:31 PM | message # 16
Bryan Ţaţe. O rudă de-a lui Nelson? Un prieten? Probabil că da, de vreme ce Nelson a dat numele lui copilului său.
- Te rog să mă laşi să lucrez la cartierul general al
campaniei electorale. -Nu.
- De ce? Pentru că lucrează şi Francy acolo?
- Motiv suficient pentru ca tu să stai departe de asta. Ar putea curge sînge.
-Am s-o ignor.
- Avem deja voluntari, ^e calcă unul pe altul. Eddy nu ştie ce să le mai dea"de lucru.
- Dar trebuie să fac şi eu ceva, Ţaţe.
- De ce, pentru Dumnezeu?
Pentru că Avery Daniels nu putea sta locului. Era obişnuită cu tensiunea. Viaţa sedentară a Carolei o înnebunea.
Nici nu-l putea proteja de prezumtivul asasin, (dacă el continua să o ţină departe. Viitorul ei şi al lui depindeau de implicarea ei în campanie, pentru a descoperi suspecţii.
- Simt că trebuie să te ajut şi eu cumva.
- Pe cine crezi tu că minţi acum? rîse el ironic. .
- Sînt soţia ta!
- Numai pentru moment!
Duritatea lui o lăsă fără grai. Văzînd expresia jignită de pe faţa ei, el înjură încet.
- Bine, dacă vrei să faci ceva pentru mine, continuă să fii o mamă decentă pentru Mandy. în ultima vreme a început să-şi dea drumul.
- Ba chiar foarte mult. Şi am de gînd să continui. Dar chiar şi Mandy îmi consumă foarte puţin din timpul liber. Nu pot fi cu ea în permanenţă. De trei ori pe săptămînă merge la grădiniţă.
- Si tu ai fost de acord cu asta.
- încă mai sînt. Legăturile cu alţi copii îi prind bine. Are nevoie, de legături sociale. Dar cît este ea plecată eu umblu prin casă fără nici un scop, pînă se face ora
cînd trebuie s-o aduc acasă, în fiecare după-amiază doarme. Te rog, Ţaţe, mă topesc dacă nu fac ceva.
E! o privi îndelung. Fără să vrea, coborî ochii spre bluza de mătase, dar îi ridică imediat, neliniştit că nu a reuşit să se controleze. O întrebă răstit:
- Şi ce vrei să faci?
Ea se mai relaxa puţin. Măcar accepta discuţia.
- Lasă-mă să lucrez la cartierul general. -Nu.
- Atunci, ia-mă cu tine în turneul electoral de săptămîna viitoare.
- Nu, spuse el şi mai hotărît. -Te rog.
- Am spus nu. Se ridică furios şi începu să se plimbe prin birou.
- De ce nu?
- Pentru că nu eşti un om de echipă, Carole, şi nu sînt dispus să-ţi suport toanele.
- Cum ar fi?
- "Cum ar fi", întrebă el, nevenindu-i să creadă. Cînd ai fost data trecută, te-ai plîns de camere, de mîncare, de totul. Ai întîrziat tot timpul, deşi ştiai cît este de strîns programul. Ai făcut gafe cu ziariştii, pe care numai tu le-ai considerat inteligente, iar ceilalţi le-au considerat lipsite de gust. Numai în trei zile. Atunci m-am hotărît.
- N-am să mai fiu aşa.
- Nu voi avea timp pentru tine. Cînd nu voi ţine discursuri, voi fi ocupat să le scriu. Ore în şir te voi ignora şi ai să mă baţi la cap că nu ai nimic de făcut.
- îmi găsesc ceva de lucru. O să fierb cafeaua, o să fac sandvişuri, o să ascut creioane, o să răspund la telefon.
- Lucru manual. Peste tot avem oameni care se
vor ocupa de asta.
- Pot să fac orice.
Tot timpul cît el s-a mişcat prin birou, ea a mers aproape pe urmele lui. Cînd s-a oprit brusc, s-a lovit de el.
- Noutatea o să se spulbere după prima zi, o să te saturi, o să te plîngi şi o să vrei să vii acasă.
- N-o să fac nimic din toate astea.
- Ce ţi-a venit aşa deodată?
- Candidezi pentru Senat şi este responsabilitatea mea, ca soţie a ta, să te ajut să cîştigi.
- Praf în ochi!
Cineva bătu la uşă. După cîteva secunde, Eddy intră urmat de Jack.
- Scuzaţi-ne, dar am auzit că strigaţi unul la altul şi ne-am gîndit că aveţi nevoie de arbitru.
- Ce se întîmplă? întrebă Jack, închizînd uşa. Ce faci tu aici?
- Am venit să-mi văd soţul, se răsti Avery. Dacă n-ai nimic împotrivă, Jack?JCu.un gest războinic, Avery îşi dădu părul de pe frunte.
- Calmează-te, pentru Dumnezeu! Am pus doar o întrebare.
Eddy îi privea cu mîinile în buzunarele pantalonilor.
- Carole vrea să vină cu noi în turneul electoral de săptămîna viitoare, le explică Ţaţe.
- Dumnezeule! Iar? nu se putu abţine Jack.
- Şi de ce nu, mă rog? strigă Avery.
- Hai să discutăm, spuse Eddy.
- Nu-ţi place ideea, Jack? întrebă Ţaţe privindu-l fix,
Jack -o privi şi înjură încet.
- E soţia ta.
Ţaţe îşi îndrepta atenţia spre Avery.
- Cunoşti deja obiecţiile mele.
- Unele dintre ele sînt justificate, spuse ea împăciuitor, recunoscătoare că nu îşi critică soţia în faţa celorlalţi. De data aceasta am să mă comport cum trebuie.
- Eddy?
Cînd îşi auzi numele, Eddy ridică privirea. - Fără îndoială că un cuplu frumos face o impresie mai bună decît un bărbat singur.
- De ce?
- Gîndeşte-te. Familia reprezintă conceptul de viaţă american - unitate, căsnicie, visul american. Căsătoria reprezintă aceste lucruri şi le va reprezenta chiar cînd vei ajunge la Washington.
- Măcar în teorie, spuse Jack răutăcios.
- Măcar în teorie, acceptă Eddy, zîmbind. Femeile te vor respecta că eşti un soţ credincios şi un tată bun. Bărbaţii vor aprecia că nu eşti homosexual.
- Da, nici unul nu va accepta să fie reprezentat de un homosexual. De obicei, un candidat singur care arată bine nu este acceptat de bărbaţi. Dar, însoţit de soţie, înseamnă că intră în rîndul celor mulţi.
| - Cu alte cuvinte, rău cu rău, dar mai rău fără rău, comentă Avery.
Eddy ridică neajutorat din umeri.
- Nu eu am făcut aceste reguli, Carole. Ea îi privi dezgustată pe toţi trei.
- Ei, care este verdictul?
- Am o propunere.
- Ai cuvîntul, Eddy.
Ca şi mai înainte, Ţaţe stătea pe scaun cu picioarele pe birou. Avery ar fi vrut să-l îmbrîncească ca să se răzbune.
- în numele Carolei am refuzat o invitaţie la un dineu pentru vineri seara, spuse Eddy.
- Cel de la Austin?
- Da. Am scuzat-o că nu este complet refăcută. Aş putea să-i spun şi să accept invitaţia. Este un grup bipartizan. Este doar o ocazie de a te face observat. Vom vedea cum decurge seara şi apoi vom hotărî despre turneu.
- Cu alte cuvinte, trebuie să trec un test, spuse Avery.
- Da, dacă aşa vezi tu lucrurile, zise Eddy. Apoi vorbi calm cu Ţaţe:
- S-a descurcat foarte bine la conferinţa de presă, la spital.
Părerile lui Eddy contau foarte mult pentru Ţaţe, dar hotărîrea finală pînă la urmă el o lua. îl privi pe fratele mai mare, care rămăsese într-o tăcere ostilă.
- Tu ce spui, Jack?
- Cred ca ar fi bine să vină, spuse, privind-o cu resentiment. Ştiu că mama şi tata ar vrea să păreţi un cuplu fericit.
- Vă mulţumesc pentru sfaturi.
Amîndoi au înţeles aluzia subtilă... Jack părăsi biroul fără alte cuvinte. Eddy îşi luă un tăcut rămas bun şi plecă. Ţaţe o privi fix pentru cîteva clipe.
- Bine, spuse el fără entuziasm. Mai ai o şansă să mă convingi că mă pot bizui pe tine cînd va începe adevărata campanie electorală.
- Nu vei fi dezamăgit, Ţaţe, îţi promit.' El se încruntă neîncrezător.
- Vineri seara. Plecăm la ora şapte fix. Să fii gata la timp.

- Răspund eu.
Cineva a sunat de două ori la uşă. Avery aAfost mai aproape. Desfăcu siguranţa şi deschise uşa. Intre vazele de flori stătea Van Lovejoy.
Avery îngheţă. Zîmbetul de bun venit îi împietri pe buze. îi tremurau genunchii, simţea un nod în stomac.
Van arăta aceeaşi stinghereală. Ţigara îi căzu dintre degete. Clipi de mai multe ori. Avery spera din inimă ca pupilele ochitor lui să fie dilatate de marijuana şi nu de şoc. încercînd să pară cît mai normală, spuse:
- Bună ziua.
- Bună ziua... pentru o clipă Van închise ochii şi dădu din cap. Ah, doamna Rutledge?
-Da!
- Isuse, pentru o clipă am crezut că sînteţi... semănaţi... nu mai continuă, duse o mînă osoasă la inimă.
- Intraţi, vă rog, spuse Avery iute, nedorind sa-şi audă numele rostit de el. Abia se abţinea să nu-l ia în braţe şi să-l strîngă, şi să-i povestească totul, să-i spună că avea la îndemînă reportajul vieţii ei.
însă, chiar de la început intrase singură în această încurcătură. Dacă i-ar spune şi lui Van, i-ar pune şi lui viaţa în pericol. Oricît de reconfortantă ar fi ideea de a avea un aliat, nu-şi putea permite luxul. Şi apoi, Van nu era chiar un confident de încredere.
li făcu loc şi îl lăsă să păşească în hol. Normal ar
fi fost ca el să privească în jurul său, curios. In schimb, el nu-şi lua ochii de la ea. îi era milă de deruta lui.
- Dumneavoastră sînteţi...?
- Oh, mă scuzaţi, îşi frecă palmele de jeanşii ponosiţi şi-i întinse mîna. Sînt Van Lovejoy.
- Carole Rutledge.
- Ştiu. Am fost acolo în ziua cînd aţi plecat de la clinică. Lucrez pentru postul de televiziune KTEX.
- Ah, înţeleg.
Deşi el se străduia să poarte o conversaţie normală, nu-şi putea lua ochii de la ea. Era o adevărată agonie să fii atît de aproape de un prieten şi să nu te poţi purta normal. Ar fi avut un milion de întrebări pentru el, dar se opri la una care ar fi fost normală pentru Carole:
- Dacă aţi venit pentru o emisiune de televiziune, nu ar fi fost normal să discutaţi mai întîi cu domnul Paschal, directorul de campanie al soţului meu?
- El ştie că vin. M-a trimis compania.
- Compania?
- Da, voi filma aici o reclamă comercială, săptămîna viitoare. Astăzi am venit să văd decorul. Nu v-a spus nimeni că voi veni?
- Eu...
- Carole?
Nelson intră în hol, studiindu-l pe Van cu evidentă dezaprobare. El era un milităros, niciodată nu avea hainele boţite şi părul nepieptănat.
Exact antiteza lui Van. Purta un tricou care făcea reclamă unui restaurant specializat în stridii. Avea un desen sugestiv şi cuvintele: "Strînge-mă, suge-mă, muşcă-mă .crudă". Blugii îi erau rupţi. Emana un aer nesănătos. Avery ştia foarte bine că Van, cu acele
degete pătate de nicotină, mînuia camera de luat vederi ca un adevărat artist. Dar ceea ce vedea Nelson era imaginea unui hippie, o viaţă irosită. Talentul lui Van era la fel de bine ascuns, ca şi adevărata ei identitate.
- Nelson, acesta este domnul Lovejoy. Domnule Lovejoy, colonelul Rutledge.
Nelson evită să-i întindă mîna.
- A venit să vadă casa, pentru ,a o pregăti pentru filmarea de săptămîna viitoare.
- Lucraţi pentru studiourile MB?
- Din cînd în cînd şi pentru ei. Cînd au nevoie de cel mai bun.
- Hmm. Au spus că vor trimite pe cineva. Categoric, Van nu era ceea ce ar fi vrut Nelson. Ce doriţi să vedeţi? Interiorul? Exteriorul?
- Totul. Vreau să văd un loc unde Rutledge, soţia şi copilul îşi petrec o zi obişnuită. Aşa au spus că vor. Ceva obişnuit. Chestii sentimentale.
- Poţi vedea tot ce doreşti în casă, domnule Lovejoy, dar nu vei avea acces la familia mea. Soţia mea ar fi şocată dacă arvedea cum eşti îmbrăcat.
- Doar nu-i ea îmbrăcată cu hainele astea. De ce naiba i-ar păsa?
Ochii albaştri ai lui Nelson îngheţară. Era obişnuit să fie tratat cu politeţe şi mai ales cu respect de o persoană pe care el o considera inferioară lui. Dacă treaba lui Van nu ar fi avut legătură cu campania lui Ţaţe, probabil că I-ar fi luat de guler şi I-ar fi aruncat pe uşă afară. Dar aşa, se mulţumi să spună doar:
- Carole, te rog să scuzi aceste cuvinte. Acum plecăm.
Van se întoarse spre ea.
- Ne mai vedem. Vă rog să mă iertaţi, doamnă
Rutledge, am fost nepoliticos, v-am-. privit fix, dar îmi amintiţi atît de bine de...
- Sînt obişnuită cu privirile curioase ale oamenilor, îl întrerupse ea din nou. Toţi sînt foarte curioşi.
Nelson îi strigă nerăbdător:
- Pe aici, domnule Lovejoy.
Van o mai privi o dată uluit şi apoi plecă după Nelson.
Ar fi vrut să-l prindă de mînă şi să-l întrebe ce mai face Irish, dacă o mai jeleşte, dacă are grijă de el, dacă secretara a născut un băiat sau o fetiţă, ce se mai bîrfeşte la birou?
în acelaşi timp, intuia că s-ar putea ca Van să nu fie la fel de bucuros că o vede. Oh, ar fi încîntat să ştie că trăieşte, dar imediat ce şi-ar fi revenit din surpriză, parcă I-ar fi auzit: "Ce prostie ai făcut?"
De foarte multe ori s-a întrebat şi ea acelaşi lucru. Da, îşi dorea reportajul, dar această motivaţie nu era satisfăcătoare.
Salvarea vieţii lui Ţaţe a fost motivul suprem pentru a lua locul fostei lui soţii. Dar mai era oare acest motiv operant? Unde era ameninţarea pe care ea ar fi trebuit să o descopere?
De cînd a venit acasă, Avery a fost un foarte atent observator, între Jack şi Dorothy Rae existau neînţelegeri. Francy ar fi scos din minţi şi un sfînt. Nelson era un autocrat. Zee era distantă. Eddy era competent pînă la pedanterie. Dar nici unul din ei nu a arătat decît dragoste faţă de Ţaţe. îşi dorea să depisteze un potenţial criminal şi să facă reportajul cu toată credibilitatea necesară unui jurnalist.
Prezenţa lui Van a adus cu sine înţelegerea faptului că nu se mai concentra suficient de mult pe povestea reportajului, ci pe personajele care trăiau
această poveste. Nu era surprinzător. Detaşarea a fost cea mai grea problemă de rezolvat în cariera ei, singurul element care i-a scăpat.
Moştenise talentul de la tatăl ei, dar capacitatea de a disocia factorul uman nu a moştenit-o. Nu avea obiectivitate. Se temea că nu va mai avea deloc, dacă se va implica în povestea lui Ţaţe Rutledge.
Nici nu-l putea părăsi acum. Nu avea de ales. Trebuia să ia lucrurile aşa cum se petreceau - chiar şi vizitele surprinzătoare din partea prietenilor.
Sosi şi ziua de vineri. Avery omorî orele lungi ale după-amiezei jucîndu-se cu Mandy în camera ei, după ce se trezise din somnul de prînz. Stăteau la o masă şi făceau dinozauri din plastilină, pînă cînd lui Mandy i s-a făcut foame şi a dat-o în grija Monei.
La ora cinci, Avery a făcut o baie. în timp ce se machia, ciugulea dintr-o farfurie cu gustări.
îşi aranja părul. Era încă scurt, dar şic, totuşi puţin mai mare decît la început. Crescuse destul pentru a-l aranja într-o formă oarecare. Sublinie rezultatul final, destul de sexy, cu o pereche de cercei cu diamante.
La şapte fără un sfert, cu cincisprezece minute mai devreme, era gata, se spreia cu parfum, cînd Ţaţe intră în cameră brusc. Apariţia lui o ului. Dormea pe o canapea într-un mic salonaş de lîngă camera ei. Intre ei era o uşă, dar el o încuia întotdeauna. Salonaşul în care stătea era mobilat sever, cu un aer masculin. Avea şi o baie mică. Chiuveta nu era mai mare decît una dintr-un cabinet dentar, abia dacă putea fi folosită de un adult. Şi totuşi, Ţaţe prefera aceste condiţii
modeste, decît să împartă dormitorul spaţios cu soţia sa. Primul gînd care a izbit- o cînd I-a văzut intrînd furtunos era că s-a răzgîndit şi nu mai vrea să o ia la dineu. Şi totuşi, nu era furios, doar neliniştit. O studie apreciativ în oglindă. Mulţumită să vadă că eforturile ei erau răsplătite, Avery se întoarse şi-l întrebă:
- îţi place?
- Rochia? Rochia este foarte frumoasă.
Ştia că arată foarte bine. Rochia era minunată. Bustul era ornat discret cu paiete ascunse în dantelă. Era lungă pînă la genunchi şi căptuşită cu mătase neagră. Era sexy, dar într-un anume fel elegantă şi respectabilă, în genul toaletelor lui Audrey Hepburn. O cumpărase pentru că nu a mai,vrut să poarte toaletele Carolei. Dorea să arate altfel în ochii lui Ţaţe, să nu semene deloc cu fosta lui soţie. Toate rochiile Carolei erau decoltate prea pronunţat şi Avery simţea nevoia să poarte ceva elegant, uşor şi cu mînecă lungă, pentru că nu dorea să se expună prea mult.
- Bani cheltuiţi cu înţelepciune, murmură Ţaţe.
- Vrei să-mi spui ceva în mod deosebit sau ai venit să vezi dacă sînt gata la timp?
- Eu sînt cel care nu am terminat. Nu-mi găsesc butonii. Nu i-ai văzut?
Remarcase şi ea că el era îmbrăcat pe jumătate. Avea un mic punct care sîngera în bărbie, ceea ce însemna că s-a bărbierit în grabă. Era cu picioarele goale şi părul ud, iar cămaşa era neîncheiată. Priveliştea pe care o oferea o făcu să-l dorească cu disperare. Pentru că încă nu-şi încheiase pantalonn, Avery nu se putu opri şi îl studie de la talie în jos. îi bătea inima atît de tare, încît aproape se simţea prin rochie.
- Bufonii?

Spre surprinderea lui, Carole s-a ghemuit lîngă ei.
- Am să vin să te sărut cînd o să ne întoarcem, vrei?
Mandy acceptă solemn.
- Bine, mami.
- Să fii fetiţă cuminte. Mandy îl lăsă pe Ţaţe şi o îmbrăţişa pe Carole. Noapte bună.
- Trebuie să mă culc chiar acum?
- Nu, dar să te culci la timp.
Mandy o sărută zgomotos şi fugi înapoi la bunica. De obicei, Carole se înfuria cînd copila îi şifona hainele. Acum se aranja doar şi îşi şterse buzele cu un şerveţel de hîrtie. Această nouă afecţiune pe 'care o arăta faţă de Mandy era mai mult ca sigur prefăcătorie. Ţaţe o luă de mînă şi se îndreptară spre uşă.
- Ne întoarcem tîrzlu.
- Să conduci cu grijă, strigă Zee în urma lui. Nelson îi conduse la uşă.
- Dacă în seara asta ar fi un concurs de frumuseţe, voi doi l-aţi cîştiga. Nici nu ştiţi ce mîndru sînt cînd mă uit la voi.
Oare tata dorea să-i sugereze să uite şi să ierte ceea ce s-a petrecut? Să uite? întotdeauna i-a fost greu. Să ierte? Nu-i stătea în fire.
Dar, văzînd-o pe Carole, îşi dori să fie în stare de amîndouă. Dacă ar fi în star© să-şi anuleze furiile, durerea şi dispreţul şi să înceapă o nouă viaţă cu această femeie, ar fi dorit-o?
Evident pe ea o dorea, îi plăcea cînd o vedea aşa blîndă şi sexy. Nu se aştepta să fie supusă, nici nu o dorea, li plăceau scînteile de furie şi de umor. Fără ele căsnicia lor nu ar fi avut gust. Acum ea îl privea şi zîmbea.
- Nelson are dreptate. Arăţi foarte bine, Ţaţe.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:32 PM | message # 17
- Mulţumesc, şi pentru că era sătul să tot fie morocănos, adăugă: şi tu arăţi bine.
Ea îl ameţi cu un zîmbet. Altădată ar fi spus "nu contează că întîrziem, acum vreau să fac dragoste cu soţia mea". Şi ar fi făcut-o chiar acolo în maşină.
Gîndul la această fantezie îl înfierbîntă pentru că îşi dorea din inimă să o simtă, să-i mîngîie sînii, să se cufunde în căldura emanată de trupul ei. Gemu încercînd să revină cu picioarele pe pămînt. De multă vreme nu a mai simţit plăcerea dragostei cu cea p^e care o iubea, încercă să-şi ascundă lumina din privîri pentru că ea ar fi ghicit imediat că este înfierbîntat, în timp ce conducea maşina, recunoscu că îi era dor de ceea ce a existat între ei odinioară. Au avut sex, destul de bun, dar niciodată intim. Nu a fost prea mare lucru, dar iată că o dorea. Chiar dacă Carole i-ar fi putut da acest fel de dragoste, el nu va mai accepta, pentru că ea a distrus această posibilitate cu mult timp în urmă. Dar atracţia fizică exista şi era, inexplicabil, foarte puternică, însă legăturile emoţionale muriseră de multă vreme.
O privi pe Carole din colţul ochilor. Arăta fantastic. Mama lui a avut dreptate. Era prea sofisticată pentru o mireasă.
Arăta ca o soţie iubită şi mulţumită, nu semăna deloc cu Carole.
Eddy Paschal ieşi de sub duş. Se şterse repede cu prosopul, îl trecu peste spate şi începu să îl frece viguros. Imediat ce ieşi din baie, scoase un sunet uimit.
- Ce naiba...
- Salut. Nu ştiam că te găsesc aşa.
Francy stătea în patul lui, sprijinită într-un cot. Luase o atitudine provocatoare, dar îi zîmbea cu subînţeles.
- Băiat rău ce eşti, nu ştiam că te uiţi prin reviste porno.
- Ce naiba faci aici? întrebă el acoperindu-se cu prosopul.
Francy se întinse ca o felină.
- Am făcut plajă la piscină şi m-am gîndit că ar fi bine să vin la tine să mă răcoresc.
Eddy locuia într-un apartament la fermă, lîngă garaje. Imediat după ce a fost numit directorul campaniei electorale, i s-a dat această cameră, deşi Ţaţe şi Zee au protestat, "în aripa servitorilor? Nici vorbă".
Eddy le-a explicat că este bine să fie aproape de ei, dar are nevoie de intimitate şi atunci apartamentul de lîngă garaj era cel mai potrivit. Acum intimitatea îi era spulberată.
- De ce să te răcoreşti aici? întrebă el, certăreţ. S-a stricat instalaţia de aer condiţionat din casă?
- Nu fi ţepos. Nu te bucuri că mă vezi?
- Da, am ce vedea, murmură el trecîndu-şi mîna prin părul ud. Am văzut protectoare contra SIDA mai mari puţin decît bikini-ul de la costumul tău. Nelson este de acord cu felul cum te porţi?
- Bunicul nu e de acord cu nimic. Nici nu ştiu cum au fost concepuţi tata şi unchiul Ţaţe. Sînt convins că bunicul cînta imnul republicii şi făcea dragoste cu bunica. Nu-mi imaginez cîtă plăcere simţea bunica.
- Eşti incorigibilă, Francy.
Fără să vrea, rîse de imaginaţia fetei, apoi îşi puse mîinile în şold şi-i spuse cu reproş:
- Vrei, te rog, să pleci să mă îmbrac şi eu? l-am promis lui Ţaţe că mă întîlnesc cu ei la Waller Creek şi deja am întîrziat.
- Pot să vin şi eu? -Nu.
- De ce?
. - Nu mai sînt bilete.
- Te descurci tu. Sînt gata într-o secundă.
- Este o întîlnire de oameni mari, Francy. Ai să te plictiseşti.
- Tu ai să te simţi bine dacă vin şi eu. îţi garantez că n-o să te plictiseşti, spuse fata insinuant.
- Hai, nu pleci?
- Păi, cred că... îşi desfăcu sutienul şi îl lăsă să cadă... cum îţi place bronzul meu?
Avea sînii plini, copilăros!, bronzaţi şi aţîţaţi. El privi cu disperare în tavan.
- Ce faci? Hai, pleacă. Pune-ţi naibii sutienul şi ieşi de aici.
întinse mîna să o scoată din pat. Francy a fost mai repede decît el, i-a prins-o şi i-a apăsat-o pe un sîn. îl privea cu răutate. Cu cealaltă mîna trase prosopuKde pe el şi îl pcivi cu plăcere.
- Hmm, Eddy, ce sex frumos ai! îl privi cu aviditate. Atît de mare! Pentru cine îl păstrezi? Pentru urîta aia de roşcată? Sau pentru mătuşa Carole?
El o privi cu răceală, alarmat, şi ea hotărî că-i place mai mult cînd îl vede furios.
- Ştii, eu pot face pentru tine mai mult decît ele •amîndouă.
Luîndu-l prin surprindere, aplecă capul ca să-i demonstreze, în cîteva secunde reuşi să îl atragă în pat deasupra ei. Dumnezeule!
Nefiind în stare să se abţină, el începu să o sărute fu,rios. După cîteva secunde fata deschise ochii constatînd uimită că el se oprise, îl văzu la capătul patului, zîmbind amuzat...
-Ce...
Numai cînd a încercat să se ridice a descoperit că avea mîinile legate deasupra capului cu sutienul costumului de baie.
- Ticălosule, strigă ea. Dezleagă-mă imediat. Calm, Eddy se îndreptă spre dulap şi se îmbrăcă.
- Ce limbaj!
- Dezleagă-mă, afurisitule.
- Sînt sigur că o tînără cu atîta imaginaţie va găsi soluţia să se,-elibereze.
Cît timp s-a îmbrăcat, Francy l-a blagoslovit cu toate epitetele minţii ei fertile şi cu un vocabular nelimitat.
- Potoleşte-te spuse Eddy dur. Vreau să ştii foarte bine un singur lucru.
-Sate iadracu'!
- Ce ai vrut să spui că este între Carole şi mine?
- Tu ce crezi?
; Nu ştiu ce să cred şi de aceea te întreb, înfăţişarea lui o înspăimîntă.
- Faci tu dragoste cu cineva. De ce nu ar fi mătuşa Carole?
- In primul rînd pentru că nu îmi place.
- Cine să te creadă?
- De ce să nu mă crezi?
- Pentru că o priveşti cu ochi de vultur, mai ales de cînd a venit acasă.
- Este soţia celui mai bun prieten. Au avut probleme. Mă preocupă căsnicia lor, pentru că poate avea efecte în campania electorală.
- Halal căsnicie. El n-o poate suferi pentru că ea şi-a făcut de cap cu toată lumea. A fost nebun unchiul Ţaţe să-şi ia asemenea tîrfă de soţie. Mai rămîne cu ea pînă se termină campania. Dar ştii ceva? Dacă vrei să intri în patul Carolei, cred că ai ghinion, în ultima vreme relaţiile lor s-au îmbunătăţit. Cred că acum îi dă lui ceea ce îţi dădea ţie înainte de accidentul de avion.
- Este o întreagă filozofie în ce spui tu, Francy. Vocea lui era calmă, dar rece. Din nefericire este greşită, între mine şi Carole nu a fost şi nu va fi niciodată nimic.
- S-o întreb şi pe ea?
- Dacă aş fi în locul tău, spuse el ameninţător, mi-aş păstra speculaţiile numai pentru mine.
- Desfă-mi mîipile.
- Nu, nu cred că am s-o fac. Cred că am să las ceva distanţă între tine şi mine.
- Dar nu pot pleca de aici, dacă nu mă dezlegi.
- Aşa este.
- Te rog, Eddy, începu ea să plîngă, văzîndu-l că pleacă. Eşti foarte crud. Pentru mine este un lucru serios. Ştiu că tu crezi despre mine că mă prostituez în faţa ta, dar m-am gîndit că trebuie să fac eu prima
mutare, pentru că tu nu o făceai. Te iubesc, lubeşte-mă şi tu, te rog.
- Sînt sigur că îţi găseşti tu un tip care să aprecieze faptul că te-am încălzit pentru el.
Ea era roşie ca focul.
Ticălosule, tremura de furie. Ai dreptate, îmi găsesc eu un bărbat. Am să-l storc de vlagă. Am să-l...
- Distracţie plăcută, Francy.
Neceremonios, o împinse din calea lui. Francy ridică un picior şi trînti uşa îr, urma lui.
Avery ieşea de la toaletă. Nu-l observase pe bărbatul de la telefonul public. Era nerăbdătoare să se întoarcă la petrecere. Ţaţe a fost în centrul atenţiei. Parcă toată lumea dorea să-l întîlnească şi să-i strîngă mîna. Chiar şi rivalii politici au fost prietenoşi. Nimeni nu a fost ostil, oricum nu pentru a-i dori moartea. Totul mergea minunat. Cînd s-a ridicat să plece la toaletă, Ţaţe a prins-o de mînă, de parcă era speriat că n-o să se mai întoarcă.
Acum trecea pe lîngă telefoane şi o mînă o prinse ameninţător de încheietură. Scoase un ţipăt de uluire şi se întoarse să-l înfrunte pe bărbatul care o acostase. Purta frac, ceea ce însemna că făcea parte dintre invitaţi.
- Cum merg treburile, fetiţo? o întrebă cu o voce răguşită.
- Dă-mi drumul, în primul moment s-a gîndit că este cineva care a băut prea mult.
- Nu chiar aşa, doamnă Rutledge. îi pronunţă
numele insultător. Vreau să văd bine noul tău chip. Am auzit multe despre el. O trase aproape. Cu excepţia părului, arăţi ca înainte. Dar spune- mi ceea ce nu ştiu. Tot atît de fierbinte eşti?
- Dă-mi drumul.
- Ce se întîmplă? Ţi-e teamă că soţul o -ară te prindă? Nu. Este prea ocupat cu campania.
- Am să ţip (să audă toată lumea, dacă nu-mi dai drumul imediat.
- Eşti supărată că nu am venit să te văd la spital? Spune şi tu, era bine ca unul dintre amanţii tăi să-l dea deoparte pe soţul tău?
Ea îl privea tăios.
- Lucrurile s-au schimbat.
- Da? Şi nu te mai mănîncă ca înainte? Speriată, ea continua să încerce să-şi elibereze
mînax El se aplecă şi îi trimise un damf de băutură în faţă. îi prinse bărbia.,
- Ce-i cu tine, Carole? Te crezi mare şi tare, pentru că Ţaţe candidează? Ce glumă bună! Dekker o să-l bată. Dacă tu crezi că o să ajungi la Washington, eşti o proastă, în seara asta nici nu te-ai uitat la mine. Cine dracu' te crezi, căţea ce eşti, să mă ignori aşa?
încercă să o sărute. Ea îl respinse cu toată puterea, încercă să-l lovească cu genunchiul, dar rochia era prea strîmtă. Simţea că nu mai are aer. Auziră voci apropiindu-se. El îi dădu drumul zîmbindu-i cu răutate.
- Ar fi bine să nu uiţi cine-ţi sînt prietenii.
Se apropiau două femei. Cînd au văzut-o pe Avery, au tăcut brusc. Ea le-a întors repede spatele şi s-a prefăcut că foloseşte telefonul. Bărbatul plecase. Imediat ce femeile dispărură la toaletă, ea se prăbuşi
pe bancheta din cabina de telefon, în graba de a găsi un şerveţel, şi-a rupt o unghie. S-a şters repede încercînd să alunge gustul îngrozitor al sărutului fostului amant al Carolei. Cînd, în sfîrşit, s-a simţit în stare, s-a îndreptat spre sala de recepţii. Un bărbat ieşea grăbit.
- Carole? Pentru Dumnezeu, ce s-a întîmplat?
- Ţaţe!
Se prăbuşi în braţele lui. Ezitînd, Ţaţe o prinse în braţe, o mîngîie încet pe spate.
- Ce s-a întîmplat? O doamnă mi-a şoptit că eşti foarte deprimată. Ţi-e rău?
îi sărise imediat în ajutor, deşi ea a fost o soţie necredincioasă. Chiar dacă mai avea scrupule în dorinţa de a face .dragoste cu soţul altei femei, în acel moment ele dispărură. Carole nu-i merita;
- Ţaţe, îmi pare rău. îmi pare atît de rău.
- De ce? Vrei să-mi spui co spa întîmplat? Pentru că nu-i putea spune adevărul, încercă o
explicaţie logică. Abia mai tîrziu realiză că nu era chiar lipsită de adevăr.
- Presupun că nu sînt obişnuită cu atît de multă lume. Mă copleşeşte. Mă simt sufocată.
- La început arătai bine.
- Arătam. Mă distram. Dar deodată mi s-a părut că lumea se strînge în jurul meu. Parcă eram din nou împachetată în bandaje. Nu mai puteam respira, nu mai puteam...
- Bine, bine, înţeleg. Trebuia să-mi fi spus. Hai. O luă de mînă.
- Nu trebuie să plecăm.
- Oricum, petrecerea e pe sfîrşite. : Eşti sigur?
îşi dorea să plece. Nu suporta să se întoarcă între
invitaţi şi să vadă din nou chipul acela dezgustător. Totuşi, trlbuia să treacă un test. Dorea să plece cu el în turneul electoral.
- Sînt sigur, hai să mergem.
Pe drumul spre casă nu şi-au spus prea multe. Ar fi vrut să-l atingă, să-l mîngîie şi să fie mîngîiată.
Cînd au ajuns acasă, toată lumea dormea. Au intrat în tăcere în camera fetiţei şi, aşa cum i-au promis, au sărutat-o pe rînd. în timp ce se îndrepta fiecare spre camera lui, Ţaţe spuse pe neaşteptate:
- Vom participa la mai multe întruniri. Poate că ar trebui să iei această rochie la tine.
Avery îl privi neîncrezătoare.
- Vrei să spui că mă iei şi pe mine?
- Toată lumea spune că este/) idee bună. Nu dorea să-l lase să plece, îl privi intens.
- Mă interesează ce crezi tu, Ţaţe. El cumpăni o vreme cuvintele.
- Da, cred că este o idee bună. Eddy îţi va da itinerarul, ca să ştii ce haine îţi iei. Noapte bună.
Dezamăgită, Avery îl privi intrînd în camera lui. Intră şi ea şi se pregăti de culcare. Era epuizată, stinse lumina, dar nu reuşi să adoarmă. Se ridică şi ieşi din cameră.
Francy hotărî că e mai bine să intre în bucătărie, ca să nu dea ochii cu bunicul său.
- Cine este? Francy?
Francy tresări speriată.
- Dumnezeule, mătuşă Carole! M-ai speriat. Aprinse lumina.
- Oh, doamne. Avery sări din scaun şi o privi speriată.
- Ce s-a întîmplat cu tine? Fata o privea cu ironie.
- Poate îmi împrumuţi şi mie chirurgul tău. Avea o tăietură la buză şi ochiul umflat.
- N-am nimic.
- N-ar trebui să te vadă un doctor? Vrei să-l chem?
- Nu. Şi te rog nu mai ţipa aşa. Nu vreau să mă vadă bunica şi bunicul.
- Ce s-a întîmplat?
- Păi, s-a întîmplat aşa. Am fost la dans. Era plin, ştii cum este vineri noaptea. Toată lumea avea chef de distracţie. Dar era un tip foarte atrăgător. M-a dus la un motel, am băut bere şi am fumat marijuana. Cred că l-au cuprins prea tare ameţelile, pentru că, în momentul în care trebuia să-mi facă treaba, nu a reuşit şi atunci s-a înfuriat pe mine.
- Te-a lovit?
Francy o privi şi o imită.
- "Te-a lovit?" Tu ce dracu' crezi că a făcut? Sigur că m-a lovit.
- Puteai s-o păţeşti mai rău, Francy.
- Nu-mi cred urechilor, spuse Francy privind în tavan, întotdeauna te-ai distrat pe seama interludiilor mele romantice, îmi spuneai că te excită.
- Eu nu aş numi asta romantism. Te-a şi legat? Francy urmări privirea mătuşii spre dungile roşii
pe care le avea la încheietura mîinii.
- Da, ticălosul m-a legat. Carole nu avea de unde să ştie cine era ticălosul.
- Trebuie să fii nebună să te duci la un motel cu un străin.
- Eu nebună? Tu eşti acuma, că scoţi cuburile de gheaţă.
- Pentru ochi.
- Uite, ştii ce, nu am nevoie de favoruri.
- Ochiul tău se învineţeşte. Dacă se umflă, n-ai să mai vezi. Vrei să te vadă părinţii tăi, să-ti pună întrebări şi să le povesteşti ce mi-ai spus mie?
Iritată, Francy luă punga cu gheaţă. Ştia că mătuşa are dreptate.
- Vrei să-ţi şterg buza cu peroxid? O aspirină? Un calmant?
- Am băut destulă bere şi am fumat, ca să nu mai simt durerea.
Francy nu mai ştia ce să creadă. De ce era Carole atît de drăguţă cu ea? De cînd a venit de la spital era alt om. Nu mai striga [a fetiţă. De fapt, parcă îl iubea iar pe unchiul Ţaţe. întotdeauna Francy a considerat-o pe Carole o proastă, pentru că nu îşi respecta căsnicia. Unchiul Ţaţe era un bărbat frumos. Toate fetele erau înnebunite după el. Ea era convinsă că şi în pat face toate paralele. L-a irosit. Odată ce îl călcâi pe nervi pe unchiul Ţaţe, pentru el erai pe lista neagră tot restul vieţii.
- De ce nu dormi'la ora asta? o întrebă pe Carole. Şi stai pe întuneric?!
- N-am putut să dorm. Am venit să beau o Coca.
- Coca? Asta-i bună.
- Păi cred că este un remediu bun pentru insomnie, îi răspunse blînd.
Francy nu-şi pierdea niciodată vremea cu subtilităţi.
- Te dai cu binişorul?
- Ce vrei să spui?
- Doar ştii ce vreau să spun. Ţi-ai schimbat
imaginea în speranţa că unchiul Ţaţe va fi ales şi te va lua cu el la Washington. Spune-mi, ai renunţat şi la băieţi sau numai la Eddy? Faţa mătuşii păli.
- Ce ai spus?
- N-o face pe inocenta cu mine. Am vorbit şi cu Eddy.
- Şi el ce a spus?
- Nimic, dar nici nu a negat. A răspuns ca un gentleman. Nu-ţi face probleme. Este destulă agitaţie pe aici. N-am să-i spun unchiului decît dacă... o privi bătăios... dacă nu îl laşi în pace pe Eddy. De acum încolo eu o să mă culc cu el. Ai înţeles? Noapte bună.
Mulţumită că a fost foarte fermă, Francy ieşi din bucătărie. O singură privire în oglinda din dormitor îi confirmă că arată îngrozitor.
Mult mai tîrziu îi trecu prin minte că mătuşa Carole a fost singura care a ştiut ce s-a întîmplat şi nu a povestit nimănui.
Van Lovejoy era în apartamentul său, un adevărat coşmar. Totul era într-o dezordine de nedescris. Celelalte camere goale erau pline cu casete de film. Avea şi echipament pentru a le înregistra, de altfel singurele lucruri de valoare din casa lui. Peste tot erau cataloage video. Colecţia lui de casete putea rivaliza cu orice magazin. Studia cu pasiune tehnici cinematografice.
îşi petrecea tot timpul liber vizionînd casete, în seara aceea era fascinat, privea filmul făcut la ferma Rocking. Dăduse filmul studiourilor, dar nu înainte de a-l copia. Nu se ştia niciodată. Păstra toate copiile. Ceea ce îl interesa acum erau imaginile filmate la fermă. Ţaţe Rutledge era seducător. Era genul de om pe care Van îl dispreţuia din principiu. Dar, dacă ar fi trebuit să-l voteze, l-ar fi votat, pentru că era un om direct. Nu promitea nimic, nu spunea prostii, nu spunea ceea ce ar fi dorit oamenii să audă. Ar fi putut pierde alegerile, dar era integru.
Se tot gîndea că ceva nu era normal cu copilul. Era destul de isteaţă, dar nu semăna deloc cu alţi copii. De obicei nu fiima copii, dar cînd îi filma ştia că trebuie să-i trateze cu prietenie pentru a-i avea de partea sa. Nu a fost cazlil copilului Rutledge. Era prea cuminte. Nu făcea nimic decît dacă i se cerea. Parcă era o păpuşă cu mecanism. Cea care reuşea să o impresioneze era Carole. Şi tot ea era aceea care acum îi atrăgea atenţia lui Van.
Văzuse de sute de ori casetele filmate la fermă şi cele de la spital. Femeia ştia să se poarte în faţa aparatului de filmat. El ar fi trebuit să fie acela care să o dirijeze pe fetiţă. Şi totuşi femeia a făcut-o. Se vedea cît de colo că este o profesionistă.
Asemănarea ei cu o altă profesionistă pe care o cunoscuse era uluitoare.
Ore în şir a văzut filmele şi a studiat-o pe Carole. A studiăt-o şi cu încetinitorul. A făcut un film de mare efect şi acum îl privea pentru a mia oară.
Deodată a văzut! Doamna Rutledge a întors capul şi a privit la soţul ei. Zîmbetu! bărbatului a îngheţat. A . mişcat mîna ca să respingă mîngîierea. Dacă filmul nu ar fi rulat încet^Van nu ar fi observat respingerea subtilă a soţiei, în această căsnicie ceva nu mergea bine, aşa cum nu mergea bine nici cu fetiţa. Scoase caseta şi închise ochii: îşi frecă nasul pînă îl duru, gîndindu-se la Zona Crepusculară. Ideea nu-i dădea pace, deşi era o nebunie.
Acum cîteva zile l-a întrebat pe Irish:
- Ai văzut caseta pe care ţi-am dat-o?
- Caseta? Ah, aceea cu Rutledge?
- Ce crezi despre ea?
Irish se apucase din nou de fumat de la moartea lui Avery. Parcă dorea să recupereze. Fuma ţigară de la ţigară.
- Despre ea?
- Despre casetă.
- De ce? Nu ţi-a căzut bine lumina?
- Dumnezeule, murmură Van.
- Vrei să mă uit la ceva anume? Spune.
- La femeie.
-Ai intrat în călduri?
Van era neliniştit că Irish nu a observat
asemănarea dintre Avery şi Carole Rutledge.
- Cred că seamănă foarte bine cu Avery. Irish îl privi tăios.
- Şi unde-i noutatea? Toată lumea a remarcat asta cînd Rutledge a intrat în politică.
- Cred că eu am lipsit în ziua aia.
- Sau ai prea beat ca să-ţi aminteşti.
Irish îşi văzu de treabă. Munca era singurul fel în care putea uita.
- Nu ai aflat cine ţi-a trimis bijuteriile? întrebă Van. Irish îi povestise bizara întîmplare şi Van o
considerase la fel de ciudată în acel moment. -Nu.
- Dar ai încercat?
- Am dat cîteva telefoane. -Şi?
Era evident că Irish nu doreşte să vorbească despre asta.
- Am vorbit cu nişte nătărăi care mi-au spus să nu-i mai deranjez. Au spus că după accident totul a fost un haos §i totul a fost posibil.
Deci şi confuzia între persoane a fost posibilă? se întrebă Van în sinea sa. Dar nu mai discută cu Irish această posibilitate, i-ar fi spus că s-a drogat prea mult. Ce ştia el?
Puse din nou caseta şi îi dădu drumul.
Primul ţipăt o trezi. Pe al doilea îl înregistra. La al treilea sări repede din pat. Ljuă în grabă un capot şi fugi spre camera lui Mandy. în cîteva secunde era cu copilul în braţe.
- Mandy, draga mea, trezeşte-te.
- Mandy?
Ţaţe era de partea cealaltă a patului. Stătea în genunchi şi încerca să-şi liniştească fiica. Dar copilul continua să ţipe. Avery o strîngea de obraji.
- Mandy, trezeşte-te! Ţaţe, ce ne facem?
- încearcă să o trezeşti.
- Are alt coşmar? întrebă Zee intrînd în cameră urmată de Nelson.
- Am auzit-o ţipînd de la noi, spuse acesta. Biata
fetiţă!
* - Mami şi taţi sînt cu tine, draga mea, eşti în siguranţă, trezeşte-te.
Fetiţa deschise ochii şi se aruncă în braţele lui Avery. Tremura de plîns.
- Dumnezeule, n-am ştiut că este atît de rău.
- Cît ai fost la spital, ie avea în fiecare seară, spuse Ţaţe. Apoi s-au mai rărit. Nu a mai avut coşmaruri de cîteva săptămîni. Am sperat că dacă vii acasă se va opri.
- Vă putem ajuta cu ceva?
- Nu, mulţumim. Cred că o să se liniştească.
- Trebuie să faceţi ceva imediat, spuse Nelson luînd-o pe Zee de braţ.
Zee nu dorea să plece. O privi pe Avery neliniştită. Aceasta îi spuse:
- O să-şi revină.
Am să rămîn cu ea toată noaptea. După ce a rămas numai cu Ţaţe, Avery l-a întrebat: De ce nu mi-ai spus despre coşmaruri?
- Aveai destule probleme. Visele nu s-au mai repetat şi am crezut că este bine.
- Totuşi trebuia să ştiu şi eu.
- Este mai bine? o întrebă Ţaţe pe Mandy.
ştergînd obrajii udaţi d< povesteşti şi mamei?
- O să mă prindă, spuse şoptit copilul.
- Ce o să te prindă, draga mea?
- Focul.
Avery se cutremură aducîndu-şi aminte. Ea era adult şi îi era greu să-şi amintească momentele accidentului. Ştia ce înseamnă pentru copil.
- Dar eu te-am scos din foc, îţi aminteşti? Nu mai este foc. Dar este greu să-ţi aduci aminte, nu-i aşa?
Mandy dădu din cap.
- Poate că o compresă cu apă rece o să-i facă bine, îi sugeră lui Ţaţe.
El plecă repede din cameră. Se întoarse cu un prosop umezit şi se aşeză pe marginea patului. Avery şterse faţa înfierbîntată a copilului, apoi o luă în braţe.
- Poţi să dormi acum? o întrebă blînd. -Nu.
- Mami nu te lasă singură. Am să stau cu tine. O culcă pe fetiţă şi se întinse lîngă ea. Ţaţe le înveli pe amîndouă şi o sărută pe Mandy.
- Noapte bună, Ţaţe.
- Mă întorc imediat, murmură el.
A lipsit doar cîteva minute, eter, cînd s-a întors, Mandy dormea liniştită. Era îmbrăcat acum cu un halat de casă neîncheiat. Se aplecă şi observă că Avery nu doarme.
- Patul nu-i pentru două persoane. Stai bine?
- Bine. »
- Nu cred că Mandy va şti dacă pleci acum în camera ta.
- l-am spus că stau, voi sta. Mîngîia obrajii fierbinţi ai copilului. Ce ne facem, Ţaţe?

El îşi sprijini coatele de genunchi. O buclă îi cădea dezordonat pe frunte. Oftă, dezvelind pieptul viril de sub halat.
- Nu ştiu.
- Crezi că şedinţele la psiholog îi fac bine?
- Tu ce crezi?
- Eu nu pun la îndoială hotărîrea luată de părinţii tăi şi de tine.
Ştia că nu trebuie să se amestece deloc. Avery Daniels nu trebuia să-şi bage nasul aici



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:32 PM | message # 18
Dar nici nu putea să stea cu braţele încrucişate.
- Dacă ai vreo idee, te rog să-mi spui. Vorbim despre copilul nostru. Vom face tot ce este mai bine.
- Ştiu că există un doctor la Houston. El o privi cu o sprînceană ridicată. L-am... l-am văzut într-o emisiune. A fost foarte impresionant. Nu a fost deloc arogant. Direct şi practic. Dacă la doctorul curant nu avem rezultate, cred că ar trebui să o ducem pe Mandy la el.
- Nu avem nimic de pierdut. Aranjează o consultaţie.
- Voi suna mîine. îl privi şi văzu că este obosit. Nu trebuie să stai aici toată noaptea, Ţaţe, spuse ea blînd.
Ochii lor se întîlniră.
- Ba da, trebuie.
Ea adormi sub privirile lui.

Avery s-a trezit prima. Era foarte devreme şi camera era în obscuritate. Zîmbi plăcut surprinsă cînd văzu mîna fetiţei după gîtul ei. înţepenise stînd în aceeaş] poziţie. Luă uşor mîna copilului şi o puse pe pernă, îi era teamă să nu o trezească.
Ţaţe dormea într-un balansoar cu capul căzut pe umăr. Era o poziţie foarte incomodă, dar dormea profund. Halatul îi căzuse şi îi dezvelise pieptul şi picioarele. Somnul îi alungase expresia de îngrijorare dintre sprîncene. Cînd era relaxat gura lui era senzuală. Avery îşi imagină că acest bărbat poate face dragoste cu pasiune, aşa cum făcea totul, îl iubea. Ar fi vrut să pjîngă. Oricît se ascundea după pretextul că a intrat în această poveste doar pentru reportaj, trebuia să recunoască că îl iubea şi acesta a fost motivul. L-a iubit de cînd l-a văzut prima dată, de cînd i-a auzit prima oară vocea.
Juca rolul soţiei pentru că dorea să fie soţia lui. Ar fi vrut să îl protejeze, să îi vindece rănile provocate de o soţie egoistă şi descompusă. Dorea să facă dragoste cu el. Dacă va pretinde vreodată drepturi conjugale, ea va fi bucuroasă să i se supună. Şi totuşi, o va ierta oare după ce îi va afla identitatea? O va dispreţul mai mult decît pe Carole pentru că l-a minţit. Nu va crede niciodată că îl iubeşte cu adevărat. Şi ea îl iubea.
Se mişcă şi clipi. O privi.
- Cît e ceasul? întrebă somnoros.
- Nu ştiu, este devreme. Te doare gîtul? îi trecu mîna prin păr şi începu să-l maseze.
- Puţin.
Continua să-l maseze, ca să-i alunge durerea.
- Hmmm.
După cîteva momente se ridică şi îşi strînse halatul pe lîngă corp. Avery se întrebă dacă nu cumva l-a stîrnit.şi nu dorea să i-o arate.
- Mandy doarme, spuse el retoric.
- Vrei să mănînci?
- Doar cafea.
- Am să gătesc ceva.
Era foarte devreme, Mona nu se trezise, bucătăria era în întuneric. Ţaţe puse filtrul în priză. Avery se duse la frigider.
- Nu te deranja, spuse el.
- Nu ţi-e foame?
- Aştept să se scoale Mona.
- Aş vrea să gătesc eu.
- Bine. Fă-mi ouă, spuse el indiferent şi îi întoarse spatele.
Se obişnuise de acum cu bucătăria şi ştia de unde să ia ce avea nevoie. Scoase un castronaş şi începu să bată nişte ouă.
- Ce faci?
- Omletă. Pen... pentru mine, reu^i să o dreagă văzîndu-i privirea uimită.
Habar nu avea cum mănîncă el ouăle.
-AUite, termină tu şi am să fac eu pîinea prăjită.
îşi făcu de lucru cu pîinea prăjită şi văzu cum sparge două ouă şi le prăjeşte pentru el. Le aduse apoi la masă împreună cu omleta ei.
- De multă vreme nu am luat micul dejun împreună.
Ţaţe stătea în faţa ei cu bărbia sprijinită în palme.
- Niciodată nu am luat micul dejun împreună, Carole. Ţie nu ţi-a plăcut.
Avery se înecă.
- Cît am stat la spital m-au obligat să mănînc dimineaţa. Trebuia să mă refac.
O privea ciudat. Nu înghiţea minciuna.
- De €e faci o problemă din asta? întrebă ea încercînd să se apere.
Ţaţe luă furculiţa şi începu să mănînce cu mişcări mecanice. Era furios.
- Nu te mai strădui.
- Cum adică?
- Micul dejun este o altă maşinaţie ca să-mi intri în graţii.
- Maşinaţie? simţi că i se face rău. îşi pierdu pofta de mîncare. Se pare că şi el.
- Mic dejun. Viaţă de familie. Toate micile atitudini de afecţiune, îmi rnîngîi părui, îmi masezi gîtul.
- Mi s-a părut că ţi-a făcut plăcere.
- Nu dau doi bani pe ele.
- Ba da.
El o privea furios.
- Mîngîieriie şi sărutările dulcegi de noapte bună le suport dacă trebuie. Dacă vrei să te prefaci că sîntem un cupiu plin de afecţiune, n-ai decît. Fă-te de rîs. Dar nu aştepta din partea mea să joc teatru. Nici scaunul de senator n-o să mă aducă'înapoi în patul tău, pentru că ştii cît de mult te dispreţuiesc. Dar ceea ce mă înfurie la culme este grija ta subită pentru Mandy. Ai dat un adevărat spectacol azi-noapte.
- Nu a fost spectacol;
- Probabil că ai un plan bine pus la punct. Ai face bine să continui pînă fetiţa va fi sănătoasă, altfel... nu
cred că ar suporta o altă nenorocire.
- Ipocritule... Avery se înfurie. Sînt la fel de preocupată de însănătoşirea lui Mandy ca şi tine.
- Da, sigur.
- Nu mă crezi?
- Nu.
- Nu este cinstit.
- Ţi-ai găsit să vorbeşti tu despre cinste.
- Sînt îngrozită de evoluţia lui Mandy.
- De ce?
- De ce? Pentru că este copilul nostru.
- Tot al nostru era şi cel pe care l-ai avortat. Acest motiv nu te-a oprit atunci.
Cuvintele au străpuns-o ca un cuţit. Se aplecă de parcă era lovită fizic, îl privi fără grai. Fiindu-i parcă silă să o privească, el îi întoarse spatele.
- Oricum aş fi aflat. Dar să-mi spună un străin că soţia mea nu mai are sarcina... îţi imaginezi ce am simţit? Te priveam, erai pe moarte şi aş fi dorit să te ucid cu mîinile mele.
Din ceaţa memoriei Avery îşi aminti vocile: Ţaţe: Copilul... efectele asupra sarcinii? O voce: Copil? Soţia dumneavoastră nu era
însărcinată.
în momentul acela cuvintele nu au avut nici un
înţeles. Le-a şi uitat.
- Nu crezi că aş fi văzut oricum? Ai fost atît de dornică să-mi arunci în faţă că eşti însărcinată. De ce nu mi-ai spus şi de avort?
Avery se simţea mizerabil. Nu avea răspuns, nici o scuză, nici o explicaţie, dar acum ştia de ce Ţaţe o ura pe Carole.
- Cînd ai făcut-o? Probabil că înainte de a pleca la Dallas. Te deranja să fii indispusă de sarcină. Iţi strica
stilul. Lovi cu pumnul în masă. Răspunde-mi! Spune ceva! Este momentul să discutăm şi despre asta, nu crezi?
înspăimîntată, Avery abia reuşi să răspundă.
- Nu... nu am crezut că te afectează atît de mult. Expresia lui era atît de feroce, încît îi trecu prin
minte că o loveşte. Apărîndu-se, se lansă cu aceeaşi furie.
- îţi ştiu politica în privinţa avortului, domnule Rutledge. De cîte ori te-am auzit spunînd că este dreptul femeii de a' alege? Ori aceasta este valabil pentru fiecare femeie din statul Texas, cu excepţia soţiei tale?
- Da, la naiba!
- Cîtă ipocrizie.
El o prinse de braţ şi o obligă să se ridice.
- Principiul care se aplică oamenilor în general, nu este valabil în mod necesar şi pentru viafa mea personală. Acest avort era important pentru că a fost vorba de copilul meu. Ochii i se îngustară periculos. Sau ,iu era al meu? A fost cumva o altă manevră ca să nu te alung?
încercă să-şi imagineze cum i-ar fi răspuns Carole.
- Un copil nu se face de unul singur.
Aşa cum sperase, i-a atins o coardă sensibilă, l-a dat drumul imediat şi s-a îndepărtat de ea.
- Regret şi acum noaptea aceea. De fapt, ţi-am mâi spus-o. Am jurat să nu-ţi mai ating niciodată trupul păcătos. Dar tu ai ştiut întotdeauna unde să ataci. Zile în şir te-ai agăţat de mine ca o pisică în călduri, ţi-ai cerut iertare şi mi-ai promis că ai să fii o soţie iubitoare. Dacă nu aş fi băut prea mult, mi-aş fi dat seama de capcană. O privi dispreţuitor. Asta faci
si acum? îmi întinzi o altă capcană? De aceea eşti soţia model de cînd ai venit de la spital? Spune-mi, în noaptea aceea ai rămas însărcinată din întîmplare? Sau făcea parte din planul de a mă chinui, să rămîi însărcinată şi apoi să avortezi? Asta faci şi acum? Mă faci să te doresc, îmi demonstrezi că mă poţi duce în patul tău, fără să-ţi pese că sacrifici sănătatea fiicei tale?
- Nu, spuse Avery răguşit. Nu mai suporta ura aceasta care nu era pentru ea.
- Nu mai ai nici o putere asupra mea, Carole. Nici măcar nu te mai urăsc. Nu meriţi.. !a-ţi toţi amanţii din IUITK zi că n-o să-mi pese. Singurul lucru cu care rru ani este Mandy. Dar pentru asta ai să vezi mai întîi flăcările iadului.
în după-amiaza aceea a călărit. Avea nevoie de aer, trebuia să se gîndească. S-a apropiat de o iapă, dar animalul s-a ferit de ea. Băiatul de la grajd i-a dat o cizmă calului şi i-a spus:
- Cred că nu a uitat cum o biciuiaţi.
Carole Rutiedge a fost un monstru - a abuzat de soţ, de copil, de toţi cu care a venit în contact. Scena de dimineaţă a deprimat-o. Acum înţelegea tot dispreţul lui Ţaţe.
Avery înţelegea acum tot scenariul. Caroie i-a înşelat şi nu a făcut din asta un secret. Atitudinea et a fost intolerabilă pentru Ţaţe, dar pentru viitorul său politic, deşi îl risca, a hotărît să rămînă cu ea pînă după alegeri. Nu a mai dormit cu soţia sa, dar Carole I-a sedus. Fie că acei copii era ai lui Ţaţe sau nu,
avortul era o problemă politică şi Avery era conştientă că fusese planificat de Carole. se făcu rău gîndindu-se la publicitatea din jurul problemei.
Cînd se întoarse, o găsi pe Mandy în bucătărie ajutînd-o pe Mona la prăjituri. A lăudat-o şi a lăsat-o lîngă femeia în vîrstă care o iubea foarte mult.
Era linişte. Francy plecase mai devreme. Jack, Eddy şi Ţaţe erau întotdeauna plecaţi la ora aceasta. Dorothy Rae se izolase în apartamentul ei. Mona i-a spus .că Nelson şi Zee au plecat la Kerrville. Ajunsă în camera ei, Avery se dezbrăcă şi dădu drumul la apă în baie.
Nu era pentru prima dată cînd avea acest sentiment. Simţea şi acum că cineva a venit în cameră cît a lipsit ea. Se înfiora. Privi la măsuţa de toaletă. Nu-şi amintea dacă acolo a lăsat peria de păr. A mişcat cineva sticluţa de loţiune? Era sigură că nu a lăsat deschis capacul casetei cu bijuterii. Observă şi alte lucruri deranjate de la locul lor. Făcu ceea ce nu a făcut niciodată de cînd s-a mutat în dormitorul Carolei - încuie uşa. Se spălă şi, deprimată, hotărî să se întindă puţin. In timp ce îşi lăsa capul pe pernă auzi un foşnet. O foaie de hîrtie fusese strecurată sub faţa de pernă.
Avery o studie. Era împăturită, dar scrisul era în interior, îi era teamă să o deschidă. Oare pentru ce a venit străinul în camera ei? Ce a căutat?
Un lucru era sigur - biletul nu a fost lăsat din întîmplare. A fost lăsat deliberat într-un loc unde să-l găsească numai ea. îl desfăcu şi citi singurul rînd bătut la maşină:
Nu ştiu ce faci, dar pe el îl înnebuneşti. Continuă!
- Nelson? -Hm?
Răspunsul lui absent o făcu pe Zinnia să se încrunte.
- Este important.
Nelson lăsă un colţ de ziar. Văzînd că este tulburată, împături ziarul şi o privi.
- îmi pare rău, dragă. Ce ai spus?
- Deocamdată nimic.
- Ai vreo problemă?
- Se petrece ceva cu Ţaţe şi Carole, zise ea.
- Cred că s-au certat, spuse el, începînd să se dezbrace. Au fost foarte tăcuţi la cină.
Şi Zee a observat ostilitatea din seara aceea. Era deosebit de sensibilă la dispoziţia fiilor ei.
- Ţaţe nu era numai mohorît, era furios.
- Probabil că a făcut ceva Carole şi l-a înfuriat.
- Şi cînd Ţaţe este furios, continuă Zee fără să-l asculte, Carole este de obicei exuberantă. Cînd el este nervos, îl enervează şi mai tare, fiind frivolă şi enervantă.
- Dar în seara asta nu a fost frivotă, spuse Nelson, aşezîndu-şi cu grijă pantalonii. Abia dacă a scos un cuvînt.
- Tocmai asta spun şi eu, Nelson. A fost la fel de neliniştită şi nervoasă ca şi Ţaţe. Niciodată nu se purta aşa cînd se certau.
Nelson se aşeză în pat cu mîinile sub cap.
- Am observat în ultima vreme mai multe schimbări la ea. Nu seamănă deloc cu ce a fost
înainte.
- Mulţumesc lui Dumnezeu, spuse Zee. Am crezut că îmi pierd minţile. Sînt uşurată să ştiu că a mai observat şi altcineva. Nu mai este superficială. Tu ce zici?
- Poate că accidentul a mai maturizat-o.
- Poate.
- Nu eşti convinsă?
- Dacă nu ar fi decît atît, poate că aş fi convinsă.
- Dar ce mai este?
- De exemplu, Mandy. Carole este un alt om. Ai văzut cît era de îngrijorată^ noaptea trecută, cînd Mandy a avut coşmaruri? îmi amintesc că odată Mandy a avut temperatură şi eu eram disperată, dar Carole era foarte liniştită. Mi-a spus că toţi copiii fac temperatură, însă noaptea trecută Carole a fost la fel de zguduită ca şi Mandy.
Nelson se foi incomodat. Zee ştia de ce. Raţionamentele logice îl oboseau. Pentru el era negru sau alb, nu credea decît în absoluturi. Era sceptic şi considera că toţi trebuie să-şi rezolve problemele fără a cere ajutor.
- Carole a crescut şi atîta tot. Tragedia prin care a trecut a^ maturizat-o. Priveşte lucrurile într-o altă lumină, în sfîrşit, apreciază că îi are pe Ţaţe, pe Mandy, o familie. Era şi timpul să se trezească.
- Sper din suflet să dureze, dar Zee nu ştia cîî o va ţine.
- Ce să dureze?
- Atitudinea ei drăgăstoasă faţă de Ţaţe şi Mandy. La suprafaţă se pare că o preocupă.
- Asta este un lucru bun, nu?
- Dacă este sincer. Mandy este atît de fragilă. Mi-e teamă să nu îi facă rău, dacă Carole îşi schimbă
atitudinea faţă de ea. Şi Ţaţe, oftă Zee, vreau să fie fericit, mai ales acum, în aceste momente atît de importante. Merită să fie fericit. Merită să fie iubit.
- întotdeauna te-a preocupat fericirea fiilor tăi, Zee.
- Şi nici unul nu are o căsnicie fericită, Nelson. Şi eu am sperat atît.
- Nu te-ai schimbat. Tot romantică ai rămas.
Ea se lipi delicat de e! şi el o sărută. Au făcut dragoste în întuneric.

Timp de cîteva zile Avery se gîndi neliniştită cum să facă să ia legătura cu Irish.
Imediat ce a ajuns la concluzia că are nevoie de un sfat, a început să se gîndească cum să-l anunţe că nu a murit în accidentul de avion. Oricît s-ar fi străduit, tot o cruzime era. Apărînd din neant în pragul camerei lui, îi putea provoca un şoc. Dacă îl suna la telefon, el ar fi crezut că cineva îşi bate joc de el. Se hotărî să-i trimită un bilet la căsuţa poştafă unde i-a trimis plicul cu bijuterii. Era sigură că !-a uimit primirea bijuteriilor şi nu a.găsit nici o explicaţie. Ore în şir se gîndi ce să scrie. Hotărî, în sfîrşit, că trebuie să fie directă.
"Dragă Irish,
Nu am murit în accidentul de avion, îţi voi explica ciudatele evenimente vineri seara, la ora şase, cînd voi veni la tine acasă.
Cu dragoste, Avery".
A scris biletul cu mîna stîngă pentru ca el să îi recunoască imediat scrisul.
De ia ultima ceartă, Ţaţe a fost foarte nepoliticos cu ea. Era aproape bucuroasă. Distanta dintre ei o făcea să suporte mai uşor evenimentele. Nici nu îndrăznea să se gîndească cum va reacţiona cînd va descoperi adevărul. Ura faţă de Caroie va frun nimic faţă de ura pentru Avery baniels. în cel mai bun caz,
nu spera decît că îi va da şansa să se explice. Luni dimineaţa a fixat consultaţia cu doctorul Gerald Webster, renumitul psiholog. Avea un program foarte încărcat, dar nu a refuzat-o. Cînd i-a spus lui Ţaţe, el i-a răspuns scurt "am să-mi notez în agendă", în afară de acest scurt schimb de cuvinte nu şi-au mai vorbit. A avut timp să repete în gînd ce îi va spune lui Irish.
Cînd ajunse^ în faţa casei lui, inima îi bătea să-i spargă pieptul, înainte să sune, uşa se deschise şi Irish, pregătit să o rupă în bucăţi, o întîmpină.
- Cine naiba eşti şi ce joc este ăsta? Avery nu se lăsă intimidată.
- Sînt eu, Irish, îi zîmbi blînd. Să intrăm.
Simpla ei atingere îi topi furia. Era o privelişte patetică.
- Avery? Eşti...? Cum...? Avery? ; Am să-ţi spun înăuntru.
îl luă de mînă şi îl trase după ea, pentru că era incapabil să se mişte. Era alb ca varul. Din pricina ei.
- Oh, Irish, iartă-mă. începu să plîngă şi se prăbuşi în braţele lui.
- Faţa ta este altfel. -Da.
- Şi vocea ta este puţin răguşită.
- Ştiu.
- Te-am recunoscut după ochi.
- Mă bucur, în suflet nu m-am schimbat.
- Arăţi bine. Ce faci? îşi freca mîinile cu stîngăcie.
- Bine. Sînt refăcută.
- Unde ai fost? Sfîntă Fecioară, nu-mi vine să cred.
- Nici mie. Dumnezeule, sînt atît de bucuroasă că te văd.
Au plîns unul în braţele celuilalt. De mii de ori în
viaţa ei Irish a fost acela care a consolat-o. A ţinut locul tatălui său. De data aceasta, Avery simţea că rolurile, s-au schimbat. El avea nevoie de consolare. Au reuşit să se aşeze pe canapea.
- Am crezut că o să fii curios.
- La naiba, sînt! Dacă nu mi-ar părea atît de bine că te văd, ţi-aş trage o bătaie.
- O singură dată m-ai bătut. După aceea ai plîns mai mult ca mine. Nu te lasă inima, Irish McCabe.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:33 PM | message # 19
- Ce s-a întîmplat? Ai avut amnezie? -Nu.
- Atunci ce? îi studie din nou faţa. Nu sînt obişnuit cu tine aşa. Semeni cu...
- Carole Rutledge.
- Da, soţia lui Ţaţe. Şi ea era în avion. _- Tu mi-ai identificat trupul, Irish?
- Da, după medalion.
- Pe ea ai identificat-o. Ea avea medalionul meu.
- Era ars, dar era părul tău... începu să plîngă.
- Semănăm foarte bine, ai fi zis că sîntem surori.
- Cum...
- Ascultă, am să-ţi spun. Cînd mi-am recăpătat cunoştinţa la spital, eram bandajată din cap pînă în picioare. Nu mă puteam mişca. Vedeam doar cu un ochi, nu puteam vorbi. Toată lumea îmi spunea doamna Rutledge. La început poate că am avut amnezie pentru că nu-mi aminteam cine eram. Apoi, cînd mi-am amintit, am înţeles ce s-a întîmplat. Schimbasem locurile în avion.
îi povesti orele agonizante cînd a început să le spună cine era.
- Familia Rutledge I-a rugat pe doctorul Sawyer să-mi reconstituie faţa - a Carolei - după fotografii. Nu am putut sub nici o formă să le spun că au făcut o
greşeală.
El se ridică,
- Am nevoie de ceva tare. Vrei şi tu?
Cîteva momente mai tîrziu se întoarse lîngă Avery.
- Bine, pînă aici am înţeles. S-a făcut o greşeală cînd tu nu erai în stare să spui cine eşti. Dar atunci cînd ai fost în stare, de ce nu ai făcut-o?. De ce joci rolul Carolei Rutledge?
Avery începu să măsoare camera. Va fi greu să-l convingă pe Irish.
- Cineva doreşte să-l omoare pe Ţaţe Rutledge înainte de a deveni senator.
Irish nu se aştepta la aşa ceva. -Ce?
- Cineva vrea...
- Cine?
- Nu ştiu.
- De ce?
- Nu ştiu.
- Cum?
- Nu ştiu, Irish. Şi nu ştiu nici unde, nici cînd, aşa că nu te mai obosi să mă întrebi. Ascultă-mă pînă la capăt.
- Ascultă. Nu-mi pune răbdarea la încercare. Deja am trecut prin iad din pricina ta.
- Nici pentru mine nu a fost chiar o distracţie.
- De aceea m-am şi abţinut pînă acum, strigă el. Nu mă mai da pe după degete.
- Nu te dau!
- Şi atunci ce-i cu prostia asta? De unde naiba ştii tu?
Faptul că' se enerva era încurajator. Cu Irish discutai mai uşor cînd era furios.
- Cineva mi-a spus că îl va omorî pe Ţaţe înainte
de a-şi prelua mandatul.
- Cine?
- Nu ştiu.
- Lua-te-ar dracu'l Nu începe iar.
- Dacă mă laşi, am să-ţi explic. Crezînd că sînt Carole, cineva m-a vizitat la spital. Nu l-am văzut, nu puteam, pentru că aveam un singur ochi disponibil şi nu era în raza mea vizuală. Am fost îngrozită. Cînd am fost în stare să. vorbesc, mi-a fost frică să le spun. Nu puteam să o fac, fără să pun şi viaţa mea în pericol.
Irish o asculta tăcut. Cînd îi vorbi, vorbele îi sunară sceptic.
- Vrei să spui că ai luat locul doamnei Rutledge ca să împiedici asasinatul împotriva lui Ţaţe?
- Exact.
- Dar nu ştii cine este.
- Nu încă, dar Carole ştia. Şi ea făcea parte din complot, deşi pînă acum nu am descoperit pe nimeni.
- Hmm. Vizitatorul ăsta...
- Este un membru al familiei. Nimeni altcineva nu avea voie la spital.
- Se putea strecura cineva.
- Posibil, dar nu cred. Dacă Carole a angajat un asasin, el s-ar fi evaporat imediat ce ea ar fi fost indisponibilă. Nu ar fi venit să o prevină să nu vorbească. Nu-i aşa?
- Este asasinul tău. Răspunde tu la întrebare.
- Nu mă crezi?
- Te cred.
- Dar crezi că este din pricina imaginaţiei.
- Avery, erai drogată de medicamente, erai dezorientată. Erai bandajată şi nu vedeai. Crezi că persoana.respectivă a fost un bărbat, dar putea fi şi o femeie. Crezi că putea fi un membru al familiei. Dar
putea fi altcineva.
- Ce vrei să spui, Irish?
- Probabil că ai avut un coşmar. -
- Aşa am crezut şi eu pînă acum cîteva zile. Scoase hîrtia şi i-o întinse. El citi mesajul. O privi
îngrijorat.
- Am găsit-o sub faţa de pernă. Este real. încă o consideră pe Carole aliata lui. încă vrea să aplice planul. -
- Acesta este primul contact cu el după vizita de la spital?
-Da.
- Dar-aici nu spune că o să-l omoare pe Ţaţe Rutledge.
- Planul a fost făcut cu multă atenţie. Este greu de crezut că va risca scriind acest lucru. Sigur că a compus biletul pentru orice situaţie, putea să-l citească oricine. Cuvintele par inocente.
- Cine are acces la maşina de scris?
- Toată lumea. Este pe birou. Am verificat, acolo a fost scrisă.
- Ce vrea să spună cu "ceea ce îi faci"? Avery privi vinovată.
- Nu sînt sigură.
- Avery?
- Am încercat să mă port cu Ţaţe mai bine decît s-a purtat soţia lui.
- Dintr-un motiv anume?
- Mi-a fost limpede de la început că între ei existau neînţelegeri.
- După ce ţi-ai dat seama?
- După cum s-a purtat. Politicos şi atît.
- Hmm. Ştii de ce?
- Carole a făcut un avort sau a intenţionat să-l
facă. Am descoperit abia săptămîna trecută. Era egoistă, îl înşela şi era un dezastru pentru fiica lor. Eu am încercat să atenuez aceste relaţii.
- De ce?
- Ca să ştiu mai multe despre ceea ce se petrece. Trebuia să fiu în miezul problemei, încercările mele au fost observate. Ucigaşul crede că aceasta este o schimbare de tactică a Carolei, pentru a-l lua pe Ţaţe prin surprindere. Ridică braţele dezamăgită. Există, Irish. Ştiu. lată dovada.
- Să presupunem că există. Cine ar vrea să îl omoare?
- N-am nici o idee, oftă ea. Sînt o familie mare şi unită.
- Şi totuşi ai spus că cineva de acolo nu este chiar atît de fericit.
Ea îi trecu în revistă pe toţi membrii familiei.
- Se pare că toţi îl iubesc. Nelson este capul familiei. Zee este cam distantă, dar soţie si mamă bună. De mine se fereşte. Cred că nu o suportă pe Carole, pentru că l-a făcut nefericit pe Ţaţe. S-ar putea ca Eddy să fi avut o aventură cu Carole.
- Directorul de campanie?^
- Şi cel mai bun prieten, încă nu sînt sigură. Ştiu doar de la Francy.
- Cum se poartă individul ăsta, Paschal, cu tine?
- Este politicos. Eu nu i-am transmis semnalele Carolei. Dacă a existat ceva între ei, probabil că el a înţeles că totul s-a termina?după accident. Oricum, îi este foarte credincios lui Tat .
- Şi fata?
- Francy este o alintată scăpată din mînă, lipsită de morala şi ca o pisică în călduri. Nu seamănă deloc a criminal.
- Fratele?
- Este extrem de nefericit în căsnicie, spuse ea încruntîndu-se, dar nu are legătură cu Ţaţe. Deşi... este cam patetic. Ai crede că este un om competent şi încîntător dar, cînd îl vezi lîngă fratele său, nu poţi să nu-i compari. Ţaţe este soarele. Jack este luna. Reflectă lumina lui Ţaţe, dar nu are o lumină a lui. Munceşte foarte mult dar, dacă ceva nu merge bine, el este găsit singurul vinovat, îmi pare rău pentru el.
- Lui nu-i este milă de el? Adică atît de milă încît să se gîndească la uciderea fratelui?
- Nu sînt sigură. Este foarte distant. L-am surprins privindu-mă cu ostilitate. La suprafaţă pare indiferent.
- Dar soţia lui?
- Ar putea fi suficient de geloasă pentru a omorî pe cineva, dar aceea^ir fi Carole şi nu Ţaţe.
- De ce spui asta?
- Am răsfoit albumul de familie căutînd informaţii. Dorothy a intrat în sufragerie. Era beată.'Cu mine nu prea a vorbit. De aceea am rămas surprinsă cînd, din senin, a început să mă acuze că vreau să i-l fur pe Jack. A spus că vreau să reiau de acolo de unde am lăsat totul înainte de accident.
- Carole se culca şi cu cumnatul ei? întrebă Irish uluit.
-AAşa se pare. Cel puţin cred că a încercat.
întîmplarea a îndurerat-o pe Avery. Sperase în secret să fie doar o iluzie de alcoolic, cînd Dorothy Rae a intrat în camera ei cu o sticlă de vodcă în mînă.
- Este incredibil, spuse cu voce tare. Carole îl avea pe Ţaţe. De ce l-ar mai fi dorit pe Jack?
- Gusturile nu se discută.
- Cred că ai dreptate. Oricum, eu am negat toate acuzaţiile lui Dorothy. Mi-a spus că sînt o căţea şi o
tîrfă, şi tot felul de apelative de-astea.
- Cred că a fost ca o durere de gît, Carole asta, spuse Irish meditativ.
- Nu ştim sigur dacă îl dorea pe Jack sau pe Eddy.
- Dar trebuie să fi transmis tot felul de semnale, dacă au văzut-o toţi.
- Bietul Ţaţe.
- Ce crede "bietul Ţaţe" despre soţia lui?
- Crede că a avortat copilul lui. Ştie că a avut amanţi. Ştie că i-a provocat dezechilibre emoţionale fetiţei. Speră că se poate schimba.
- Şi tu ţi-ai luat o astfel de responsabilitate? Tonul critic al vocii lui o puse imediat în gardă.
- Ce vrei să spui?
Lăsînd-o să fiarbă în suc propriu, Irish plecă la bucătărie. Cînd se întoarse cu paharul plin, rămase înfipt în faţa ei.
- Poţi să-mi argumentezi vizita străinului de la spital? - Dar cum te poţi îndoi de asta?
- îţi spun eu cum. Ai venit la mine acum doi ani spunîndu-mî că vrei o slujbă - orice fel de slujbă. Erai cu coada între picioare. Tocmai ai fost dată afară pentru una dintre cele mai grave gafe din istoria jurnalismului.
- Nu am venit acum, aici, să-mi aminteşti de asta.
- Poate că trebuie să-ti amintesc. Pentru că eu sînt convins că asta se ascunde în spatele jocului afurisit pe care îi faci. Şi atunci, ca şi acum, te arunci
j cu capul în laţ. Ai raportat, fără să te documentezi, că un. congresman de Virginia şi-a omorît soţia, apoi şi-a zburat cr-eierii.
îşi apăsă tîmplele, amintindu-şi oribila întîmplare.
- Primul reporter ajuns la faţa locului, Avery Daniels, anunţă Irish necruţător. Mereu în grabă să găsească un subiect fierbinte. Ai mirosit sîngele.
- Da, am mirosit! Asta este! La propriu! Am văzut corpurile, am auzit copiii plîngînd îngroziţi de ce au văzut cînd s-au întors de la şcoală, l-am văzut plîngînd de ceea ce făcuse tatăl lor.
- Ceea ce s-a presupus că a făcut, la naiba! N-ai de gînd să înveţi odată?
- Dar ai fost încîntat de reportaj atunci şi ai uitat acest mic termen legal, făcînd vulnerabilă compania pe care o conduci.
- S-a pierdut cu filmarea, Avery. A fost mai evidentă obiectivitatea, îţi curgeau lacrimile, după care, ca şi cum nu ar fi fost suficient, ai întrebat cum poate un om, mai ales unul investit cu o funcţie oficială, să comită o asemenea faptă bestială.
- Ştiu ce am -făcut, Irish. Nu-i nevoie să-mi aminteşti ce greşeli am făcut. De mai bine de doi ani încerc să uit ruşinea asta. Am greşit, dar mi-am primit lecţia.
- Prostii! tună el. Faci aceeaşi afurisită de greşeală şi acum. îţi bagi nasul acolo unde nu ai nici o competenţă să faci ceva. Inventezi ştiri, nu faci reportaje. Asta este marea lovitură pe care ai aşteptat-o? Cu asta vrei să revii în vîrful piramidei?
- Bine. Dacă vrei să ştii, da. Şi acesta este un motiv pentru care am intrat în încurcătura asta.
- Este motivul pentru care ai făcut totul în viaţa ta. Tot timpul ai încercat să calci pe urmele tatălui tău. Să te ridici la nivelul numelui său, pe care crezi că l-ai făcut de rîs. Am să-ţi spun ceva ce nu-ţi va face plăcere. Tatăl tău nu merită asta.
- Termină, Irish.
- A fost tatăl tău, Avery, dar a fost şi cel mai bun prieten al meu. L-am cunoscut mult mai bine ca tine. L-am iubit, dar l-am privit cu mult mai multă obiectivitate, decît tine şi mama ta. Cliff Daniels a fost un fotograf remarcabil, nu-i neg aceste calităţi. Dar nu a avut talentul de a-i face fericiţi pe oamenii care îl iubeau.
- Eu eram fericită. De cîte ori venea acasă...
- Doar o fracţiune din copilăria ta. Şi rămîneai supărată cînd îl vedeai plecînd. Am văzut cum a suportat Rosemary lungile lui absenţe. Era supărată chiar şi cînd el era acasă, pentru că ştia că stă doar foarte puţin timp. Cliff se îmbăta cu seducţia pericolelor. Erau elixirul lui. Pentru mama ta asta a fost boala care a măcinat-o. Moartea ei a fost înceată şi agonizantă. S-a produs în timp. începuse să moară ou mult timp înainte de a înghiţi pumnul de pastile. Şi« atunci, de ce să merite el iubirea ta oarbă şi dorinţa de a te ridica la nivelul lui, Avery? Singurul premiu pe care l-a luat vreodată nu a fost nici măcar un Pulitzer. Singurul lui premiu în viaţă a fost mama ta, dar el a fost prea prost să vadă asta.
- Ai fost gelos pe el?
- Da, am fost gelos pe dragostea lui Rosemary pentru el.
O privi cu lacrimi în ochi. Avery se topi de dragoste pentru bătrîn.
- Irish, nu vreau să ne certăm.
- îmi pare rău, pentru că va trebui să lupţi cu ghearele. Nu am de gînd să te las să continui ce ai început.
- Trebuie. Sînt obligată.
- Pînă cînd?
- Pînă voi şti cine ameninţă viaţa lui Ţaţe.
- Şi după aceea?
- Nu ştiu, răspunse ea disperată.
- Şi dacă acest asasin o lasă baltă? Vei rămîne la infinit doamna Rutledge? Sau îi vei spune iui Rutledge într-o zi - apropos, ştii eu,..?
- încă nu m-am gîndit la asta. Nu m-am gîndit cum voi scăpa eu.
- Avery, Rutledge are dreptul să ştiev
- Nu! strigă ea sărind în picioare, încă nu! Nu-l pot părăsi acum. Va trebui să juri că nu îi vei spune.
irish căzu pe canapea, uluit de reacţia ei violentă.
- Ssuse! şopti el, începînd să vadă adevărul. Deci despre asta este vorba. Vrei soţul unei alte femei. De aceea vrei să rămîi doamna Rutledge - pentru că Ţaţe Rutledge este bun în păţi?
218
Avery întoarse spatele ca să nu-l plesnească. • - Spui lucruri urîte, Irish.
Se apropie de fereastră şi observă cu nelinişte că s-a întunecat. La fermă probabil că au terminat cina. Le-a spus că pleacă la cumpărături. Trebuia să plece repede.
- Da, a fost urît. Am vrut să sune urît. De cîte ori mi se înmoaie inima, mă gîndesc la lungile ore de după accident, cînd te-am plîns.
- Te rog nu-mi spune asta.
- M-am gîndit să renunţ la tot. S-o ia dracu' de viaţă, am gîndit. l-am pierdut pe Cliff şi pe Rosemary. Te-am pierdut pe tine. L-am întrebat pe Dumnezeu: Hei, ce mai vrei de la mine?
Se strînse la pieptul lui.
- Te iubesc. Am suferit pentru tine. Fie că o crezi sau nu. Ştiam cum te va afecta moartea mea.
- Şi eu te iubesc, Avery. De aceea nu te pot lăsa să continui.
- Acum nu mai am de ales.
- Dacă cineva îi vrea moartea lui Rutledge, atunci...
- Există un asemenea om.
- Atunci şi tu eşti în pericol.
- Ştiu. Vreau să fiu o altă Carole, pentru Ţaţe şi pentru Mandy. Dar dacă sînt prea schimbată, omul va crede că l-am trădat sau poate că va ghici că această Carole nu este adevărata Carole. Trăiesc cu spaima
să nu mă deconspir.
- Poate că deja ai făcut-o.
- Şi eu mă gîndesc, se cutremură ea.
- Van a observat. Avery tresări violent.
- M-am gîndit şi eu. Aproape că am avut un atac de cord, cînd i- am deschis uşa.
Irish îi povesti la rîndul lui întîmplarea cu Van.
- Eram ocupat şi nu l-am prea luat jn seamă. Mi se părea mie că se poartă neobişnuit, încerca să-mi spună ceva şi eu nu-l luam în seamă. Ce să-i spun dacă mai aduce vorba?
- Nimic. Cu cît vom şti mai puţini, cu atît este mai bine pentru mine.
El îşi frecă bărbia.
- îl iubeşti, nu?
Ea îi răspunse cu ochii închişi.
- El îşi urăşte soţia. Te urăşte pe tine. Ce este între voi?
- Nu m-am culcat cu el.
- Nu asta am întrebat.
- Dar asta ai vrut să ştii.
- Te-ai culca cu el?
- Da, răspunse fără ezitare. Din ziua cînd mi-am revenit, pînă în ziua în care am părăsit clinica, a fost minunat cu mine. S-a purtat fără reproş, Să vezi cum se poartă cu Carole în societate.
- Dar în intimitate?
- Rece. Ca un soţ înşelat. Mai am puţin de lucru la asta.
- Ce se va întîmpla după aceea? Nu crezi că va observa diferenţele?
- Oare? Nu bărbaţii spun că toate pisicile sînt negre noaptea?
- Bine, să spunem că nu observă. Cum crezi că se va simţi cînd va .afla că a făcut dragoste cu altcineva? Ce se va întîmpla cu fetiţa, cînd misiunea ta se va fi terminat?
- N-o voi părăsi...
- Dar cum crezi că se va simţi Rutledge cu toate dedesubturile de familie expuse?
- Nu-l voi expune.
- Aş vrea să fiu pe-aproape cînd ai să-i spui. Va crede că l-ai folosit. Şi va avea dreptate, Avery.
- Nu şi dacă îi voi salva viaţa. Nu crezi că mă va ierta?
- Ţi-ai greşit cariera, şopti bătrînul printre dinţi. Trebuia să te faci avocat. Eşti în stare să te contrazici şi cu dracul.
- Nu-mi pot sfîrşi cariera aşa, Irish. Trebuie să încerc să mă reabilitez. Nu eu am căutat ocazia. Mi-a fost impusă în afara voinţei mele. Trebuie să fac ce cred că-i mai bine.
- Dar ai început din alt capăt, Avery. Eşti prea implicată emoţional. Pui prea mult suflet, pentru a putea rămîne obiectivă, îi iubeşti pe oamenii aceştia, ai spus-o singură.
- Cu atît mai mult. Cineva vrea să-l omoare pe Ţaţe şi să o lase orfană pe Mandy. Dacă va sta în puterile mele, voi opri aşa ceva.
, Tăcerea lui însemna steagul arb al păcii.
- Trebuie să plec. Dar înainte de asta, nu ai ceva care mi-a aparţinut?
El îi aduse medalionul, îl iubea, niciodată nu l-a dat jos de la gît. Privi fotografiile din interior. Ultima poză a tatălui ei. Cealaltă era a mamei. Strînse talismanul în palmă, încă îl mai avea. Şi îl mai avea şi pe Irish.
- Am sperat să-l mai ai.
- Era în mîinile femeii moarte.
- Mandy l-a văzut Ia gîtul meu. l-am dat să se joace. Carole s-a înfuriat şi i l-a luat din mînă. Acesta este singurul lucru pe care mi-l amintesc.
- Tu ai trimis plicul, nu?
- Nu ştiam ce să fac. Cred că în sinea mea am dorit să iau legătura cu tine.
- Avery, renunţă, în seara asta.
- Nu pot.
- La naiba! Ai ambiţia tatălui tău şi compasiunea mamei tale... Periculoasă combinaţie. Incăpăţînarea o ai de la amîndoi.
Avery ştia că bătrînul a capitulat complet, cînd a întrebat-o:
- Eu cu ce te pot ajuta?
Ţaţe stătea în hol şi o aştepta. Avery a remarcat asta, deşi el a încercat să treacă peste incident nepăsător.
- De ce ai întîrziat atît de mult? întrebă privind în altă parte.
- Nu ţi-a transmis Zee mesajul meu? l-am spus că nişte probleme de ultim moment s-au ivit şi a trebuit să fac nişte cumpărături.
- Dar m-am gîndit că vei veni mai devreme^
- A trebuit să cumpăr multe lucruri - era încărcată cu o mulţime de sacoşe. Nu mă ajuţi să le duc în dormitor?
El îi luă o parte din sacoşe şi în timp ce se îndreptau amîndoi spre cameră ea l-a întrebat:
- Unde este Mandy?
- Doarme.
- Oh, am sperat să ajung la timp să-i citesc o
poveste.
- Atunci trebuia să vii mai devreme.
- l-a citit cineva o poveste?
- Mama. Eu am rămas cu ea pînă a adormit. -AAm să intru şi eu puţin.
în timp ce trecu pe lîngă fereastra care dădea, spre curtea interioară îi văzu pe Nelson, Jack şi Eddy discuîînd la o masă. Zee citea o revistă.
- Văd că aveţi o şedinţă.
- Eddy mai discută o dată punctele itinerarului. Le-am auzit deja de o mie de ori.
- Pune sacoşele pe pat.
Dezbrăcă în grabă jacheta şi o aruncă pe pat, apoi îşi aruncă pantofii cu toc. Ţaţe se apropie pregătit de ceartă.
- Unde ai făcut cumpărăturile?
- Ca de obicei.
l-a pus o întrebare prostească, toate sacoşele de pe pat aveau siglele magazinelor de unde cumpărau de obicei. Un singur moment s-a întrebat dacă nu cumva a urmărit-o şi a văzut-o că ş-a oprit la Irish. Nu era posibil. Ea a făcut un ocol si a fost foarte atentă să nu o urmărească cineva.
- De ce-mi spui prostii de astea? se răsti el.
- Nu îţi spun prostii.
- Pe naiba. Gîfîi ca un dulău.
- Adică la ce te aşteptai? Să miros a tutun, a lichior, a bărbat? Adică să îţi confirm suspiciunea murdară că am petrecut după- amiaza cu un amant?
- Nu ar fi prima dată, spuse el încordat.
- Nu va mai fi niciodată!
- Mă crezi prost? Adică te aştepţi ca eu să fiu atît de idiot încît să cred că simpla operaţie cosmetică te-a transformat într- o soţie credincioasă?
- Crezi ce naiba vrei. Dar lasă-mă în pace cînd ai astfel de suspiciuni.
Se apropie de şifonier şi deschise uşile furioasă. Degetele îi tremurau şi nu reuşea să-şi descheie bluza, îşi blestemă în gînd stîngăcia.
- Lasă-mă pe mine.
Ţaţe era chiar în spatele ^ei şi în tonul vocii strecurase o nuanţă de scuză, îi prinse mîinile între mîinile lui, i le lăsă uşor pe lîngă corp şi apoi îi desfăcu nasturii de la bluză.
- Este o scenă obişnuită, remarcă el la ultimul nasture.
Bluza îi alunecă de pe umeri. Ea o prinse în grabă şi încercă să se acopere.
- Nu reacţionez împăciuitor la interogatorii, Ţaţe.
- Nici eu la adulter.
- Presupun că asta merit, îl privi o secundă şi văzu cum îi zvîcneşte artera de la gît. Dar de la accident ţi-am mai dat motive de suspiciune?
- Nu, spuse încordat.
- Şi totuşi nu ai încredere în mine.
- încrederea se cîştigă.
- Şi eu nu am cîştigat-o?
Ţaţe preferă să nu-i răspundă. Ridică mîinile şi cu un deget începu să mîngîie lănţişorul de aur de la gîtul ei.
- Ce este asta?
Avery simţi că se topeşte sub mîngîierea lui. îndrăzni mai mult decît ar fi sperat, dădu drumul bluzei, care alunecă pe duşumea. Medalionul care stătea între sîni îi smulse bărbatului un oftat profund.
- L-am găsit într-un magazin de bijuterii de mîna a doua, minţi ea. E drăguţ, nu?
Ţaţe privea fix bucăţica de aur cu o privire de om
înfometat.
- Deschide-l.
După cîteva momente de ezitare luă medalionul în palmă şi glisînd despărţi cele două inimioare. Avery luase fotografiile părinţilor ei.
- Vreau să pun o fotografie de-a lui Mandy şi una de-a ta.
El o privea cercetător în ochi. Apoi privirea îi căzu pe buzele ei, în timp ce mîngîia medalionul.
Puse la loc medalionul, între sîni. Mîna lui întîrzie o secundă. Atingerea lui îi arse pielea. Ţaţe îi evita privirea, în sufletul lui se ducea o luptă trădată doar-de încordarea maxilarului, de nehotărîrea din privire şi de respiraţia tăiată.
- Ţaţe, şopti ea, nu am făcut niciodată un avort. Cu vîrful degetelor îi mîngîie buzele pentru a-i opri
, vorbele. Nu a existat un avort pentru că nu a existat un copil.
Ironia era tocmai imensitatea acestui adevăr. Dar odată minciuna spusă, ea trebui să o continue.
- Ţi-am spus că sînt însărcinată pentru motivele pe care mi le-ai citat cu exactitate în dimineaţa aceea. Am vrut să te provoc. Dar nu te mai pot lăsa să crezi acest lucru. Tu acuma crezi că ţi-am distrus copilul şi suferi foarte mult.
După ce căută profund în privirea ei, el se desprinse brusc şi făcu un pas înapoi.
- Avionul spre Houston pleacă la ora şapte, marţi, Ai săAte descurci?
în sinea ei, Avery sperase că minciuna va mai slăbi încăpăţînarea cu care el o ura. încercînd să-şi ascundă dezamăgirea întrebă:
- Cu-ce să mă descurc? Cu ora matinală sau cu faptul că voi zbura din nou?
- Cu amîndouă.
- O să mă descurc.
- Sper. Eddy doreşte ca totul exactitate de ceasornic.
Luni seara Irish i-a chemat în biroul lui pe reporterul pentru ştiri politice al KTEX-ului.
- Ai pregătit totul pentru această săptămînă?
- Da. Oamenii lui Rutledge au trimis itinerarul. Dacă vom acoperi acest lucru va trebui să-i acordăm şi lui Dekker aceiaşi timp de emisie.
- Asta este problema mea. Sarcina ta este să te documentezi asupra campaniei lui Rutledge. Vreau rapoarte zilnice. Apropos, va merge cu tine şiţ Lovejoy, îl va înlocui pe celălalt cameraman.
- Dumnezeule, Irish, ce ţi-am făcut să-mă pedepseşti în halul ăsta? Tipul este îngrozitor de suportat. Şi pe urmă, miroase înfiorător.
Urmă o litanie de invective.
- Merge cu tine Lovejoy, am spus.
irish luase această hotărîre de cîteva zile. Poate că Avery nu credea că este într-un pericol iminent, dar o ştia impetuoasă, încăpăţînată şi de foarte multe ori pripită, lucruri pe care le plătea scump.
Hotărîseră să păstreze legătura prin căsuţa poştală, telefonul era foarte riscant. A primit şi ea o cheie de la cutie. Pentru binele ei, i-a oferit şi un pistol, dar ea I-a refuzat. Situaţia îl enerva la culme, în ultima vreme lua şi medicamente. Era prea bătrîn pentru şocuri, dar nu putea sta deoparte să vadă cum se sinucide Avery. Pentru că nu putea să fio îngerul ei
Primul impas în campania minuţios orchestrată de Eddy s-a petrecut a treia zi. Erau la Houston. Foarte devreme, Ţaţe ţinuse un discurs. A fost bine primit. S-au întors ia 'hotel şi toţi s-au apucat de treabă. Avery stătea pe: duşumea lîngă Mandy care colora o carte cu Mickey Mouse. Ţaţe stătea întins în pat cu mîinile sub cap. Privea ceva la televizor. Cele mai bune idei îi veneau atunci cînd nu se concentra. Nelson şi Zee dezlegau cuvinte încrucişate.
Eddy le întrerupse liniştea intrînd emoţionat.
- închide chestia aia şi ascultă.
- Ei bine, rîse Ţaţe, toată lumea te ascultă, domnule Paschal.
- Unul dintre cele mai mari cluburi din stat organizează astăzi o întîlnire. Este cea mai importantă întîlnire a anului. Toţi vor veni însoţiţi de familii. Doresc să te asculte.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:34 PM | message # 20
- Cîţi oameni sînt? întrebă Ţaţe ridicîndu-se din pat.
- Două sute cincizeci, trei sute. Sînt oameni de afaceri importanţi, stîlpi ai comunităţii. Cel mai vechi club din Houston. Membrii lui au o groază de bani. Uite, spuse întinzînd cîteva hîrtii spre Ţaţe, ăsta este discursul acela grozav pe care l-ai ţinut la Amarillo. Citeşte-l încă o dată. Şi, pentru Dumnezeu, îmbracă un costum conservator.
- Oamenii aceştia par mai degrabă oamenii lui Dekker.
228
- Sînt. De aceea este important să mergi şi tu. Dekker te-a descris ca pe un tînăr cu capul în nori. Arată-le că eşti bine înfipt în pămînt. Carole, eşti invitată şi tu. Să fii fermecătoare. Femeile...
- Eu nu pot veni.
Privirile tuturor se îndreptară de la Eddy spre ea.
- Avem fixată întîlnirea cu doctorul Webster la ora unu.
- Să fiu al naibii, am uitat, spuse Ţaţe trecîndu-şi mîna prin păr.
Eddy îi privea pe amîndoi uluit.
- Doar nu vă gîndiţi să scăpaţi ocazia. Săptămîna asta am urcat doar un procent. Discursul ar putea însemna o mulţime de dolari cu care putem cumpăra timpul de emisie.
- Fixează o altă întîlnire cu doctorul, interveni Jack.
- Carole, tu ce spui? întrebă Ţaţe.
- Ştii cît de greu am obţinut-o pe aceasta. Dacă amînăm vom obţine alta după cîteva săptămîni. Nu cred că este bine pentru Mandy să amînăm.
Ţaţe îşi privi pe rînd fratele, tatăl şi directorul de campanie. Toţi doreau să ţină discursul. Totuşi cînd o privi pe soţia sa, simţi hotărîrea şi forţa cu care avea să facă ceea ce trebuia. Era prins la mijloc.
- Aş putea merge eu la psiholog cu Carole, se oferi Zee. Ţaţe, vei ţine discursul şi apoi vii şi tu.
- Apreciez, mamă, dar este fiica mea.
- Şi e vorba de alegeri, spuse Eddy ridicînd glasul.
- Sînt de acord cu Eddy, interveni Jack.
- Un discurs n-o să ne rateze alegerile, tată, nu?
- Eu cred că mama ţi-a dat soluţia cea maLburiă. Oricum, eu nu pun prea muită bază pe doctori.
229
- Carole?
Pînă acum nu ezitase niciodată cînd era vorba să-şi exprime opiniile.
- Sînt amîndouă extrem 'de importante, Ţaţe. Singur va trebui să iei hotărîrea.
Eddy înjură şoptit. Ar fi preferat să o vadă făcînd accese de furie. Ţaţe simţea acelaşi lucru. Era mai uşor să îi spui nu Carolei cînd era înfierbînbată. Dar în ultima vreme folosise mai mult privirea semnificativă decît vocea stridentă. Oricum ar fi fost, trebuia să accepte o soluţie în detrimentul celeilalte.
- Anulează discursul, Eddy, fii politicos. Spune-le că eu şi doamna Rutledge aveam deja fixată o altă întîlnire.
- Dar...
Ţaţe ridică mîna pentru a opri protestele, îşi privi prietenul semnificativ.
- Primele mele îndatoriri sînt faţă de familie. Mi-ai garantat acest lucru, îţi aminteşti?
- Sper că «ştii bine ce faci, Ţaţe, spuse Nelson, apoi o luă pe Zee de mînă. Hai să încercăm să-l calmăm pe frustratul director de campanie.
Jack, la fel de agitat ca şi Eddy, o privi furios pe Carole.
- Eşti mulţumită?
- Am terminat, Jack, îl opri Ţaţe.
- Ţi-a luat minţile cu aerul de mamă bună, spuse Jack ameninţător.
- Ceea ce se petrece între mine şi Carole nu este treaba ta.
- De obicei, nu. Dar pentru că vei candida pentru un post public, viaţa ta particulară este în atenţia tuturor. Tot ceea ce afectează această campanie este şi treaba mea. Am pierdut ani întregi cu devotamentul
pentru această campanie.
- Iar eu apreciez tot ce ai făcut. Astăzi însă îi voi dedica o oră fetiţei mele. Nu cred că cer prea mult, nu mai vreau argumente.
După ce o mai privi încă o dată ostil pe Carole, Jack ieşi trîntind uşa. Carole se ridică în picioare.
- Aşa crezi şi tu, Ţaţe, că eu joc rolul mamei iubitoare?
Cea mai mare problemă era că el nu mai ştia ce să creadă. De la prima lui cucerire sexuală, Ţaţe a fost întotdeauna autoritar în privinţa legăturilor sale cu femeile. Le respecta. Cea mai serioasă aventură a fost cu o femeie divorţată. S-au despărţit după doi ani în relaţii de prietenie.
Jack era cel care s-a ocupat de firma de avocaţi şi tot el a angajat-o şi pe Carole Navarro. Nici un bărbat nu o putea privi pe Carole cu detaşare. Ochii ei negri i-au atras şi lui atenţia, iar zîmbetul ei i*a mers la inimă. A acceptat să fie angajată. Nu a trecut mult şi Ţaţe şi-a violat, etica profesională invitînd-o la restaurant. Era încîntătoare. A flirtrat cu el dar seara s-a terminat la uşa apartamentului ei unde şi-au luat rămas bun; Multe săptămîni au menţinut relaţii prieteneşti, într-o seară, Ţaţe nu a mai rezistat şi'a sărutat-o. Următorul ^pas, destul de normal, a fost în pat. După trei luni firma de avocaţi a pierdut un angajat, dar Ţaţe a cîştigat o soţie...
Vestea că era însărcinată a venit ca un şoc. Ei a acceptat-o însă repede, îi plăcea ideea să aibă copii. Nu şi Carolei. Se plîngea tot timpul de responsabilităţile ce aveau să urmeze. S-au şi certat. Nimic din ce făcea ei nu o interesa, nu-i făcea plăcere.
imediat ce s-a născut Mandy, Carole a fost
preocupată să-şi recapete silueta. El s-a întrebat mereu de ce. Apoi i-a venit şi răspunsul. A ştiut cînd a avut primul amant. Ea nu a făcut nici un secret din asta, nici din aventurile care au urmat. Singura lui apărare era indiferenţa. Şi-ar fi dorit acum să fi divorţat de ea atunci. Ar fi fost mai bine pentru toată lumea.
Luni de zile au locuit în aceeaşi casă, dar a avut fiecare viaţa lui. Apoi, într-o noapte, ea a venit la el. Nu şi-a explicat de ce, poate că îi plăcea ideea de a-l seduce. Oricum, abstinenţa sexuală şi băutura l-au împins să-i accepte oferta. Din cauza maratonului politic care a urmat, a trebuit să rămînă fidel soţiei sale. La cîteva săptămîni după noaptea aceea, ea I-a anunţat că este din nou însărcinată. Deşi s-a îndoit serios în privinţa paternităţii copilului, trebuia să creadă.
- N-am vrut să mă leg la cap cu alt copil, a urlat ea.
Atunci şi-a dat seama că nu o mai iubea de foarte multă vreme, că nu o mai putea iubi niciodată. Era cu o săptămînă înaintea Zborului 398 spre Dallas.
Scutură capul şi. alungă din minte aceste amintiri neplăcute. Nu răspunse la întrebarea ei.
- De ce nu comanzi prînzul în cameră, înainte de întîlnirea cu doctorul Webster? schimbă el vorba.
- Ce vrei să mănînci?
- Orice.
Ea se aşeză pe pat şi luînd telefonul îşi încrucişa picioarele. Stomacul lui Ţaţe tremură cînd o văzu. Dacă nu avea încredere în ea, de ce îşi dorea la nebunie să facă dragoste cu ea? Merita o notă bună pentru comportament. De cînd a venit acasă şi-a dat toată silinţa să îl împace. Era exact opusul a ceea ce
a fost înainte.
- Exact, un sandviş cu unt de cocos, spunea ea în receptor. Cu jeleu de struguri. Ştiu că nu este în meniul dumneavoastră, dar asta doreşte copilul să mănînce.
Peste umăr Carole îi zîmbi cuceritor. Dumnezeule, cît îşi dorea să guste zîmbetul acela. O mai făcuse de puţină vreme. Nu a simţit gustul decepţiei şi infidelităţii. Sărutările au fost'dulci şi total diferite. Le-a analizat bine şi a ajuns la concluzia că se simţea de parcă săruta o femeie pentru prima dată. L-au lăsat cu o impresie nedefinită. Trebuia să-şi impună o voinţă de călugăr pentru a nu ceda dorinţei devastatoare de a merge mai departe de sărutări. Carole arăta altfel, părea o femeie total diferită.
- Vor veni imediat. Mandy, strînge creioanele şi pune-le în cutie, te rog. Vom servi imediat prînzul.
Se aplecă să ajute copilul şi el simţi cum îi ia foc sîngele privind-o. De al naibii de multă vreme nu a mai avut o femeie, încercă să-şi explice, dar era sigur că nu aceasta este explicaţia. Nu-şi dorea o femeie. Putea rezolva foarte uşor acest lucru doar cu un telefon. Nu, el o dorea pe această femeie, pe această Carole, această soţie cu care încerca să se obişnuiască. O privea uneori de parcă o vedea pentru prima dată. Era incredibil, dar îi plăcea această Carole. Chiar mai imposibil de crezut era faptul că se îndrăgostea încet, încet de ea.
Dar nu va recunoaşte asta nici în ruptul capului.
- Mă bucur că ai venit cu noi, spuse Avery zîmbindu-i.
Erau în sala de aşteptare a cabinetului medical.
- Era singura hotărîre pe care trebuia s-o iau. Psihologul era cu Mandy de mai bine de o oră.
Aşteptau cu nerăbdare să audă diagnosticul.-Vorbeau doar pentru a-şi ascunde tensiunea.
- O să fie nervos Eddy tot timpul turneului?
- Am vorbit cu el. Ne-a urat noroc cu Mandy. Cred că l-a calmat tata. Oricum, să ştii că niciodată nu e multă vreme furios.
- E ciudat, nu?
Ţaţe îşi privi ceasul de mînă.
- Pentru Dumnezeu, cît o să mai dureze? Ce ai spus?
- Despre Eddy.
- Ah, da. Este temperamental, dar se controlează foarte bine.
- Omul de gheaţă, murmură iar.
- Hmm?
- Nimic.
- Cum stă cu femeile?
- Ce femei? -Ale lui Eddy.
- Nu ştiu. Nu mi se confesează.
- Cum, nu-şi discută viaţa sexuală cu prietenul lui? Eu credeam că bărbaţii o fac.
- Tinerii da. Bărbaţii maturi nu au nevoie de confesiuni.
- Este heterosexual?
234 --------
Ţaţe îi aruncă o privire îngheţată.
- De ce mă întrebi? Te-a refuzat?
- Să te ia naiba!
Uşa se deschise. Amîndoi săriră în picioare. Asistenta le spuse:
- Doctorul a terminat, va veni imediat.
După ce se retrase femeia, Avery se aplecă şi.îi şopti:
- Te-am întrebat despre Eddy pentru că nepoata ta se ţine scai de el şi sînt îngrijorată că o va face să sufere.
- Nepoata mea? Francy? rîse nevenindu-i să creadă. S-a îndrăgostit de Eddy?
- Mi-a spus într-o seară cînd a venit acasă învineţită. Zîmbetul lui Ţaţe dispăru. Da, Ţaţe, învineţită. A găsit un băiat într-un bar. S-au înfierbîntat. Băiatul nu a putut menţine sexul şi a dat vina pe ea, după care a bătut-o.
- Dumnezeule! exclamă el oftînd.
- Dar tu nu ai văzut că avea un ochi vînăt şi o buză umflată? El negă din cap. Ei, nu-ţi face mustrări de conştiinţă, nici părinţii ei nu au observat. Francy este ca o mobilă în casă. Există, dar nimeni nu o vede... doar dacă se comportă scandalos. Oricum, este cu ochii pe Eddy acum. Cum crezi că va reacţiona el?
- Francy este doar un copil. Avery îşi arcui o sprînceană.
- Oi fi tu unchiul ei, dar cred că nu eşti orb. El ridică din umeri stînjenit.
- Eddy are o viaţă sexuală normală. Ştiu.
- Are vreo legătură curentă cu cineva?
- O femeie de la cartierul general. Nu am auzit bîrfe că -s-ar culca cu ea, deşi multe ar dori să-l
atragă. Dar cu Francy? Ţaţe clătina din cap nesigur. Nu cred că Eddy se va atinge de ea. Nu e genul de om să accepte o fetiţă cu douăzeci de ani mai tînără decît el, mai ales Francy. E prea inteligent.
- Sper că ai dreptate, Ţaţe. Şi asta nu pentru că mă interesează pe mine persoana lui.
El nu mai avu timp s'ă răspundă pentru că doctorul deschise uşa.
- Nu vă simţiţi prea vinovată, doamnă Rutledge. Faptul că aveţi acest sentiment de vinovăţie faţă de greşelile trecute, nu o va ajuta pe Mandy acum.
- Dar cum ar trebui să mă simt, doctore? Nu aţi vorbit decît despre faptul că sînt singura responsabilă pentru şocul emoţional al copilului.
- Aţi făcut greşeli. Toţi părinţii fac. Dar împreună aţi făcut şi primul pas spre rezolvarea problemei. Vă petreceţi mai mult timp cu Mandy. îi lăudaţi micile realizări şi minimalizaţi micile eşecuri. Are nevoie de o astfel de încredere din partea dumneavoastră.
- Nu prea este mare lucru, spuse Ţaţe încruntat.
- Dimpotrivă, înseamnă foarte mult.
- Ce altceva ar trebui să mai facem?
- Să-i cereţi părerea. "Mandy, vrei îngheţată de vanilie sau de ciocolată?" Să o obligaţi să aleagă, să ia hotărîri, să-şi exprime gîndurile. Am sentimentul că pînă acum nu a fost încurajată în această privinţă. Fetiţa dumneavoastră are o părere foarte proastă despre ea. Se întîmplă cu unii copii, pentru a atrage atenţia asupra lor. Se consideră" inexistentă şi nesemnificativă.
Ţaţe lăsă capul în pămînt. Avery plîngea.
- îmi pare rău, şopti ea. încerca să se scuze în numele Carolei care nu merita iertare.
- Nu este numai vina ta. Şi eu am fost acolo. Trebuia să intervin.
- Din nefericire, nu aţi intervenit. Accidentul de
237
avion a sporit neliniştile copilului. Cum s-a comportat la ultima călătorie cu avionul?
- Abia -dacă am reuşit să-i prindem centura de siguranţă.
- Nici mie nu mi-a fost prea uşor, acceptă Avery. Dacă Ţaţe nu mi-ar fi vorbit încontinuu, nu cred că aş fi supo/tat zborul.
- înţeleg, doamnă Rutledge, spuse doctorul cu simpatie". Cum s-a comportat Mandy odată ce aţi decolat?
Ţaţe şi Avery se priviră.
- Atunci nu ne-am gîndit, dar acum văd că s-a comportat bine.
- Aşa mi-am închipuit şi eu. Vedeţi, îşi aminteşte că i-aţi pus centura de siguranţă, dar nu-şi mai aminteşte nimic de după accident. Nu-şi aminteşte că tot dumneavoastră aţi salvat-o.
- Vreţi să spuneţi că mă consideră pe mine vinovată pentru că eu am instalat-o în avion? întrebă Avery ducînd o mînă la gît.
-*Da, într-o oarecare măsură.
- Dumnezeule! Tremurînd îşi duse mîna la gură.
- Adevărata descărcare va fi atunci cînd ea îşi va lăsa mintea să reproducă în întregime explozia. Atunci îşi va aminti că dumneavoastră aţi salvat-o.
- O să fie extrem de greu.
- Dar foarte necesar pentru a se vindeca. De fapt, ea se luptă să reprime aceste amintiri. Părerea mea este că toate coşmarurile ajung pînă în momentul impactului.
- Spune mereu că o mănîncă focul. Nu putem face nimic să-i stimulăm memoria? întrebă Avery.
- Hipnoza ar fi o posibilitate. Totuşi eu aş prefera o descătuşare naturală. Vă sugerez ca data viitoare,
cînd va avea un coşmar, să nu o mai treziţi.
- Dumnezeule!
- Ştiu că vi se pare o cruzime, dar trebuie să treacă prin toate fazele accidentului, să revadă şi " cealaltă latură, cînd este salvată şi în siguranţă în braţele mamei ei. Nu-şi va putea depăşi temerile subconştiente şi frica de mama ei pînă nu va avea această experienţă.
- înţeleg, spuse Ţaţe, dar va fi extrem de greu.
- Ştiu, zise doctorul ridicîndu-se. Nu vă invidiez că veţi sta lîngă ea şi o veţi privi revăzînd acele întîmplări îngrozitoare. Aş dori să o văd peste două luni.
- Vom veni.
- Şi mai înainte, dacă veţi crede că este necesar. Veniţi cînd doriţi.
Nu era mama lui Mandy, mama de care se temea fetiţa, şi totuşi toată lumea o va acuza pe ea, Abia se ţinea pe picioare.
- Succes în campania electorală, spuse psihologul.
- Mulţumesc.
Doctorul luă mîiniie lui Avery cu blîndeţe.
- Nu vă îmbolnăviţi de remuşcare şi vinovăţie. Sînt convins că o iubiţi foarte mult pe fiica dumneavoastră.
- O iubesc. V-a spus ea că rnă urăşte?
- Vorbeşte foarte frumos despre mămica ei, dar refuză să povestească tot ce s-a petrecut înainte de accident. Probabil că asta vă spune ceva.
-Ce?
- Că v-aţi îmbunătăţit calitatea de părinte. Cu dragostea tandră şi grija permanentă pe care o aveţi acum, Mandy va depăşi acest moment şi va fi un copil excepţional de inteligent.
- Sper, doctore. Mulţumesc.
239

Doctorul îi conduse spre uşă.
- Ştiţi, doamnă Rutledge, am tresărit violent cînd v-am văzut. Acum un an o tînără de la televiziune mi-a luat un interviu. Seamănă extraordinar de bine cu dumneavoastră. E chiar din acelaşi oraş. O cunoaşteţi? se numeşte Avery Daniels.
Avery Daniels, Avery Daniels, Avery Daniels.
Mulţimea îi striga numele în timp ce ea şi Ţaţe încercau să treacă printre oameni. Avery Daniels, Avery Daniels, Avery Daniels.
Erau oameni peste tot. Ea se împiedică şi rămase în urma lui Ţaţe. Ţaţe a fost înghiţit de mulţime. "Ţaţe!" urla ea. Dar el nu o auzea pentru că strigătele demonice îi acopereau vocea.
Avery, Avery, Avery.
Ce s-a întîmplat? O împuşcătură! Ţaţe era plin de sînge. se întoarse spre ea şi rînji, "Avery Daniels, Avery Daniels".
- Carole? Avery Daniels.
- Carole? Trezeşte-te.
Avery se ridică brusc. Tremura toată. Avea gura uscată.
- Ţaţe? Se aruncă la pieptul lui. Dumnezeule, a fost îngrozitor.
- Ai avut un coşmar?
Ea dădu din cap îngropîndu-şi faţa la pieptul lui reconfortant.
- Te rog ţine-mă în braţe. Numai puţin.
El stătea pe marginea patului. La rugămintea ei se apropie puţin şi o prinse în braţe. Avery se lipi de el. Inima ei bătea cu putere. Nu putea să uite imaginea însîngerată a lui Ţaţe care o privise cu
dispreţ acuzator.
- Din ce cauză?
- Nu ştiu, minţi ea.
- Eu cred că ştiu. Nu ai mai fost în apele tale din momentul în care doctorul Webster a menţionat numele lui Avery Daniels. Ea se cutremură. Ţaţe îşi trecu degetele prin părul ei, apoi o prinse de ceafă. Nu-mi vine să cred că nu a ştiut că femeia aceea a murit în accident. N-avea de unde să ştie că te va nelinişti atît de mult.
Sau de ce, gîndi ea.
- M-am purtat prosteşte?
Nu-şi amintea decît că auzea încontinuu cuvintele doctorului, a cuprins-o ameţeala şi s-a rezemat de Ţaţe.
- Nu prosteşte, dar aproape că ai leşinat.
- Nu-mi amintesc cum am plecat de acolo. El o îndepărtă puţin. Ea îl prinse de talie.
- A fost o coincidenţă foarte bizară că erai în acelaşi avion cu femeia aceea, Daniels, îţi aminteşti? Toată lumea te confunda cu ea. Este surprinzător cum nimeni nu a mai amintit de asemănarea voastră pînă acum.
Aşadar, el ştia cine este Avery Daniels. Se simţea mai bine.
- îmi pare rău că am făcut o scenă. Uneori... îşi dorea să o mai ţină la pieptul lui. Vorbea mai uşor dacă nu îl privea în ochi.
-Ce?
- Sînt obosită să-i tot văd pe oameni privindu-mă fix. Sînt o curiozitate pentru ei. Mă simt ciudat.
- Este natural. Nimeni nu are însă intenţii rele.
- Ştiu, dar mă fac conştientă de faptul că trăiesc. Uneori mă simt bandajată. O lacrimă îi alunecă din
241
ochi şi se opri pe umărul iui.
- Te-a speriat visul, spuse el îndepărtîndu-se uşor. Nu vrei să bei ceva?
- Ba da.
Scoase o sticlă de sherry şi două pahare şi se întoarse la pat. Chiar dacă era conştient că e îmbrăcat numai în halat, nu dădu nici un semn despre
asta.
- Pentru victoria ta, Ţaţe. Ciocni cu el. Lichidul o
încălzea. Hmm. Ce idee bună. Mulţumesc.
împărţeau împreună' toate problemele căsniciei, dar nici o intimitate. Nu exista nici o plăcere care să echilibreze încordarea din turneul electoral. Erau căsătoriţi şi nu erau. Ocupau acelaşi spaţiu, dar existau separat. Pînă în noaptea aceasta Mandy a fost legătura dintre ei. A dormit cu Avery. Dar în noaptea aceasta Mandy nu era acolo. Erau singuri în mijlocul nopţii. Stăteau cu un pahar în mînă şi discutau probleme personale. Orice cuplu normal ar fi terminat făcînd dragoste.
- Deja îmi este dor de Mandy. Nu sînt sigură că am făcut bine trimiţînd-o înapoi acasă.
- Aşa am planificat împreună că vom face după ce vom vorbi cu doctorul Webster.
- După ce am vorbit cu el, am rămas convinsă că trebuie să fiu cu ea în permanenţă.
- Dar el a spus că nu va avea probleme pentru o despărţire de cîteva zile.
- Cum s-a întîmplat? Cum de a devenit fetiţa noastră atît de introvertită emoţional?
întrebarea era retorică, nu aştepta răspuns la ea. Ţaţe, totuşi, îi răspunse:
- Ai auzit ce am spus. Ţi-a spus cum s-a întîmplat. Nu ai stat suficient de mult lîngă ea. Iar cînd ai stat, ai
242 i-
avut o influenţă distructivă.
Furia îşi făcea loc. Avery se simţea obligată să îi răspundă.
- Şi tu unde ai fost în tot acest timp? Dacă eu am fost atît de rea, tu de ce nu ai intervenit? Mandy are doi părinţi.
- Mi-am dat seama. Astăzi am recunoscut. De fiecare dată cînd sugeram ceva, săreai ca arsă. Sigur că nu i-a făcut bine copilului să ne vadă certîndu-ne mereu. Aşa că nu am putut interveni, pentru că transformam o situaţie deja proastă într-una şi mai proastă.
- îmi pare rău. Nu... nu pleca încă. A fost o zi lungă şi obositoare. Amîndoi sîntem tensionaţi. Nu am vrut să dau vina pe tine.
- Poate că ar fi trebuit să mergi şi tu acasă.
- Nu, spuse ea repede, locul meu este lîngă tine.
- Astăzi ai văzut exact ce se va întîmpla pînă în noiembrie. Va fi din ce în ce mai greu.
- O să mă descurc. Aş fi vrut să pun cîte un bănuţ deoparte de cîte ori ai spus astăzi "Bună ziua, sînt Ţaţe Rutiedge, candidez pentru Senat". Oare cîte mîini ai strîns?
- Atît de multe, spuse el făcînd un gest cu mîna. Ea rîse uşor.
- Eddy a înnebunit cînd a văzut cît spaţiu de emisie ai avut astăzi la televiziune, spuse ea gînditor.
- Ne-au dat douăzeci de secunde la emisiunea de la şase. Nu pare mult, dar mi s-a spus că pentru ei înseamnă mult.
- Este. Aşa mi s-a spus şi mie, adăugă ea repede. A fost uluită cînd I-a văzut pe Van reporter KTEX.
Toată ziua a fost pe urmele lui Ţaţe.
- De ce au venit tocmai din Sân Antonio? I-a
întrebat pe Eddy.
- Nu pune sub semnul întrebării publicitatea care ţi se face pe gratis. Zîmbeşte în camera de luat vederi ori de cîte ori ai ocazia.
Dar ea a încercat numai să-l evite pe Van. s-a părut că el o urmăreşte cu aparatul de filmat. A fost un joc de-a şoarecele şi pisica, împreună cu vizita la doctor i-a încordat nervii la maximum. Era atît de nervoasă, încît mai tîrziu, cînd nu-şi găsea o pereche de cercei, a făcut o scenă.
- Ştiu că erau aici unde i-am pus, a strigat ea la
Ţaţe.
- Mai caută.
- Nu sînt.
- Cum arată?
Trebuiau să plece la o petrecere. Ţaţe aştepta de o jumătate de oră.
- Verigi de argint. Nu i-am purtat încă. l-am adus special pentru toaleta asta.
- Nu-i poţi înlocui cu altceva? -Va trebui. La dracu'!
In ultima vreme îi tot lipseau lucruri mărunte.
- Carole, pentru Dumnezeu, calmează-te, spuse Taie care pînă atunci fusese îngrozitor de calm. Ai uitat o pereche de cercei. Nu-i un capăt de lume.
- Nu i-am uitat. Inspirînd adînc, se întoarse şi îl privi. Nu este prima dată cînd îmi dispare ceva în mod
misterios.
- Trebuia să-mi spui. Voi suna imediat personalul
hotelului.
- Nu numai aici. Şi acasă. Cineva îmi cotrobăie prin cameră şi prin lucruri.
- Este ridicol. Eşti nebună? Reacţia lui era de aşteptat.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:34 PM | message # 21
244
- Nu sînt şi nici imaginaţie bogată nu am. îmi lipsesc lucruri mărunte, nu semnificative. Ca afurisita asta de pereche de cercei, pe care ştiu exact că i-am împachetat.
Sensibil la orice critică adusă familiei lui, el îşi încrucişa braţele pe piept.
- Pe cine acuzi?
- Nu mă supără dispariţia obiectelor, dar mă supără faptul că mi se violează intimitatea.
O bătaie la uşă era tot ce le trebuia pentru a pune capac.
- Pentru că veni vorba, strigă ea iritată. De ce naiba nu reuşim niciodată să terminăm o conversaţie intimă? Mereu ne întrerupe cineva.
- Mai încet, te aude Eddy.
- Să-l ia dracu' pe Eddy.
Ţaţe deschise uşa şi Eddy intră grăbit.
- Sînteţi gata?
- Carole şi-a pierdut cerceii. Ea îl privi furioasă.
- Pune alţii sau mergi fără, dar trebuie să plecăm | imediat. Jack aşteaptă în maşină. Avem o oră de
mers.
S-au îndreptat grăbiţi spre lift. L-au găsit pe Jack măsurînd neliniştit trotuarul. Nu au discutat în timpul drumului decît despre campanie, din fericire pentru ea.
în mod surprinzător, petrecerea a fost distractivă. Nu a fost admisă presa şi pentru că nu a trebuit să se mai concentreze asupra lui Van, ea s-a relaxat şi s-a distrat. Chiar a dansat cu Ţaţe. A fost ideea lui Eddy.
- Haideţi. Oamenii apreciază asta.
Au început să danseze zîmbindu-şi. Era convinsă | că şi el se distrează. Cînd au terminat, el s-a aplecat
------( 245 ')------
şi a sărutaţ-o pe obraji. Avea o expresie ciudată în privire. Parcă l-a surprins şi pe el gestul spontan.
Totuşi, după ce s-au întors, ea a stat cuminte într-un colţ de banchetă privind pe fereastră, în timp :e Jack şi Eddy analizau cît de bine a mers totul.
Era epuizată cînd s-a întins în pat. Nu reuşea să adoarmă. Considera preţios fiecare moment pe care îl avea cu Ţaţe. Erau mereu înconjuraţi de oameni. Chiar şi în cameră rareori erau singuri.
- Cred că este bun un sherry, spuse întinzînd spre el paharul gol.
- Nu ţi-e somn?
- Hmm.
Ţaţe o privi intens din cap pînă în picioare.
- Mulţumesc că ai dansat .cu mine. Mi-a făcut
plăcere.
- Altădată spuneai că sînt stîngaci.
- Greşeam.
El continuă să o privească. Apoi stinse lampa Tocmai dorea să plece spre patul lui cînd ea îl prinse de mînă.
-Jate?
îngheţă. Silueta lui nemişcată se proiecta pe draperiile care opreau lumina deA afară. Cu respiraţia tăiată, ea îl chemă din nou. încet el se aplecă deasupra ei. Disperată, dădu cu picioarele cearceaful de pe ea.
-Ţaţe, eu...
- Nu, spuse el scurt. Nu spune nimic ca să mă răzgîndesc. Acum te doresc, aşa că nu vreau să aud nici un cuvînt.
O sărută cu pasiune. Avery îi prinse Acapul în palme, încet corpul lui se relaxa lîngă ea. îi mîngîia coapsa.
246 "
'
- Pe mine mă vrei? -AMi-ai spus să nu vorbesc.
îl mîngîie din nou pe coapsă ispitindu-l să se apropie mai mult de ea. Gemînd, el începu să o sărute. Coborî apoi pe gît, pe piept şi pe sîni. Corpul ei răspundea supus. Se lăsă purtată de impetuozitatea sentimentelor care o copleşeau. Căldura care-i străbătea corpul se transmitea spre el. Deşi rezista, Ţaţe era la fel de înfierbîntat ca şi ea.
Sună telefonul.
El retrase o mînă, se rostogoli pe marginea patului şi duse receptorul la ureche.
- Alo? după o scurtă pauză înjură. Da, Jack, se răsti. Sînt treaz. Ce este?
Avery scoase un strigăt reprimat de nemulţumire şi se întoarse cu spatele la el.
247
- Vin imediat.
Eddy s-a ridicat din scaunul comod. Pretudindeni în jurul său erau grafice de computer, tăieturi de ziar, hărţi demografice. Gîndindu-se că a sosit comanda făcută la room service, deschise uşa fără să se mai uite pe vizor. Francy stătea în prag.
- Am trăit s-o mai văd şi pe asta.
Foarte agitat, el îi bloca intrarea în cameră.
- Ce să vezi?
- Să te văd deschizînd uşa.
- Ce drăguţ!
- Mulţumesc, răspunse ea obraznic. Apoi ochii albaştri i se întunecară. Pe cine aşteptai?
- Nu te priveşte. Ce faci tu la o asemenea depărtare de casă, fetiţo?
Se auzi clopoţelul liftului şi chelnerul de la.room service apăru cu o tavă în mînă.
- Domnul Paschal?
- Pune-o aici. Eddy îi făcu loc să intre, dar pe lîngă chelner se strecură şi Francy. Intră direct în baie şi închise uşa. Eddy semnă cecul şi apoi îl conduse pe chelner la uşă.
- Distracţie plăcută, îi ură chelnerul cu subînţeles. Eddy închise uşa şi strigă foarte nepoliticos,
bătînd la uşa băii:
- Francy?
- Vin într-o secundă.
Deschise uşa aranjîndu-şi fusta scurtă. Era
dintr-un material ^subţire care i se lipea de corp şi îi contura formele, îşi dezbrăcă bluza roşie. Era dată cu un ruj strident, iar pe mîini avea zeci de brăţări de plastic colorat. Cu părul bogat foarte ciufulit, arăta ca o tîrfă.
- Ce ai comandat? Mi-e o foame de mor.
- Nu te-am invitat, îi spuse Eddy, blocîndu-i drumul spre masa cu mîncare. O prinse de braţ. Ce faci aici?
- în primul rînd am făcut pipi. Uite, acum vreau să mănînc.
O strînse cu putere de mînă şi îi vorbi printre dinţi.
- Ce faci la Houston?
- Mă plictiseam acasă, spuse ea încercînd să se elibereze. Ce să fac .eu singură acolo numai cu mama şi Mona? Mama este mai mult ameţită. Tot timpul se plînge că tata n-o iubeşte. La drept vorbind, mă îndoiesc că a iubit-o vreodată. Ştii, ea l-a minţit că-i însărcinată cu mine cînd s-au căsătorit.
Ridică capacul de argint de pe farfurii.
- Ce...hmm...e bun. Cum faci de îţi păstrezi silueta cînd mănînci atît de tîrziu. seara şi atîtea bunătăţi?
Ochii ei cunoscători îi treceau în revistă trupul. Sugestiv îşi umezi buzele.
- Ştii, mama crede că tata fuge după fustele mătuşii Carole, ceea ce eu cred că este scandalos. Tu ce zici? Parcă-i povestea din Vechiul Testament -bărbatul care îi fură soţia fratelui.
- Păcatul săptămînii, de Francy Rutledge. Fata chicoti.
- Mama este tot timpul posomorită, iar Mona mă priveşte dorind parcă să mă stranguleze. Trebuie să se întoarcă bunicul şi bunica, ceea ce nu va fi plăcut pentru mirie. Am hotărît să vin aici, unde este mai
palpitant.
- După cum vezi, nu este nimic palpitant, spuse el
enervat.
Plină de tupeu, Francy se ghemui în fotoliu şi muşcă senzual dintr-o roşie. Avea aceeaşi culoare ca şi buzele ei. O picătură de zeamă i se prelinse din
colţul gurii.
- Adevărul, Eddy dragă, este că nu mai'am bani. Mi s-a spus că nu voi mai primi pentru că mi-am depăşit limitele. Uite aşa, spuse ea întinzîndu-se languros, am venit la cef mai bun prieten să-mi dea un mic împrumut.
- Cît de mic?
- O sută.
- Ţi-aş da şi două numai să scap de tine. Duse mîna la buzunarul pantalonului, scoase nişte hîrtii şi i le aruncă.
- Două!
- Ai şi pentru benzină să te întorci acasă.
- Şi nu mai rămîne nimic.
- Dacă mai vrei, n-ai decît să-i ceri lui taică-tău. Este la camera 1215.
- Crezi că o să-i facă plăcere să mă vadă? Mai ales dacă îi voi spune că vin de la tine.
Eddy îşi consultă ceasul.
- Dacă aş fi în locul tău aş pleca imediat, înainte să fie prea tîrziu. Să conduci cu atenţie. Se îndreptă spre uşă să o conducă.
- Mi-e foame. Dacă tot ai fost atît de zgîrcit, ai putea să-mi oferi măcar o cină. Sau un sandviş.
- Serveşte-te singură. Se întoarse la masă, trase un scaun şi începu să mănînce un sandviş, citind în acelaşi timp o hîrtie. Francy îi smulse hîrtia din mînă.
- Cum îndrăzneşti să mă ignori-, ticălosule?
250
Licărul din ochii lui era ameninţător.
- Nu te-am invitat eu aic'i, tîrfă mică ce eşti. Nu te vreau. Dacă nu îţi place aici, n-ai decît să pleci cînd doreşti. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Călătorie sprîncenată.
- Oh, Eddy, nu vorbi aşa cu mine.
Se lăsă în genunchi pe covor şi se îndreptă spre el. Strecură mîinile pe sub cămaşa lui şi începu să-l mîngîie.
- Nu fi rău cu mine. Te iubesc.
- Termină, Francy.
Ea se apropie şi strecurîndu-se între picioarele lui începu să-i sărute pieptul.
- Te iubesc aşa de mult. Ştiu că şi tu mă iubeşti. El scoase un geamăt involuntar de plăcere. Ea
începu să-i desfacă cureaua pantalonilor.
- Dumnezeule, spuse el prinzînd-o de ceafă, îi privea buzele roşii în timp ce organul lui răspundea involuntar provocărilor, întretăiat rosti de două ori numele ei. Ea ridică privirea spre el.
- lubeşte-mă, Eddy.
El se ridică în picioare şi o trase lipind-o de el. Gurile lor ş-au întîlnit într-un sărut carnal în timp ce mîinile ei se luptau să îi dezbrace cămaşa. Au căzut împreună pe pat. înainte de a fi dezbrăcată de rochie, el era deasupra ei nereuşind să se mai abţină. Faţa lui Eddy era contorsionată de o grimasă, trupul lui Francy era arcuit.
- Dumnezeule, a fost grozav! oftă ea.
Se ridică şi se încruntă, îşi căută poşeta, scoase un pacheţel de prezervative şi i-l aruncă.
- Data viitoare să foloseşti unul din ăsta.
- Cine spune că o să fie o dată viitoare? Franby îşi admiră fără ruşine trupul gol reflectat în
oglinda de toaletă.
- Mîine o să fiu numai vînătăi.
- Ai fost pedepsită pentru obrăznicie.
- Nu prea te-ai plîns de ce ai făcut, domnule . Paschal.
Se întoarse spre tava cu mîncare. în cupa de îngheţată nu mai era decît o spumă albă cu sirop de ciocolată.
- La naiba, murmură ea, s-a topit îngheţata. Eddy începu să rîdă.
Avery se trezise înaintea lui Ţaţe. In cameră era întuneric. Era foarte devreme dar nu mai putea să doarmă. "Intră încet în baie şi făcu un duş. Cînd ieşi din baie îl văzu că doarme profund.
Luă cheia camerei. Lui Ţaţe îi plăcea să alerge dimineaţa chiar dacă nu era acasă. Nu era uşor, mai ales cînd locuiai într-un hotel. Cînd se întorcea bea un sfert de apă cu gheaţă. Ea începuse să se obişnuiască şi îl aştepta de fiecare dată cu gheaţa pregătită. Acum se îndrepta, spre congelator să pună apa la îngheţat. Era la jumătatea drumului prin hol, cînd o altă uşă se deschise. O văzu pe Francy ieşind pe furiş. Se îndreptă spre lift, dar făcu un pas înapoi cînd o văzu pe Avery.
Avery rămase împietrită la apariţia fetei. Arăta îngrozitor. Părul ciufulit, maghiajul întins pe toată faţa, buzele umflate. Era zgîriată pe gît, dar nu era deloc ruşinată de asta. De fapt, după ce şi-a revenit a aruncat sfidător şuviţele de păr şi i-a arătat că este zgîriată şi pe piept.
- Bună dimineaţa, mătuşă Carole.
Zîmbetul ei dulceag era în contrast i,zbitor cu înfăţişarea. Avery, mută de uimire, se lipi de peretele holului. Francy trecu pe lîngă ea. Avery mirosi că este nespălată şi se cutremură de dezgust. Liftul sosi imediat. ÎPainte de a păşi în el, Francy îi aruncă o altă privire sfic ătoare.
Avery privi cîteva secunde uşa închisă a liftului. Se întoarse şi privi uşa pe care ieşise, deşi ştia exact cine locuia acolo.
Ţaţe avea o părere prea bună despre prietenul său. Eddy nu era chiar atît de scrupulos. Şi nici foarte inteligent.
253
De la Houston au plecat la Waco, apoi A El Paso, unde Ţaţe avea voturile populaţiei spanicle. Au fost primiţi ca o pereche regală. La aeropor, Avery a primit un buchet enorm de flori.
- Senora Rutledge, como esta?
- Muy bien, gracias. Y usten? Como se lama? Zîmbetul ei cordial se topi cînd văzu privirile
ascuţite din ochii lui Ţaţe.
- De cînd ştii spaniola?
Cîteva miimi de secundă lui Avery nu-i trecu prin cap o minciună credibilă. Ea terminase un colegiu spaniol. Ţaţe vorbea curent spaniola. Nu i-a trecut niciodată prin cap să se întrebe dacă şi Carole o vorbea.
- Am... am vrut să-ţi fac o surpriză.
- Sînt surprins.
- Votul spaniolilor este foarte important. M-am gîndit că ar fi bine să învăţ doar cîteva cuvinte.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:35 PM | message # 22
Pentru prima dată lui Avery îi părea bine că sînt înconjuraţi de oameni. Altfel, Ţaţe ar fi pus foarte multe întrebări. Din fericire, nimeni nu a mai auzit dialogul lor.
Tot timpul în prezenţa lui Jack şi a. lui Eddy au călătorit dintr-un oraş în altul, dar nu a obţinut nici o informaţie asupra unei posibile conspiraţii. Cu foarte multă grijă a pus întrebări, dar nu a aflat nimic, în treacăt, l-a întrebat pe Jack cum de a reuşit să intre în spital în noaptea în care ea şi-a recăpătat cunoştinţa.
El a privit-o uimit.
- Despre ce naiba vorbeşti?
- Să lăsăm asta. Uneori amestec amintirile.
Jack era ori nevinovat ori un actor de clasă. A încercat să-l abordeze şi pe Eddy.
- Eu nu sînt membru al familiei. Ce naiba să fi căutat eu ia spital.
Să ameninţi viaţa lui Ţaţe, ar fi vrut să-i răspundă. însă murmură doar cîteva cuvinte, scuzîndu-se pentru confuzie.
Tot timpul pe drum discutau despre strategii. Erau în drum spre Odessa, trebuia să se adreseze petroliştilor independenţi.
- Trebuie să ie vorbeşti. Ei vor trebui măcar să îţi asculte ideile,
- Nu-mi face plăcere.
Au continuat să se contrazică. Ţaţe avea o părere contrar opusă celorlalţi şi rămînea pe poziţii.
- De unde ştii că n-or să-ţi placă dacă nici nu vrei să vorbeşti cu ei? întrebă Jack.
- Oamenii trebuie să mă aleagă pentru ceea ce sînt...
- Oamenii, voturile. Au nevoie să li se spună pentru ce să voteze. Trebuie să le-o repeţi pînă le sună în minte, nu sînt în stare să ia singuri o hotărîre.
- Mare încredere mai ai în ame'icani, Eddy.
- Nu eu sînt idealist, Ţaţe, tu eşti.
- Mulţumesc lui Dumnezeu că sînt. Mai bine aşa decît un cinic.
" - Bine, bine, spuse Eddy împăciuitor. Să lăsăm asta acum. Să vorbim despre spanioli. •
- Ce-i cu ei?
- Data viitoare cînd o să ie vorbeşti nu te încăpăţîna să le aminteşti despre integrarea lor în
255
societatea noastră.
- Societatea noastră?
- Acum mă gîndesc la populaţia engleză.
- Dar este important ca ei să se integreze. Este singurul fel în care putem păstra o societate integră.
- Dar trebuie să accentuezi faptul că ei trebuie să-şi păstreze obiceiurile.
- Dar am spus asta. Nu am spus-o? întrebă privindu-i pe ceilalţi.
- A spus-o, întări Avery, dar Eddy o ignoră-.
- Ştii, englezii nu văd cu ochi buni faptul că societatea lor va fi invadată de hispanici, aşa cum nici hispanicilor nu le place să adopte obiceiuri engleze. Acum ne interesează să fii ales. De aceste probleme te vei ocupa mai tîrziu.
- Sînt de acord cu Eddy, spuse şi Jack. Ţaţe rîse uluit.
- Incredibil. Candidez pentru Senatul Statelor Unite şi nu mi se permite să am o părere personală.
- Sigur că ţi se permite, îl aborda Jack vorbindu-i ca unui copil bosumflat. Dar nu aborda problemele delicate decît dacă vei fi întrebat.
Eddy îşi aranja hîrtiile. Avery îi studia mîinile care o zgîriaseră pe Francy. Poate că Francy a venit la el să o consoleze după vreo altă aventură deocheată.
- Pentru Dumnezeu, acum trebuie să fim punctuali cu toate programările.
- Ţi-am explicat de ce am întîrziat azi-dimineaţă. Carole' a vorbit cu mama şi tata şi ei au vrut să ştie toate amănuntele. Apoi am vorbit amîndoi cu Mandy.
Eddy şi Jack o priviră. Ca de obicei, erau critici. Se trezi că- i spune lui Jack.
- Dorothy Rae şi Francy ţi-au transmis că te iubesc.
256
- A, mulţumesc.
Ea îl privi pe Eddy cînd mer, numele
•ăspunse cu o privi1
- înainte de a ateriza schimba iţa,
adresă el lui Ţaţe.
- Ce are cravata mea?
- Arată ca naiba, asta are.
- Ţi-o dau pe a mea, sugeră Jack.
- Nu, a ta este şi mai rea, spuse Eddy. Ţi-o dau pe a mea.
- Să vă ia naiba pe amîndoi cu cravatele voastre. Lăsaţi-mă în pace. îşi rezemă capul de scaun şi închise ochii arătîndu-le că nu doreşte să mai vorbească cu ei.
Avery îl felicită în gînd pentru rezistenţă, deşi o îndepărtase şi pe ea. De la noaptea din Houston, cînd au fost atît de aproape să facă dragoste, Ţaţe a păstrat cu multă grijă distanţa dintre ei. Nu a fost întotdeauna uşor pentru că trebuiau să stea în aceeaşi cameră. Se evitau într-un mod ridicol. Cînd îşi vorbeau se stropşeau unul la altul ca două animale care au stat prea mult în aceeaşi cuşcă.
Nu trecu mult şi Ţaţe adormi. Adormea incredibil de repede.
- Fă şi tu ceva, îi spuse Eddy aplecîndu-se peste scaun.
- în ce privinţă?
- în privinţa lui Ţaţe.
- Ce să fac? Să încep să-i cumpăr cravate?
- Să-l convingi să le vorbească. Să-i primească pe cei doi propuşi de noi pentru continuarea campaniei electorale.
Tu. eşti suficient de potrivit pentru asemenea lucruri, îi răspunse ea cu răceală.
-Te raz:, ni?
- De ce" i ce fel?
- îi strici ;"ogramul lui Ţaţe.
- Dacă .3 referi la noaptea trecută, să ştii că ormea de, cînd ai sunat. Are nevoie de odihnă.
Este epuizai
- Dacă . .au să vorbesc cu el, vreau să mi-l dai imediat la telefon. Ai înţeles, Carole? Şi acum să discutăm despre cei doi angajaţi...
- Nu are nevoie de ei. Este convins că îi vor forma o imagine nereală şi la fel cred şi eu.
- Nimeni nu ţi-a cerut părerea, interveni Jack.
- Cînd am o părere despre campania soţului meu, rni-o voi exprima. Şi vă puteţi duce la dracu' dacă nu vă place.
- Vrei să fii soţie de senator sau nu?
Urmă un moment de tăcere, apoi Eddy continuă cu un ton conciliant.
Fă ceva, Carole, şi scoate-l pe Ţaţe din starea asta de tensiune. Este demolatoare pentru el. Tu eşti cea care l-a adus în starea asta şi tu trebuie să-l scoţi. Nu te purta de parcă nu ai şti ce să faci pentru că noi ştim totul foarte bine.
Schimbul înfierbîntat de cuvinte îi aduse lui Avery un sentiment de frustrare. Era limpede că ei o considerau pe ea vinovată. A fost o adevărată uşurare cînd au aterizat, îşi fabrică un zîmbet pentru mulţimea care îi aştepta, dar zîmbetul îi împietri cînd printre fotografi îl depista pe Van Lovejoy. Imediat rămase cu un pas în urmă ca să se ferească de aparatul de filmat. Privi mulţimea încordată şi pregătită mereu să descopere un suspect.
Amestecat între oameni, un bărbat înalt îi atrase atenţia. Era un chip familiar. Nu-şi amintea unde l-a
mai văzut, dar era sigură că l-a mai văzut undeva, înainte să-şi dea seama, omul dispăru.
Imedfat ce candidatul şi însoţitorii lui au plecat, bărbatul îmbrăcat în haine de cowboy. a ieşit din cabina telefonică. Era mîndru că a reuşit să se mişte cu agilitate şi să rămînă invizibil.
Funcţionarul îi întinse cheile maşinii.
- Doriţi o hartă,"domnule?
- Nu, mulţumesc, ştiu unde merg.
Avea o singură geantă, întodeauna călătorea cu puţine bagaje şi acolo unde era necesar închiria o maşină. Se îndreptă spre oraş, urmînd limuzina care îl ducea pe Rutledge la o distanţă apreciabilă. Nu trebuia să se apropie prea mult. Era aproape sigur că Carole Rutledge l-a remarcat în mulţime. Era puţin probabil să-l recunoască de la asemenea distanţă, dar în meseria lui discreţia era cuvîntul de ordine.
- Nu le invidiez pe femeile texane. Ca toate femeile din lume, şi ele au probleme serioase. Probleme la care trebuie să găsească soluţii zilnice.
Ţaţe vorbea elocvent în faţa unui grup de femei. Oricît a fost programul de încărcat, nu îşi putea lua mintea de la un gînd care îl cJbseda: în noaptea aceasta va trebui să doarmă cu Carole într- un pat.
- Multe dintre corporaţii au început un program social pentru angajaţii lor. Sînt mulţumit să vă spun asta. Totuşi sînt foarte puţine la număr. Aş dori să văd rezultate mai bune.
în furtuna de aplauze Ţâţe continua să se gîndească la discuţia cu recepţionera: "Mai doriţi ceva?", "Da, aş prefera o cameră cu două paturi", ar fi dorit să spună în acel moment.
Aplauzele conteniră. Cu coada ochiului o vedea pe Carole privindu-l curios. Era foarte atrăgătoare.
- Salariul egal la muncă egală, continuă el în microfon. Americanii aud mereu asta. Dar eu voi continua să o spun pînă cînd cineva va face ceva concret.
Aplauzele erau furtunoase. Ţaţe zîmbi dezarmant şi încercă să evite să privească picioarele femeii care din primul rînd îi oferea o imagine spectaculoasă.
în timpul scurt avut la dispoziţie la hotel, a văzut în trecere trupul soţiei, prin uşa de la baie. Avea un sutien pastel. Pielea moale. A împietrit şi a încercat să se abţină din nou.
Acum se concentra să-şi termine discursul. Se vor întoarce la hotel, vor privi ştirile şi se vor îmbrăca pentru dineul pregătit în onoarea lor la Southfork. Şi după ce vor termina, se vor întoarce în afurisita aceea de cameră cu pat dublu.
Spre auditoriu spuse:
- Voi aştepta să mă susţineţi în noiembrie. Mulţumesc foarte mult.
Era ovaţionat, îi făcu semn Carolei să urce lîngă .el pe podium. Ea i se alătură şi-l prinse de talie, îi zîmbea cuceritor. Putea juca teatru al naibii de bine. Abia după o jumătate de oră reuşi Eddy să-i scoată din mulţimea care nu-i mai lăsa să plece.
- Jack mă aşteaptă la telefon. Este vorba de diseară, Nimic serios. Dacă nu plecaţi acum, nu veţi ajunge la timp. Ştiţi unde să mergeţi?
- Pe autostrada l-30, da?
- Da. Să nu cumva să întîrziaţi. O privi pe Carole. Ţaţe vine cu mine. Pentru tine chem un taxi.
- Merg şi eu cu Ţaţe, spuse ea încăpăţînat.
- Cred că...
- E în regulă, Eddy, spuse Ţaţe. Vine cu mines
- O să ne încurce. Nu mergem la un club pentru doamne.
- Dacă Ţaţe vrea să merg, merg.
- Bine, capitulă Eddy. în timp ce el se îndepărta, Carole spuse:
- Nu scapă nici o ocazie să mă taxeze. Sînt surprinsă că te-a lăsat să te însori cu mine.
- Ştiu că nu te încîntă prea mult persoana lui, dar eu am încredere în instinctele lui.
- Şi eu am încredere în instinctele lui. De el nu prea sînt.sigură.
- Ce ti-a făcut de n-ai încredere în el?

Ea îi evită privirea. Se întinse în faţă şi îşi dezbrăcă jacheta, rămase într-o bluză de dantelă galbenă.
- Ai fost minunat, Ţaţe. l-ai făcut să-ţi mănînce din palmă. Mai ales femeia din faţă. Ce culoare aveau chiloţii?
- Nu purta.
Răspunsul tăios o dezarma, întoarse capul şi privi pe fereastră.
El ar fi jurat că o vede jignită. Ei bine, n-avea decît! De zile în şir şi el se chinuia. De ce să sufere singur? îl gîdilă dorinţa de a o face să sufere şi mai mult.
- Ai observat că am evitat problema avorturilor? -Nu.
- Nu ştiam ce să spun. Poate că ar fi trebuit să te chem pe tine. Tu le-ai fi descris în amănunt cum este.
Cînd îl privi avea lacrimi în ochi.,
- Ţi-am spus că nu am făcut un avort.
- Dar eu nu voi şti niciodată cînd ai minţit.
- De ce te porţi aşa, Ţaţe?
Din cauza afurisitului de pat dublu, gîndi el. înainte de a mă culca acolo va trebui să-mi amintesc toate motivele pentru care te dispreţuiesc. Bineînţeles că nu spuse nimic cu voce tare.
La poarta fabricii pe care o vizitau îi aştepta o delegaţie. Parcară maşina mai departe pentru a avea timp să se reculeagă. Ţaţe nu avea deloc chef să zîmbească şi să le promită că va rezolva conflictele de muncă, cînd el nu era în stare să-şi rezolve problema căsniciei. Cu toate fibrele corpului şi-o dorea^pe soţia lui.
- îmbracă jacheta, comandă el.
- Şi eu intenţionez să fac asta, răspunse ea cu
răceală.
- Bine. Ţi se văd sînii aţîţaţi prin bluză. Ori asta şi vrei?
- Du-te la dracu'! îi spuse ea dulce printre dinţi.
O admira, îşi revenise foarte repede după insultele intenţionate şi conversa inteligent cu liderii sindicali. Ţaţe dădea mîna cu oamenii. O pjivea pe Carole. Făcea campanie electorală ca şi el. îi asculta cu răbdare pe oameni. După cum a spus şi Eddy, costumul galben se vedea cît de colo în mulţime. Făcea un contrast perfect cu părul ei negru. Ţaţe căuta cu insistenţă un cusur, dar nu găsea nimic. Carole strîngea mîinile murdare ale muncitorilor. Le zîmbea cuceritor, deşi căldura era de nesuportat.
Ea a fost prima care a ajuns la el cînd a fost lovit si a căzut.
Chiar în acel moment îl privea. Văzu cum îl loveşte ceva. Din reflex, el duse mîna la tîmplă şi căzu.
\Nu!
îi despărţeau doar cîţiva paşi, dar mulţimea era
densă, s-a părut o veşnicie pînă cînd a trecut printre oameni şi s-a prăbuşit lîngă el.
- Ţaţe! Ţaţe! Sîngele îi ţîşnea din rană. Aduceţi un doctor. Eddy! Jack! Faceţi ceva, este rănit!
- Nu-i nimic, spuse Ţaţe încercînd să se ridice. Ameţit, întinse mîna să se sprijine şi o găsi pe Avery, care îl ţinea cu putere.
Văzînd că poate vorbi şi că încearcă să se ridice, Avery a fost convinsă că glonţul I-a atins doar superficial, îi rezemă capul pe sînii ei. Sîngele îi pată bluza dar ea nu observă.
- Dumnezeule, ce s-a întîmplat? reuşi Eddy să se apropie de ei. Ţaţe?
- N-am nimic, murmură el. Daţi-mi o batistă. Au chemat ambulanţa.
- Nu era nevoie. M-a lovit ceva. Privi în jurul lui prin pădurea de picioare. Uite, asta, spuse arătînd spre o sticlă spartă.
- Cine naiba a aruncat?
- L-ai văzut? întrebă şi Avery gata să se lupte cu atacatorul.
- Nu, n-am văzut nimic. Daţi-mi o batistă, repetă el. Acum ajutaţi-mă să mă ridic.
264
- Nu cred că ar trebui, spuse ea îngrijorată. ; N-am nimic. Ajutaţi-mă.
în timp ce ea şi Eddy îl ajutau să se ridice, Jack se apropie abia respirînd.
- Cîţiva muncitori nu te prea iubesc. I-a arestat poliţia.
Erau cîteva pancarte împotriva lui. "Votaţi un liberal? Trebuie să fiţi nebuni!"
- Să mergem, hotărî Eddy.
- Nu. Buzele lui Ţaţe erau albe de durere şi furie. Am venit să le cer voturi şi asta voi face. Numai pentru cîţiva nebuni n-o să mă opresc.
- Ţaţe, Eddy are dreptate. De acum este treaba poliţiei.
Avery a murit de o sută de ori pînă să ajungă la el. Tot timpul s-a gîndit, "Asta este. Asta este ceea ce am vrut să previn şi nu am reuşit". Incidentul i-a demonstrat cît era el de vulnerabil şi cît de puţin îl putea ea proteja. Nimeni nu putea face nimic în astfel de sjtuaţii.
în ciuda sfaturilor, Ţaţe începu să se mişte printre oameni, strîngîndu-le mîinile şi ţinînd batista la tîmplă. Niciodată nu I-a iubit mai mult.
- Cum arăt?
Ţaţe i-a cerut părerea numai după ce a privit critic în oglindă. La fabrică au rămas pînă cînd s-au schimbat turele. Abia apoi au plecat acasă şi abia atunci le-a permis să îl ducă la spital. Jack a venit cu altă maşină şi a ajuns cînd doctorul îi prindea copcile.
Avery le-a dat un telefon lui Nelson şi Zee, ştiind
că ei trebuie să afle de la ei şi nu de la televizor. Au insistat să vorbească cu Ţaţe. El a glumit la telefon deşi a primit cu plăcere calmantele date de asistentă. Un grup masiv de reporteri îi aşteptau la hotel.
- Ţi-au făcut fotografii cu bluza pătată de sînge, ha spus Eddy din colţul gurii.
Remarca lipsită de sensibilitate a înfuriat-o la culme.
- Ticălosule.
- îmi fac meseria, Carole. Exploatez fiecare situaţie - bună sau rea.
Cînd au ajuns în faţa camerei lor, Avery s-a întors şi i-a înfruntat pe Jack şi Eddy care se pregăteau să intre.
- Ţaţe o să se odihnească acum, le-a spus fără să le permită alte argumente. Voi spune centralistei să anuleze toate telefoanele.
- Dar trebuie să facă o declaraţie.
- N-ai decît să o scrii tu, îi spuse ea lui Jack. Oricum, tot tu scrii ce spune Ţaţe. Dar aminteşte-ţi ce ne-a spus la întoarcere. Nu îl va acuza pe bărbatul care a aruncat sticla. Nici nu va condamna* sindicatele pentru această acţiune. Sînt sigură că scoţi tu ceva.
- Vin să vă iau la 7,30, spuse Eddy întorcîndu-se să plece. Peste umăr strigă supărat: Fix.
Ţaţe a dormit puţin, apoi a privit ştirile, s-a ridicat să facă un duş şi să se îmbrace. După ce a fost gata, s-a apropiat de ea.
- Ei bine?
Ea îl studie aprobator.
- Foarte romantic. Bandajul îţi dă o aură de cavaler.
- Asta este bine, măcar atît, pentru că mă doare îngrozitor.
Avery se apropie de el îngrijorată.
- Nu trebuie să mergem neapărat.
- îl înfuriem pe Eddy.
- N-are decît. Oamenii vor înţelege. Michael Jackson îşi poate amîna un concert pentru o simplă durere de stomac şi îşi poate dezamăgi miile de admiratori.
-.Dar pot eu să-i dezamăgesc pe ai mei? El îşi poate permite, are bani. Eu nu pot.
- Mai ia un calmant. El clătină din cap.
- Dacă trebuie să merg, trebuie să fiu cu capul limpede.
- Dumnezeule, ce încăpăţînat eşti! La fel ai fost şi astăzi cînd nu ai vrut să pleci de la fabrică.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:35 PM | message # 23
- A dat savoare ştirilor.
- Uite, acum. semeni cu Eddy, spuse ea încruntîndu-se . Nu trebuie să-ţi pui viaţa în pericol numai pentru ca jurnalul să fie mai palpitant.
- Ascultă-mă, nu am fugit după individul care a aruncat sticla, numai pentru că sînt în campanie electorală. Altfel îl prindeam şi îl băteam să îl satur.
- Aşa îmi place.
Au rîs amîndoi dar după un moment s-au privit încurcaţi. Privirea lui Ţaţe era caldă.
- îmi place grozav rochia asta. îţi vine foarte bine.
- Mulţumesc.
- Ştii, am fost foarte nesuferit astăzi.
- Ai spus cîteva cuvinte foarte urîte.
- Ştiu, recunoscu el. Am vrut să le spun. Pentru
ca.
Cineva bătu la uşă. '
- 7,30, îl auziră pe Eddy.
Ţaţe îl privi neliniştit. Avery, în culmea dezamăgirii,
îşi luă poşeta şi se îndreptă spre uşă. li venea să urle. Aproape că o făcu în momentul cînd la Southfork îl depista în mulţime pe bărbatul pe care I-a văzut la aeroport.
Ferma renumită din faimosul serial de televiziune Dallas era luminată strălucitor. Era o seară deosebită, cu multă lume. A fost mai bine decît s-au aşteptat. Imediat ce au .sosit, li s-a spus că oamenii erau binevoitori. Mulţi s-au oferit să doneze bani pentru Ţaţe.
- Fără îndoială, este rezultatul evenimentului de astăzi, spuse Eddy. îi aruncă lui Avery un zîmbet subtil.
Ea îşi trecu o mînă pe sub braţul lui Ţaţe arătînd clar că el este mai important decît orice jurnal de ştiri, chiar decît alegerile. Zîmbetul lui Eddy deveni răutăcios. Avery nu-l mai putea suferi. Poate şi din cauza aventurii lui cu Francy. Şi totuşi, Ţaţe avea încredere în el. De aceea Avery nu i-a spus că a văzuţ-o pe Francy ieşind din camera lui Eddy.
încercă să alunge aceste gînduri şi să se concentreze asupra prezentului. Ţaţe avea nevoie de sprijin. Incidentul ji va aduce probabil entuziasmul suporterilor locali, în timp ce îi zîmbea, îl văzu din nou pe bărbatul cu părul alb undeva, în mulţime.
Mai privi o dată, dar în secunda următoare nu mai era acolo. Probabil că a greşit. Omul de la aeroport era îmbrăcat în costum de cowboy. Bărbatul acesta avea haine de seară. Probabil că semănau.
Toată seara a încercat să-l vadă din nou. Dar nu a

reuşit. De cele mai multe ori, erau orbiţi de luminile camerelor de televiziune.
- Nu ţi-e foame? şopti Ţaţe spre ea.
- Prea multe emoţii.
De fapt era bolnavă de grijă. Ţaţe era în primejdie. Privea spre bandajul de la tîmplă. S-ar putea ca data viitoare să nu mai fie o sticlă, s-ar putea să fie un glonţ. Ar putea să fie mortal.
- Ţaţe, începu ea şovăitor, nu ai văzut un bărbat înalt cu părul alb?
- Vreo cincizeci.
- Nu, unul anume. Mi s-a părut că îl cunosc de undeva.
- Poate că a ieşit din vreun colţ de memorie.
- Da, poate.
- Ascultă-mă, tu te simţi bine? Forţă un zîmbet şi îi şopti la ureche.
- Soţia candidatului trebuie să meargă la toaletă. El se ridică să o ajute să se ridice de la masă.
Trecînd printre mese, ea privi cercetător căutîndu-l pe omul cu părul alb. Cînd a ajuns în uşă, era şi uşurată şi neliniştită. Acum era sigură că era unul şi acelaşi bărbat.
Zîmbetul îi îngheţă pe buze cînd cineva şopti ameninţător în spatele ei. "Bună seara, Avery".
La miezul nopţii restaurantul McDonald era luminat puternic. Prin ferestrele mari de sticlă se vedea tot ce se petrece înăuntru.
Gîfîind pentru că fugise de la hotel, Avery s-a apropiat cu grijă de restaurant. Hainele cu care era îmbrăcată o făceau să arate altfel decît ceilalţi oameni. Era o nebunie pentru o femeie să meargă singură pe străzi la ora aceea.
De pe partea cealaltă a străzii, Avery privi spre restaurant, îl văzu stînd singur într-un separeu. Trecu imediat strada.
- Mmm, mama arată bine, auzi în spatele ei comentariul unui negru. Era însoţit de două femei care se străduiau să atragă atenţia unui bărbat îmbrăcat în pantaloni de piele. Acesta stătea rezemat de semafor. Părea plictisit. Cînd Avery trecu pe lîngă el, o privi cu poftă. Una din femei îşi puse mîinile în | şold şi strigă după Avery.
- Hei, căţea, să nu te mai arăţi pe aici, 'că te omor. Avery îi ignoră mergînd repede. Se apropie de
i restaurant şi bătu în fereastră. Van Lovejoy o privi rînjind. Avery îi făcu un semn furios să iasă afară. El se ridică fără grabă.
- Ce naiba pui la cale, Van? îl întrebă ea. Mimînd inocenţa, el ridică amîndouă mîinile.
- Eu?
- De ce a trebuit să ne întîlnim aici, la ora aceasta?
- Ai fi preferat să vin în camera ta? Camera pe care o împărţi cu bărbatul altei femei? încercă să o prindă de obraz. Ea îi îndepărtă mîna.
- Nici nu-ţi imaginezi în ce pericol mă pui. El se rezemă de fereastra restaurantului.
- Sînt numai urechi.
- Van, spuse ea nenorocită. Este prea greu să-ţi explic - mai ales aici. Am fugit de la hotel. Dacă Ţaţe descoperă...
- Ştie că nu eşti soţia lui?
- Nu, şi nu trebuie să afle.
- De ce?
- E mai mult de povestit.
- Eu nu mă grăbesc.
- Dar eu mă grăbesc, strigă ea prinzîndu-l de mînă. Van, nu trebuie să spui nimănui. Ne pui în pericol vieţile.
- Mda. S-ar putea ca Rutiedge să te omoare dacă află.
- Eu vorbesc despre viaţa lui Ţaţe. Nu glumesc, ai încredere în mine. Ai să fii de acord atunci cînd vei afla totul. Dar acum nu pot să stau. Trebuie să mă întorc.
- Grozavă lovitură, Avery. Cînd te-ai hotărît să o dai?
- La spital. Am fost confundată cu Carole Rutiedge. Mi-au făcut operaţia înainte de a putea vorbi.
- Şi cînd ai putut de ce nu le-ai spus?
- Intreabă-l pe Irish, încearcă ea să-l expedieze.
- Irish! .croncăni el rnestecînd marijuana. Ticălosul ăla bătrîn ştie?
- De puţină vreme. Aveam nevoie de cineva.
- Vasazică, de aceea ne aleargă după voi. Pe tine
vrea să te apere Irish.
' că da. Nu am ştiut că ţi-a dat în gr personal să mă urmăreşti. Am fost uluită cînd le-am văzutJa Houston. Atunci nvai recunoscut?
- în ziua în care ai plecat de la spital, am observat că doamna Rutledge se comporta în faţa camerei ca şi tine. Prea semăna cu tine cînd şi-a umezit buzele şi a dat capul pe spate. Cînd am venit la fermă pentru filmare, am fost aproape convins. Astăzi am fost sigur şi m-am hotărît să îţi spun că îţi cunosc secretul.
- Dumnezeule. -Ce?
Dincolo de umărul lui Van, Avery depistase un poliţist apropiindu-se de ei.
- Ce s-a mai întîmplat? îl întrebă Ţaţe iritat pe fratele său.
Jack închise uşa şi-şi dădu jos haina..
- Vrei să bei ceva?
; Nu, mulţumesc. Ce mai vrei? . încă de cînd au intrat în holul hotelului, Jack i-a şoptit la ureche că vrea să-i spună ceva.
- Acum?
- Acum.
Ţaţe nu avea deloc chef în seara aceea. Singurul om cu care ar fi dorit să vorbească era soţia sa. De la sosirea la Southfork s- a comportat foarte ciudat, în timpul dineului, I-a întrebat despre bărbatul cu părul alb. Oricine ar fi fost acesta, probabil, că a abordat-o cînd a plecat la toaletă, pentru că după ce s-a întors era palidă şi tremura. Tot restul serii a fost alertată ca
o pisică. A surprins-o de mai multe ori muşcîndu-şi
buzele. Dorea :;e problema. Chiar acum.
Dar, din spirit de solidaritate cu echipa, hotărî să îl asculte mai întîi pe Jack. în timp ce aşteptau liftul, i-a spus.
- Jack vrea să-mi vorbească pentru cinci minute. Aruncă o privire spre fratele său şi continuă. Nu mai mult de cinci minute.
- Acum? I-a întrebat ea. în ca*ji acesta am să rămîn să cumpăr ceva pentru Mandy. Nu întîrzii mult. Ne vedem în cameră.
Imediat ce a sosit liftul, ea a plecat lăsîndu-l cu Jack şi Eddy. Eddy a plecat în camera sa, lăsîndu-i singuri pe cei doi fraţi.
Ţaţe aştepta. Jack a scos un plic lung din buzunar. Ţaţe a citit de două ori mesajul apoi şi-a întrebat fratele:
- Cine ţi-a dat asta?
Jajsk luă sticla de coniac şi îşi turnă un pahar.
- îţi aminteşti de doamna îmbrăcată în albastru, din primul rînd?
Ţaţe făcu semn spre sticlă. Jack îi întinse un pahar.
- De ce, ţi-a cerut să îmi dai asta?
- Da. Nu era potrivit să ţi-l dea singură.
- Potrivit? îl privi Ţaţe cu chef de ceartă.
- Aş putea să încerc să ghicesc? întrebă Jack amuzat.
- O întîinire amoroasă.
- Pot să-mi exprim părerea? -Nu.
- Nu-ţi faci nici un rău dacă îi accepţi invitaţia. De fapt, s-ar putea să-ţi faci un bine.
- Ai uitat cumva că sînt căsătorit?

- Nu. Nici nu am uitat că mariajul tău este ratat, deşi nu-ţi fac plăcere comentariile mele.
- Aşa este, nu-mi fac plăcere.
- Nu te^supăra, Ţaţe. Mă gîndesc la binele tău. Profită de invitaţie. Nu ştiu ce se petrece între tine şi Carole - se aplecă şi îl privi viclean - dar ştiu că nu se petrece. Voi nu dormiţi împreună. Asta nu e viaţă de bărbat, mai ales pentru tine.
- Vorbeşti dir^experienţă?
Jack privi conţinutul paharului. Ţaţe îşi trecu mîna prin păr.
- îmi pare rău. lartă-mă, Jack. Dar nu-mi place ca toată lumea să se amestece în treburile mele.
- Abia am început. Vom termina doar atunci cînd îţi vei prelua mandatul.
- Nu cu mult timp în urmă, Eddy s-a oferit să-mi găsească o femeie. Unde naiba aţi fost cînd eram singur, neînsurat şi aveam nevoie de nişte proxeneţi?
- Cred că merit asta, zîmbi Jack încordat. Te-am văzut atît de tensionat în ultima vreme. M-am gîndit că p joacă în fîn o să-ţi facă bine.
- Probabil că da, dar nu, mulţumesc. Ţaţe se îndreptă spre uşă. Cu mîna pe mîner, îl întrebă - ai mai vorbit cu familia ta în ultima vreme?
- Că veni vorba de băutură, da?
- Că veni vorba.
- Nu-ţi face probleme. Am vorbit astăzi cu Dorothy Rae. Mi-a spus că totul este bine. Francy mai pune la cale vreo prostie, dar încă nu-şi dă seama ce.
- Numai Dumnezeu ştie.
- Sînt sigur.
- Noapte bună, Jack.
Ţaţe şifona hîrtia, o făcu ghem şi o aruncă fratelui său.
: Mult noroc.
în camera sa, începu să se dezbrace de la uşă. - Carole? Ştiu că a durat mai mult de cinci minute, dar... Carole?
Nu era în cameră.
Cînd îl văzu pe poliţist, Avery se sperie.
- Pentru Dumnezeu, aruncă ţigara aia de marijuana. Va crede că...
- Las-o baltă. După felul cum arăţi, va fi convins că nu-mi pot permite luxul şi banii pentru o asemenea tîrfă.
- Van, trebuie să-mi promiţi că nu vei spune nimănui cine sînt. Săptămîna viitoare voi aranja o întîlnire cu tine şi cu Irish. Atunci o să spun tot.
- Cît crezi că o să-mi dea Dekker pentru o asemenea informaţie?
Avery se opri brusc şi îi prinse de mînă înfricoşată.
- Nu poţi face aşa ceva, Van. Te rog, nu poţi face.
- Pînă cînd nu-mi vei face o ofertă mai bună, pot. Dispreţuitor, îi desprinse mîna de pe mina lui. Ne mai vedem, Avery.
- Nu ştii în ce pericol sîntem, Van. Te rog, ca prieten.
- Eu nu am prieteni.
- Te rog să nu faci nimic pînă cînd nu îţi voi explica.
- O să mă mai gîndesc. Dar ai face bine să-mi dai o explicaţie care stă în picioare. Altfel vînd informaţia.
Ea îl privi îndepărtîndu-se. Părea că nu are nici o
grijă. Avea în mînecă toţi aşii şi ştia foarte bine.
Plecă spre hotel. Cînd dădu coltul ridică privirea. Ţaţe o aştepta.

Expresia din ochii lui era înfricoşătoare. Şovăind, Avery se apropie de elca un vinovat care nu doreşte să-şi recunoască vina.
- lat-o, domnule Rutledge, spuse portarul vesel. V-am spus că va veni repede.
Pentru urechile portarului Ţaţe spuse:
- Eram îngrijorat, Carole, dar o prinse strîns de braţ.
O "escortă" prin hol, apoi în lift o privi fără să-i spună un,cuvînt, în timp ce mînia se instala între ei. Descuie uşa camerei şi intrară. Nici unul dintre ei nu aprinse lumina.
- Unde naiba ai fost? întrebă Ţaţe fără hici o introducere.
- La McDonald. Doar ştii că nu prea am mîncat la dineu. Mi-era foame. Pentru că aveai de discutat cu Jack, m-am gîndit că...
- Cine era tipul cu care vorbeai?
Ea încercă să evite răspunsul, dar apoi se răzgîndi. Era evident că o văzuse cu Van, dar nu-l recunoscuse, în timp ce cumpănea răspunsul, el se apropie de ea ameninţător.
- Unul care vinde droguri? Ea îl privi uluită. -Droguri?
- Ştiu că din cînd în cînd tu şi Francy aţi fumat marijuana. Am sperat să te opreşti. Ca soţie de senator, Carole, să cutreieri pe străzi singură şi să
cumperi... pentru Dumnezeu, puteai să păţeşti ceva foarte urît.
Tipul era Van Lovejoy, strigă ea furioasă. Cameramanul de la KTEX. A filmat la noi la fermă, îţi aminteşti?
Trecu pe lîngă el şi se îndreptă spre măsuţa de toaletă, luîndu- şi bijuteriile de pe ea.
- Ce treabă aveai cu el?
- Mergeam, spuse ea neglijent privindu-l pe furiş în oglindă. M-am întîlnit cu el la McDonald. Cred că echipa de televiziune stă la Holiday Inn. Oricum, m-a certat că sînt singură şi s-a oferit să mă conducă. Minciuna devenise pentru ea o adevărată profesiune în ultima vreme.
- Isteţ tipul. Mult mai isteţ decît tine. Ce naiba a fost în capul tău să pleci aşa de una singură?
- Mi-era foame, spuse ridicînd vocea.
- Mai există.şi un room service, ştii?
- Aveam nevoie de aer.
- Puteai deschide o fereastră.
- Nu înţeleg de ce te preocupă? Erai cu Jack şi cu Eddy. Stan şi Bran. Nedespărţiţi. Cînd nu are unul să-ţi spună ceva urgent, are celălalt. Oricum, încontinuu îţi bat la uşă.
- Nu eluda subiectul. Vorbeam despre tine, nu despre Jack şi Eddy.
- Ce-i cu mine?
- De ce ai fost atît de nervoasă în seara asta?
- Nu am fost nervoasă.
încerca să alunece pe lîngă el, dar el o prinse de umeri.
- Ceva nu merge bine. Ştiu. De data asta ce-ai mai făcut? Mai bine îmi spui tu decît să aflu de la altcineva.

- De ce crezi că aş fi făcut ceva?
- Pentru că nu vrei să mă priveşti în ochi.
- E adevărat. Dar pentru că sînt furioasă pe tine, nu pentru alte motive.
- Se cam repetă în ultima vreme, Carole.
- Nu-mi spune... Avery reuşi să se oprească la timp.
- Cum să nu-ţi spun?
- Nimic. Nu mai putea suferi să i se spună Carole. Nu-mi spune că sînt mincinoasă, reuşi să se descurce. Şi dacă vrei să ştii, Van Lovejoy fuma iarbă. Mi-a oferit şi mie. Am refuzat. Am trecut examenul, domnule senator?
Ţaţe era furios. »
- Să nu mai pleci de una singură.
- Mă pui în lesă?
- Nu dau doi bani pe ce faci. Atîta doar, nu este bine să mergi singură.
- Singură? repetă ea ironică. Singură? Nu sîntem niciodată singuri.
- Sîntem singuri acum.
Abia atunci observară că se înfruntau foarte aproape unul de altul. Amîndoi respirau agitat. Amîndoi erau înfierbîntaţi.
El o cuprinse în braţe şi o strînse cu putere. Avery se topi de dorinţă, într-un singur gînd buzele lor se apropiară şi începură să se sărute lacom. Ea îl prinse de după gît şi se lipi de el provocator. Mîinile lui alunecară şi o strînseră mai tare. Sărutul lui era carnal. Venea dintr-un suflet întunecat. Ea începu să-i desfacă nasturii cămăşii. Una cîte una, hainele lui cădeau pe duşumea. El înjură şoptit, cuprins de plăcere şi începu să-i desfacă rochia. Grăbindu-se şi, pentru că nu reuşea, trase de ea şi-o rupse. Apoi îi
desprinse sutienul.
Cînd acesta căzu, pe Avery o cuprinse panica. Va afla! dar el ţinea ochii închişi. O săruta încet, pe gît, pe sîni. Avea nevoie de ea. Şi ea îşi dorise asta.
- Eşti soţia mea, spuse el răguşit. Meriţi ceva mai mult decît să"te ţin în picioare lîngă perete.
îi dădu drumul, în cîteva secunde pantalonii, pantofii şi şosetele erau pe covor. Avery îşi aruncă repede pantofii şi ciorapii şi intră în pat. Imediat Ţaţe a fost lîngă ea.
Ea i se oferi cu toată dragostea. Trupul ei îl primi cu durere pentru că el era mare şi ea era foarte îngustă. Bărbat şi femeie. Aceasta era legătura dintre ei. Aşa trebyia^ să fie. Puterea lui era redusă la slăbiciune, slăbiciunea ei o făcea puternică.
Rămase uimită de egoismul simţului de posesiune al bărbatului. Era copleşitor, dar dulce, încerca să prelungească plăcerea, dar cerea prea mult de la trupul său care a fost supus unei abstinenţe încăpăţînate atît de multă vreme.
Era atîta linişte încît auzea ticăitul ceasului de la mîna lui. Nu îndrăznea să^l privească. Nici să-l atingă, îi asculta respiraţia care se apropia de normal. Şi el stătea nemişcat.
Se .terminase.
Se întoarse cu spatele la el. Strînse perna în braţe şi se ghemui cu genunchii la piept. Simţea o durere dar nu putea spune exact cum, unde şi de ce.
Au trecut cîteva minute. Cînd a simţit prima dată mîna lui pe şoldul ei, a crezut că imaginaţia îi joacă
feste.
Şi totuşi mîna o apăsa obligînd-o să se întoarcă spre el. îl privi.
-AAm fost întotdeauna cinstit, şopti el.
îi mîngîia obrajii, apoi buzele. La atingerea lui tandră, Avery fu cuprinsă de emoţie, încercă, dar nu reuşi să spună ce simţea. Ţaţe o sărută blînd. Apoi o sărută din nou cu aceeaşi delicateţe, îi simţea pielea fierbinte. Cu afecţiune, ea îi mîngîie părul.
Dumnezeule, cît îl iubea pe bărbatul acesta!
Blînd, erotic, el o săruta din nou. O trase spre ej pînă se lipiră din nou. Avery simţi că se evaporă, îi şopti numele de cîteva ori.
- Te vreau din nou.
Vocea lui era plină de uimire. A vorbit fără să-şi dea seama. Nu se aştepta nici el să i se întîmple atît de repede, nici atît de violent. De data aceasta prelungi momentul. Corpul lui Avery îi răspunse imediat. Se agăţă de el. Parcă lumini explodau în jurul lor. Cînd se desprinse de ea, rămase tăcut şi-i întoarse spatele. Se întoarse şi ea încercînd să nu plîngă. Fizic, a fost de neimaginat, ceva ce nu a trăit ea niciodată. A avut cîteva legături, dar acestea cereau timp şi ea nu era dispusă să-şi sacrifice cariera pentru ele. Diferenţa evidentă era că de data aceasta o făcuse cu un bărbat pe care îl iubea.
Dar pentru Ţaţe a fost o descărcare biologică şi atît. O făcuse din furie, nu din dragoste, nici din afecţiune. Parcă era o obligaţie îndeplinită. Şi-ar fi dorit din suflet să îi cerceteze trupul, să îl descopere, să îi şoptească cuvinte de dragoste. Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. Nici măcar o dată nu i- a spus numele.
Nici nu îl ştia.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:36 PM | message # 24
281
- Ţaţe, ai un minut?
Avery dădu buzna în camera unde ţineau şedinţa. Jack, care vorbea în momentul în care ea a intrat, a rămas cu mîna ridicată şi cu gura căscată.
- Ce este? Ţaţe părea nervos.
Eddy era încruntat, Jack şopti o înjurătură. Şi Nelson părea nemulţumit, dar încerca să rămînă politicos.
- Este o urgenţă? Mandy?
- Nu, Nelson. Mandy este la grădiniţă.
- Nu te poate ajuta Zee?
- Cred că nu. Trebuie să vorbesc cu Ţaţe între patru ochi.
- Carole, noi facem ceva aici, spuse el încordat. Este important?
- Dacă nu era important nu vă întrerupeam.
- Aş prefera să aştepţi pînă terminăm.
Simţi că se înfierbîntă de indignare. De cînd s-au întors acasă, el a evitat-o cu încăpăţînare. A rămas foarte dezamăgită cînd a văzut că nu se mută în dormitorul ei.
Scena de dragoste nu i-a apropiat, mai mult, i-a despărţit. Imediat, a doua zi, abia dacă s-au privit. Au schimbat foarte puţine cuvinte. Se purtau de parcă nu ar fi dorit să recunoască. La fel ca şi Ţaţe, şi ea a încercat să se prefacă, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Aşteptînd liftul, el i-a spus uluit cu o voce încordată:
- N-am folosit nimic azi-noapte.
- Nu am SIDA, s-a stropşit ea.
- Ştiu. Ar fi descoperit cît ai stat la spital.
- De aceea te-ai simţit în siguranţă să mă atingi? Pentru că nu sînt bolnavă?
- Ceea ce vreau eu să ştiu este dacă poţi rămîne însărcinată.
Mohorîtă dădu din cap.
- Perioadă nepotrivită. Poţi să stai liniştit.
La atît s-a redus conversaţia lor de după noaptea aceea. S-a simţit ca o prostituată neplătită. Pentru moment era saturat. Nu va mai avea nevoie de ea pentru multă vreme. Nu suporta situaţia în care se afla. Folosită o dată şi apoi aruncată. Poate că neloialitatea Carolei a fost justificată. Avery începu să se întrebe dacă nu cumva era mai important pentru el să devină senator. Petrecea mult mai mult timp în acest scop, decît cu soţia sa.
- Bine, mă descurc singură.
Trînti uşa biroului, în mai puţin de un minut, trîntea o altă uşă, cea de la camera lui Francy.AFata era în mijlocul patului şi îşi lăcuia unghiile, într-o scrumieră era o ţigară aprinsă. Mesteca o gumă în ritm cu muzica. Muzica era atît de puternică încît aproape că nu a auzit uşa. Francy puse pensonul pe măsuţa de toaletă.
- Ce naiba faci în camera mea?
- Am venit să-mi iau lucrurile.
Fără o altă explicaţie, Avery deschise uşa şifonierului.
- Stai puţin! exclamă Francy.
- Asta este a mea, spuse Avery scoţind o bluză. Şi fusta asta. Şi asta. Văzînd că nu mai găseşte nimic în dulap se îndreptă spre măsuţa de toaletă. Ridică
capacul casetei de bijuterii şi începu să răscolească printre cercei, lănţişoare brăţări şi inele. Găsi cerceii de argint care i-au lipsit la Houston, o brăţară şi un ceas.
Era un ceas fără valoare - un accesoriu - dar era de la Ţaţe. l-l luase în timpul campaniei, într-un scurt răgaz printr-un magazin. Avery îl 'iubea pentru că i l-a dat ei, nu Carolei. Observase că nu mai era în cutia ei de bijuterii şi de aceea a dat buzna în camera în care se afla Ţaţe. Pentru că el a refuzat să o ajute, cu cleptomania lui Francy, trebuia să rezolve singură.
- Eşti o hoaţă de cea mai joasă speţă, Francy.
- Nu ştiu cum au ajuns lucrurile tale în camera mea.
- Eşti mai rău, eşti o mincinoasă.
- Probabil că Mona...
- Francy/ strigă Avery. De multe săptămîni intri în camera mea şi îmi iei tot felul de lucruri. Ştiu. Nu mă subestima spunîndu-mi că nu-i aşa. Mi-ai lăsat tot felul de indicii.
- Ai de gînd să te plîngi unchiului Ţaţe?
- Asta vrei să fac?
- Nu. Fă ce naiba vrei. Dar te rog să mergi în altă parte, nu în camera mea.
Avery era la jumătatea drumului spre uşă, cînd se răzgîndi. Se întoarse şi se aşeză pe pat. Luă cerceii de argint şi îi puse în palma lui Francy.
- De ce nu i-ai păstra? Ţi i-aş fi împrumutat dacă mi i-ai fi cerut. Atît trebuia să faci.
Francy aruncă cerceii.
- Nu am nevoie de mila ta. Ochii ei frumoşi deveniră dezgustători. Cine dracu' te crezi să-mi oferi ce nu-ţi mai trebuie? Nu vreau nici cercei şi nimic altceva de la tine.
- Te cred. Nu ai vrut cerceii sau altceva. Nu ai vrut decît să fii prinsă.
- Cred că te-a bătut soarele în cap, mătuşă Carole. Doar ştii că îţi face rău la tenul tău de plastic. S-ar putea să ţi se topească.
- Nu mă ating insultele tale. Nu ai această putere. Şi pe urmă, ai reuşit.
Francy o privi posomorit.
- Ce vrei să spui?
- Ai dorit să-mi atragi atenţia. Ai făcut-o furînd din lucrurile mele. Exact cum ai dorit să atragi atenţia părinţilor tăi făcînd lucruri reprobabile pe care ştiai că ei le dezaprobă.
- Cum ar fi să fac dragoste cu Eddy. - - Cam aşa ceva.
Francy rămase surprinsă de calmul cu care îi vorbea Avery. Totuşi îşi reveni destul de repede.
- Erai albă ca varul cînd m-ai văzut ieşind din camera lui. Nici prin cap nu-ţi trecea că sînt la Houston.
- E prea bătrîn pentru tine, Francy.
- Noi doi nu credem aşa ceva.
- El te-a chemat la Houston?
- Poate că da, poate că nu. N-am avut niciodată un amant ca Eddy, spuse Fancy visătoare.
- Oh? Ce fel de amant este?
- Nu ştii?
Avery nu-i răspunse. Nu ştia dacă cel mai bun prieten al lui Ţaţe s-a culcat cu Carole.
- Este cel mai bun. Eşti geloasă? -Nu.
Privirile lor s-au întîlnit în oglindă.
- Unchiul Ţaţe doarme tot în altă cameră?
- Asta nu te priveşte.
- Nici nu contează, spuse fa\a maliţios, atîta vreme cît îl laşi în pace pe Eddy.
-.Parcă ar fi proprietatea .ta.
- Se culcă numai cu mine.
- Eşti sigură?
• - Sînt sigură. Nu-i mai las nici un strop de energie pentru altcineva.
- Povesteşte-mi despre el.
Francy îşi dădu părul pe spate şi o privi pe Avery încurcată.
- înţeleg. Nu eşti geloasă, eşti curioasă.
- Poate. Despre ce vorbiţi voi doi?
- Tu vorbeşti cu tipii cu care faci dragoste? la ascultă! Mai ai vreun-tip care vinde iarbă?
-Nu.
- Cred că nu. Unchiul Ţaţe a fost scos din minţi cînd ne-a prins fumînd marijuana. Mă întreb ce ar fi spus dacă ne prindea în hambar cu cowboyul.
Avery îi evită privirea.
- Eu... nu mai fac lucruri de astea, Francy.
- Nu mai spune. Glumeşti? întrebă curioasă.
- Nu glumesc.
- Ştii, cînd ai venit de la spital am crezut că joci teatru. Deodată erai bunătatea personificată. Dar acum cred că te-ai schimbat cu adevărat. Ce s-a întîmplat? Ţi-e teamă că o să arzi în flăcările iadului?
Avery schimbă subiectul.
- Sînt sigură că Eddy ţi-a povestit despre el. Unde a crescut? Ce ţi-a spus despre familia lui?
Francy îşi puse mîinile în şold şi o privi neîncrezătoare pe Avery.
- Ştii la fel de bine ca şi mine. Nu are familie, îţi aminteşti? Un bunic care a murit cînd era cu unchiul Ţaţe în armată.
- Ce a făcut înainte de a lucra pentru Ţaţe? Francy devenea nerăbdătoare.
- Ştii ceva? Noi facem dragoste, nu vorbim. Adică este foarte dJscret.
- De exemplu?
- Nu-i place cînd rnă uit prin hîrtiile lui. într-o seară i-am căutat o cămaşă prin sertare şi l-au apucat dracii. De atunci nu mai caut. Toţi avem nevoie de puţină discreţie.
- Nu ţi-a spus niciodată ce a făcut în perioada dintre Vietnam şi Texas?
- Nu l-am întrebat decît dacă a fost căsătorit. Mi-a spus că nu. Mi-a spus că i-a trebuit multă vreme să se regăsească. Am glumit întrebîndu-l dacă s-a pierdut cumva şi mi-a răspuns cu o privire ciudată că pentru o vreme a fost pierdut...
- Ce crezi că a vrut să spună cu asta?
- Presupun că I-a afectat războiul.
- De ce? -
- Probabil pentru că unchiuj Ţaţe i-a salvat viaţa după ce s-a prăbuşit avionul. Eddy îi este recunoscător că I-a purtat în spate prin junglă. Dacă l-ai văzut vreodată gol, probabil că ai observat cicatricea de pe spate. L-a rugat pe unchiul Ţaţe să-l lase să moară, dar îl ştii pe unchiul.
- Sînt convinsă că ştia că Ţaţe nu-l va părăsi, exclamă Avery.
- Dar ştii zicala piloţilor - mai bine mort decît rănit. Unchiul Ţaţe a fost eroul. Probabil că îi este recunoscătorşi acum.
- De unde ştii toate aceste lucruri, Francy?
- Glumeşti? Nu l-ai auzit pe bunicul de o mie de ori?
- A, sigur, însă mi se pare că tu ştii foarte multe
detalii.
- Nu mai multe ci :.ta, p!ec la pisc Teta! lipsită de politeţe, îi deschise uşa lui
- Francy, data viitoare cînd doreşti ceva, spune-mi şi am să-ţi dau. Fata privi în tavan cu insolenţă. Avery o ignoră. Te rog să fii atentă.
- Cu ce?
- Cu Eddy.
- Şi mi-a spus să fiu atentă cu tine.
Camera de motel era plină de praf şi umedă. Francy părea să nu-şi dea seama de asta. Se obişnuise cu astfel de decoruri.
- Atentă cu mine? întrebă Eddy. De ce?
- Mi-a spus că nu este bine să am o legătură cu un bărbat mai bătrîn decît mine. Dar nu cred că acesta este adevăratul motiv.
- Care este adevăratul motiv?
- Cred că este roasă de gelozie. Vezi, vrea să joace rolul soţiei bune pe lîngă unchiul Ţaţe, în caz că îl va cîştiga şi va pleca la Washington. Dar dacă el va pierde, vrea să aibă pe cineva la îndemînă. Chiar dacă ea spune că nu e adevărat, eu ştiu că e înnebunită după tine.
Eddy nu-i răspunse. Privea absent în gol,
încruntîndu-se.
- Mi-aş fi dorit să nu ştie despre noi doi.
- Hai să nu ne certăm. Atunci nu am putut-o evita. Am ieşit din cameră şi am dat cu nasui de ea.
- l-a spus iui Ţaţe?
- Mă îndoiesc. O buclă aurie îi căzu pe faţă. Să-ţi
mai spun ceva, şopti ea misterios, eu cred că nu-i întreagă la minte.
- Ce vrei să spui?
- îmi pune nişte întrebări stupide.
- Cum ar fi?
- Ieri i-am spus ceva ce nu ar fi trebuit să uite, chiar dacă a fost lovită la cap.
-Ce?
- La bunicul a venit cineva să cumpere cai. Cowboyul era singur. L-am atras în grajd. A fost grozav;
- îmi imaginez, -dar ce legătură are .Carole cu asta?
- Ne-a descoperit făcînd dragoste într-un staul. Abia aveam şaptesprezece ani. Am crezut că am încurcat-o. Dar Carole s-a conectat imediat cu cowboyul. Următorul lucru pe care l-am văzut a fost mătuşa goală ca şi noi, rostogolindu-se în fîn. Francy exclamă teatral - Dumnezeule, a fost fantastic! Ce după-amiază! Dar ieri cînd i-am reamintit, nu a avut nici o reacţie. Mai vrei pui?
- Nu, mulţumesc. Francy aruncă osul din mînă şi luă o altă pulpă. Eddy o strînse de încheietura mîinii. Nu ai spus nimic din secretele mele, nu?
Ea rîse şi încercă să se elibereze.
- Ce secrete ştiu eu?
- Şi despre ce aţi mai vorbit voi două în privinţa mea?
- l-am spus că eşti cel- mai grozav amant. Se aplecă şi îl sărută - eşti, să ştii. Ai un aer atît de excitant - aproape periculos.
- Termină de mîncat. Trebuie să pleci acasă.
O privea amuzat. Obraznic, Fancy se lipi de el şi îl sărută languros.
- Mă descurc?
- Te descurci, dar trebuie să mai înveţi.
- îmi plac surprizele.
Eddy îi prinse capul în mîini şi o sărută. Impn au căzut pe aşternutul urît mirositor.
- Data viitoare, cînd mătuşa Carole mai pune întrebări despre mine, spune-i să mă lase în pace, spuse el punîndu-şi un prezervativ.
- Da Eddy, da.
- Ce naiba, spuse Van Lovejoy trăgînd un fum din ţigară. Nici la şantaj nu sînt mai bun, aşa cum nu sînt bun de nimic.
- Ai ameninţat-o cu şantajul? Irish îl privea cu> dispreţ. De asta nu mi-ai spus.
- Gata, Irish, spuse Avery calm. Van a fost supărat pe noi că nu i-am spus şi lui secretele noastre.
- Ce glumă bună! Secretul ăsta îmi face o indigestie cronică. Irish se ridică să-şi toarne un pahar de whisky.
- Adu-mi şi mie unul, spuse Van. Apoi se întoarse spre Avery - Irish are dreptate. Ai intrat într-o încurcătură de care nici nu- ţi dai seama.
- Ştiu.
- Dumnezeule, Avery, ai .înnebunit? De ce naiba faci aşa o prostie?
- Ii spui tu sau îi spun eu? întrebă Irish cînd reveni pe canapea.
în timp ce Irish şi Van îşi sorbeau băutura, Avery reluă incredibila ei aventură. Van o asculta uluit privind din cînd în cînd la Irish, care dădea din cap pentru a sublinia că tot ce spunea fata este adevărat.
- Rutledge nu are. nici o bănuială? întrebă Van cînd ea termină.
- Nici una, din cîte îmi dau seama.
- Cine este trădătorul? > .
- încă nu ştiu.
- Ai mai primit ceva de la el?
-----{ 290 )-
- Da. Ieri am primit un alt bilet bătut la maşină.
- Ce îţi scrie?
- Ca şi prima dată, răspunse ea evaziv, nefiind în stare să întîlnească privirea vicleană a lui Irish.
Ai dormit cu el. Bine. Este dezarmat, spunea
biletul.
Oare Ţaţe i-a făcut confidenţe trădătorului? Sau pur şi simplu acesta era atît de aproape încît a observat schimbarea?
- Oricine ar fi, le spuse ea prietenilor ei, nu are de gînd să renunţe. Dar nu cred că el va fi acela care, va acţiona. Cred că a angajat pe cineva. Ai adus casetele pe care le-am cerut?
Van îi arătă masa pe care lăsase casetele.
- Irish mi-a dat bileţelul pe care l-ai lăsat în cutia
poştală.
- Mulţumesc, Van.
Se ridică de pe canapea, puse o casetă în aparat şi se întoarse cu telecomanda în mînă.
- Asta este tot ce ai filmat?
- Da. De la sosirea voastră la Houston pînă cînd v-aţi întors acasă. Mai vreau un pahar.
- Data viitoare să-ţi aduci o sticlă.
- Să te ia naiba, McCabe.
Irish nu se supără, îşi propti coatele pe genunchi şi începu să privească filmul. Ţaţe cobora dintr-un avion. Avery şi Mandy erau lîngă el. Restul anturajului era în spatele lor.
- Eşti cu copilul, dar părinţii lui unde sînt? întrebă
Van.
- S-au întors cu maşina. Zee a refuzat să ia
avionul.
- Ciudat pentru soţia unui fost ofiţer de aviaţie.
- Nu tocmai. Nelson era într-o misiune în Coreea,
iar ea era acasă cu Jack. Sînt sigură că i-a fost teamă să nu rămînă văduvă. Atunci prietenul lui Nelson -Ţaţe îi poartă numele - a murit în misiune.
- De unde ştii aceste lucruri?
- în biroul lui Ţaţe am văzut o poză. Am tras-o de limbă pe secretară. Stai! Opreşte!
înţelegînd că telecomanda este în mina ei, opri caseta şi o derula. Cu o voce plină de teamă, spuse: • - A fost la aeroport cînd am ajuns la Houston.
- Cine? întrebară într-un glas Irish şi Van.
- Aici este la aeroportul Hobby, nu-i aşa Van? -Da.
- Priviţi! îl vedeţi pe bărbatul înalt cu părul alb?
- Cămaşă galbenă? -Da.
- Unde? Eu nu-l văd, mormăi Irish.
- Ce-i cu el? întrebă Van.
- Aparatul acesta are şi un buton de blocare a imaginilor? întrebă Avery.
- La dracu', sigur că are. Irish îi smulse telecomanda din mînă. Spune cînd să opresc.
- Stai!
Imaginea îngheţă pe ecran. Avery îngenunche şi i-l arătă lui Irish pe bărbatul acela. Stătea undeva în spatele oamenilor.
- A fost şi la noi la hotel, spuse ea realizînd brusc acest lucru. Ne grăbeam să plecăm şi ne-a deschis uşajiftului.
în acel moment nu făcuse legătura. -Şi?
- Deci a fost la aeroport, apoi l-am văzut la Dallas şi la Southfork.
- Coincidenţă?
Van "şi Irish se priviră îngrijoraţi.
- Voi asta credeţi? întrebă Avery furioasă.
- Tragi prea repede concluzii, Avery.
- Vă rog! Avea un ton sever pe care nu l-a folosit niciodată cu Irish. Ştiu ce credeţi, dar greşiţi.
- Ce credem?
- Credeţi că mă pripesc. Credeţi că judec lucrurile emoţional, nu pragmatic.
- Tu ai spus-o. De fapt, aşa faci. Avery se ridică.
- Hai să reluăm casetele şi să vedem cît de mult greşesc.
Cînd ultima casetă se termină, rămaseră tăcuţi. Avery îi înfruntă. Nu i-a trebuit prea mult să-i convingă. Filmele erau concludente. Bărbatul era aproape peste tot.
- Vi se pare cunoscut? -Nu.
- A fost tot timpul în urma noastră. Tot timpul pierdut în mulţime.
- Nu tocmai pierdut, o corectă Irish. Este cam înalt.
- L-a privit tot timpul cu intensitate pe Ţaţe.
- Şi tu, comentă Van. Te topeşti cînd te uiţi la el. Ea îl privi cu reproş.
- Nu credeţi că este cam ciudat ca un om să urmărească, un candidat, dacă nu face parte din comisia de campanie?
- Este ciudat, acceptă Irish, dar nu avem nici o imagine cu un pistol în mînă.
- L-ai văzut şi la fabrică? întrebă Van. -Nu.
- Acolo a fost mulţimea cea mai ostilă, nu ar fi fost normal ca individul să acţioneze acolo?
- Poate că cel care a aruncat sticla a fost plătit de el.
- Dar ai spus că nu l-ai văzut pe Păr Alb acolo. Avery îşi muşcă buza consternată. Se gîndea cît
mult rău ar fi putut să-i facă Păr Alb dacă...
- Staţi! îmi amintesc. Am citit programul înainte de a pleca de la hotel. Vizita la fabrică nu era scrisă în agendă. Nimeni, în afară de Eddy, Jack şi liderii sindicali nu ştiau că vom merge acolo. Chiar dacă Păr Alb punea mîna pe program, nu avea de unde să ştie că Ţaţe va merge la fabrică.
- Vorbeşti de parcă ai spune o poveste cu indieni, comentă Irish supărat. Uite, Avery, devine periculos. Spune-i lui Rutledge cine eşti şi pe cine suspectezi şi termină naibii cu povestea asta.
- Nu pot. Nu pot.
S-au mai certat încă o jumătate de oră şi nu au ajuns la nici o concluzie.
- Nu înţelegeţi? Ţaţe are nevoie de mine. Şi Mandy. Nu-i voi părăsi pînă cînd nu voi şti că sînt în siguranţă. Am spus.
Se pregăti grăbită să plece ştiind că a întîrziat.
- Voi fi mai liniştită ştiindu-te în preajma mea, îi spuse ea lui Van,
Irish i-a promis încă o dată că Van o va însoţi toată campania.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:36 PM | message # 25
- Fii a doua pereche de ochi. Filmează mulţimile. Anunţă-mă imediat ce îl vezi pe Păr Alb.
- Mai lasă naibii numele astea de indieni, îmi dai cea mai groaznică durere de cap. Dar nu vreau să te pierd din nou, mormăi Irish.
Ea îl îmbrăţişa şi îl sărută.
- N-o să mă pierzi.
- Ai grijă de tine, Avery.
- Promit. ., .
Pleacă în viteză spre casă. întîrziase.
- Devine o scenă familiară, o înfruntă Ţaţe cînd ieşi din dormitorul lui Mandy. Stau şi măsor camera neştiind unde naiba eşti.
Gîfîind, ea traversă camera şi se aplecă peste pat. Mandy dormea, dar avea lacrimi pe obraji.
- îmi pare rău. Zee mi-a spus că a avut un alt coşmar.
Mama lui Ţaţe o aşteptase în hol. Ţaţe părea mai agitat decît Zee. Era chinuit.
- Acum aproape o oră. Imediat după ce a adormit.
- Şi-a amintit ceva? întrebă ea cu o umbră de speranţă în glas.
- Nu. Au trezit-o propriile ei ţipete. Avery mîngîie capul copilului.
- Ar fi trebuit să fiu aici.
- La naiba. Sigur că ar fi trebuit. Te-a strigat tot timpul. Unde ai fost?
- Am avut puţină treabă. O să mai stau cu ea puţin.
- Nu poţi. Cei doi de la Wakely şi Poster au venit.
- Cine?
- Consultanţii angajaţi pentru campanie. Ne-au întrerupt şedinţa ţipetele lui Mandy. Şi timpul lor este limitat.
O împinse să iasă afară din dormitorul copilului. Ea se înfipse năbădăios pe picioare.
- Ce te deranjează mai mult, Ţaţe? Coşmarul fiicei tale sau faptul că îi laşi pe indivizii aceia să aştepte?
- Nu întinde coarda, Carole, spuse el printre dinţi. Eu am fost aici pentru copil, nu tu.
Avery cedă privindu-l vinovată.
- Am crezut că nu eşti de acord cu consultanţii pentru campania electorală.
- Mi-am schimbat ideile.
- Ţi le-au schimbat Eddy şi Jack?
- Ei au încercat, dar hotărîrea eu am luat-o. Oricum, sînt aici şi ne aşteaptă.
- Ţaţe,.spuse şi îl prinse de mînă, dacă nu eşti convins, spune- le să plece. Pînă acum tu ai făcut campania - tu şi ceea ce reprezinţi tu. Dacă aceşti aşa-zişi experţi vor încerca să-ţi schimbe imaginea? Nu te vei simţi frustrat? Chiar şi cei mai buni'sfetnici pot greşi. Te rog, nu te lăsa convins să faci ceea ce nu doreşti.
El îi întinse mîna cu brutalitate.
- Dacă mă lăsam convins cu uşurinţă, Carole, aş fi divorţat de tine de multă vreme. Aşa am fost sfătuit.
în dimineaţa următoare ieşi din cadă şi se înfăşură într-un prosop. Abia cînd era în faţa oglinzii a văzut că uşa dormitorului se deschide. A crezut că este Francy si s-a îndreptat spre ea. în secunda următoare, uimită, făcea un pas înapoi.
- Jack!
- îmi pare rău, Carole. Am crezut că ai auzit cînd am bătut.
Era dincolo de pragul uşii. Dacă ar fi bătut, cu siguranţă că l- ar fi auzit. O minţea. Mai mult furioasă decît stînjenită, strînse prosopul de baie în jurul ei.
-C 298 )-------------------------•
_ - Ce vrei, Jack?
- Tipii ţi-au lăsat asta.
Fără să-şi ia privirea de la ea, îi întinse o hîrtie. Privirea Iui o stînjenea. Era îndrăzneaţă şi incisivă. Oare vedea diferenţe între ea şi Carole? Ştia cum arăta trupul Carolei?
- Ce ţipi? întrebă ea încercînd să braveze.
- De la Wakely şi Poster. Nu au avut timp să ţi-l dea aseară, înainte de a ieşi vijelios din şedinţă.
- Nu am ieşit vijelios. Am vrut doar să văd ce face Mandy.
- Şi ai stat pînă după ce au plecat. Era adevărat, nici măcar nu s-a scuzat. Nu-i înghiţi, nu-i aşa?
- Dacă tot mă întrebi, află că nu. Sînt surprinsă că tu îi accepţi.
• - De ce?
- Pentru că te vor da la o parte.
- Ei lucrează pentru noi, nu invers.
- Mie nu mi s-a părut. Au fost autoritari şi aroganţi. Mie nu-mi plac astfel de lucruri şi sînt uimită că Ţaţe îe tolerează.
- Avînd astfel de sentimente, sînt convins că îţi va trebui timp să digeri ce ţi-am adus, zise Jack arătînd spre hîrtii:
- O listă cu ce face şi nu face soţia unui candidat, spuse ea uimită privind hîrtiile.
- Exact, doamnă Rutledge. Aruncă hîrtiile pe pat.
- îmi pare bine că eu doar ţi le-am adus. Dar să ştii că Eddy o să te urmărească dacă nu vei face exact ce scrie acolo.
- Eddy să se ducă la dracu' Şi tu. Şi toţi ceilalţi care vreţi să-l faceţi pe Ţaţe o jucărie mecanică, rostind discursuri fără semnificaţie.
- Ai devenit o adevărată cruciată. Aşa dintr-odată aliatul lui indiscutabil.
- Şi ce-i cu asta?
- Pe cine crezi tu că păcăleşti, Carole?
- Sînt soţia lui. Şi data viitoare cînd ai să vii, Jack, bate la uşă.
El o privi cu faţa congestionată de mînie.
- Joacă teatru cît vrei cu ceilalţi, dar cînd sîntem singuri...
- Mami, am făcut un desen. Mandy intră fluturînd o foaie de hîrtie.
Jack o mai privi o dată, încruntat apoi se întoarse pe călcîie şi ieşi din cameră. Ea se felicită în gînd că l-a înfruntat, dar simţi că nu o mai ţin genunchii. Luă fetiţa şi o strînse în braţe. Era greu de spus cine pe cine consolează.
- Mami?
- Ce ai desenat? Dă-mi să văd. Avery studie desenul colorat. Dar este minunat, scumpo, exclamă ea zîmbind cu dragoste.
După ultima vizită la doctor, Mandy a făcut progrese uimitoare, încet ieşea din carapacea de mdiferenţă. Trupul micuţ părea să prindă energie, încrederea în ea era fragilă, dar începea să dea roade. . '
- Uite, aici este tata şi aici este Shep, spuse copilul, arătînd pe hîrtie.
- Văd.
- Acum îmi dai nişte gumă? Mona a spus să îţi cer ţie.
- O bucăţică. Să nu o înghiţi. Cînd nu-o mai vrei să mi-o aduci.
Te iubesc, mami, spuse fetiţa şi o sărută zgomotos.
- Şi eu te iubesc. Avery o mai strînse o dată la piept, apoi o conduse spre uşă. Se gîndi să încuie. Erau mulţi cei pe care dorea să îi lase dincolo de uşă. Dar erau şi cei pentru care lăsa uşa deschisă. Mandy şi Ţaţe.
Van desfăcu o cutie de bere şi o puse pe consola aparatului video. Stomacul îi semnalizase că are nevoie de cîte ceva dacă dorea să trăiască. Altfel era atît de preocupat de ceea ce făcea, încît uita de mîncare.
Desfăcu o conservă de peşte în ulei şi luă o gură. Scoase caseta din aparat şi puse alta.
înghiţi mîncarea, trase un fum de marijuana, luă o gură de whisky,, apoi mai luă o gură de peşte. Privea un documentar pe care l-a filmat acum cîţiva ani. Subiectul era porno cu copii. Era una dintre copiile pe care obişnuia să le facă. Una din sutele de benzi pe care le avea.
Pînă acum nimic din ce a privit nu i-a justificat sentimentul că a văzut pe cineva cunoscut în anturajul lui Rutledge. Dar acesta nu era omul cu părul alb, de care se temea Avery. Nici nu era sigur ce caută; dar trebuia să înceapă de undeva. Nu avea de gînd să se oprească decît atunci cînd va descoperi ce îl neliniştea. Oricum, pentru moment, nu avea nimic de făcut. Putea să îşi piardă vremea.
- Unde este Eddy? întrebă Nelson la masă.
- A trebuit să mai întîrzie, răspunse Ţaţe. Ne-a spus să nu-l aşteptăm la cină.
- Se pare că în ultima vreme nu ne mai adunăm la cină, spuse Nelson încruntat. Dorothy Rae, unde este Francy?
- Este... este, Dorothy Rae nu ştia ce să spună.
- Era la cartierul general cînd am plecat eu, veni Ţaţe în ajutorul cumnatei sale.
Jack le zîmbi părinţilor săi.
- în ultima vreme munceşte foarte mult, nu-i aşa mamă?
Zee îi zîmbi uscat.
- Este mai conştiincioasă decît m-am aşteptat.
- îi face bine munca.
- Oricum, este un început, mormăi Nelson. Avery, în faţa lui Jack, îşi urma firul gîndurilor. Se
îndoia că Francy lucra atît de mult la cartierul general. Părea că este singura care observă faptul că Francy şi Eddy veneau mereu tîrziu şi mereu împreună.
Mandy îi ceru pîine cu unt. Cînd Avery termină, îl surprinse pe Jack studiind-o. îi zîmbea de parcă împărtăşeau amîndoi un secret. Privi repede în farfurie şi se concentra la mîncare.
Francy sosi după cîteva minute, se aruncă în scaun cu o privire acră.
- Nu ştii să scoţi un cuvînt civilizat, domnişoară? întrebă Nelson furios.
- Dumnezeule, ce conopidă, murmură ea luînd şerveţelul.
- Nu-ţi permit un astfel de limbaj, tună Nelson.
- Am uitat, strigă fata obraznic. Bărbatul se înroşi de furie.
- Astea nu sînt maniere, continuă el privind ameninţător spre Jack şi Dorothy Rae. Fii puţin civilizată. Stai ca lumea la masă cît mănînci.
- Niciodată nu este ceva decent de mîncare aici, se plînse Francy.
- Ar trebui să-ţi fie ruşine, Francine.
- Ştiu, ştiu bunicule. Toţi copiii care mor de foame în Africa. Scuteşte-mă de predică, te rog. Plec la mine în cameră.
- Ai să rămîi la locul tău, tună bătrînul. Faci parte din familie şi în familia asta cina se ia împreună.
- Nu-i nevoie să ţipi, Nelson, spuse Zee. Francy se bosumflă. îşi privi bunicul cu ostilitate,
părinţii cu dispreţ, dar rămase la locul ei. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, Nelson a reluat conversaţia.
- Consilierii îţi pregătesc un alt turneu, Ţaţe. Avery îl privi iute pe Ţaţe.
- Abia am aflat şi eu, spuse el scuzîndu-se, 'şi nu am avut timp să vă mai anunţ.
- Unde mergem?
- Prin toate colţurile statului.
- Cît o să dureze? întrebă Zee.
- Puţin mai mult de o săptămîhă.
- Carole, n u-ţ i face probleme în privinţa lui Mandy, bunicul o să aibă grijă de ea. Nu-i aşa, Mandy?
Copilul îi zîmbi şi dădu din cap. De obicei nu se supăra cînd o lăsau cu ei. Nici Avery nu avea reţineri. Totuşi Mandy a avut un alt coşmar cu o noapte înainte - al doilea în săptămîna aceea. Dacă era pe punctul de a se elibera de spaime, Avery ar fi vrut să fie lîngă ea. Poate că Mandy ar putea merge cu ei.
Trebuia să discute cu Ţaţe.
Brusc apăru şi Eddy. Mona, care strîngea masa, i-a spus că i-a păstrat mîncarea caldă.
- Lasă asta. Privi pe rînd pe cei din jurul mesei. Va trebui să mănînc mai tîrziu.
Francy se învioră considerabil, îl privea cu admiraţie şi obrăznicie.
- îmi pare rău că vă stric masa, începu Eddy. Nelson dădu din mînă.
- Pari supărat.
Era puţin spus, gîndi Avery. Eddy deborda de furie.
- Ce s-a întîmplat? Am pierdut în procente?
- Ceva nu merge?
- Mi-e teamă că da, spuse Eddy. Ralph şi Dirk sînt cu mine, dar le-am spus să aştepte în salon pînă voi discuta cu familia.
Ralprf şi Dirk erau cei doi consilieri angajaţi pentru campanie. Numele lor apăreau adesea în toate conversaţiile. Avery le auzea cu reticenţă întotdeauna.
-Dă-f drumul, spuse Nelson nerăbdător. Să auzim vestea cea rea.
- Este în legătură cu Carole. Toţi ochii din cameră se îndreptară spre ea. Medicul care i-a făcut avortul vrea să facă o declaraţie publică.
—( 304
O calitate necesară piloţilor de bombardiere era aceea de a nu ceda în timpul momentelor critice. Nelson o avea. Mai tîrziu Avery s-a gîndit la aplombul cu care a primit ştirea uluitoare dată de Eddy.
Calmul său a uimit-o şi pe ea, ea care era zguduită. A rămas fără grai, nemişcată, incapabilă să gîndească. Nelson se ridică.
- Cred că trebuie să mutăm discuţia aceasta în salon.
Eddy îl privi pe Ţaţe cu un amestec de milă şi disperare. Zee extrem de palidă, reuşi să-şi păstreze firea.
- Mona, în seara aceasta nu servim desertul. Te rog să ai grijă de Mandy. Vom fi puţin ocupaţi.
Dorothy Rae întinse mîna după paharul de vin. Jack i-l luă din mînă şi îl puse pe masă. O ridică de pe scaun şi o împinse înainte.
Cînd ajunseră în hol, Jack îi spuse fiicei lui:
- Tu nu ai ce căuta aici.
- Nici să nu te gîndeşti. Este cel mai emoţionant lucru care s-a petrecut în ultima vreme, răspunse fata chicotind.
- Nu este treaba ta, Francy.
- Şi eu fac'parte din familie. Nu l-ai auzit pe bunicul? Pe urmă, lucrez şi eu pentru campanie. Am tot dreptul să asist la orice discuţie. Mai mult decît ea, spuse, arătînd dispreţuitor spre mama sa.
Jack scoase o bancnotă de cincizeci de dolari şi
i-o îndesă în palmă.
- Găseşti tu ceva de făcut.
- Ticălosul, murmură Francy cujumătate de glas. Ţaţe era alb ca varul şi hăituit, îşi controla cu grijă
gesturile. Aruncă şerveţelul în farfurie.
- Carole?
Avery tresări. Nu avea nici un rost să nege, furia care-i ardea în priviri o îngheţă. O prinse dur de mînă şi o conduse spre salon.
Era în amurg. Pe fereastra salonului se vedea peisajul spectaculos al cerului vestic, luminat cu umbrele sîngerii ale apusului. Era priveliştea care îi tăiase respiraţia de atîtea ori. Şi totuşi, în seara aceea se simţea vulnerabilă şi nenorocită. Nu vedea nici un chip prietenos în jurul ei. Mai ales bărbaţii o priveau ostil.
Dirk era înalt, slab, saturnian şi cu o faţă permanent cenuşie. Arăta exact ca omul de legătură dintr-un film cu mafia. Faţa lui părea să se spargă în mii de bucăţi de cîte ori încerca să zîmbească.
Ralph era antiteza lui Dirk. Rotund, scund şi jovial. Spunea deja glume spre neliniştea tuturor. Scutură nervos buzunarul hainei şi zornăi mărunţişul. Bărbaţii aceştia nu păreau să aibă prenume. Păreau preocupaţi doar să facă pe placul clienţilor lor. în ceea ce o privea, cu ea nu prea aveau şanse.
Nelson fu primul care începu.
- Eddy, te rog sa ne explici ceea ce ne-ai spus. Eddy atacă problema direct. Se întoarse spre
Carole.
; Ai făcut o întrerupere de sarcină? încercă dar nu reuşi să scoată nici un sunet.
- Da, a făcut, răspunse Ţaţe în locul ei.
Zee sări de parcă a lovit-o ceva. Nelson se
încruntă sugestiv. Jack şi Dorothy Rae o priviră uluiţi.
- Tu ai ştiut? îl întrebă Eddy pe Ţaţe. ' -Da.
- Şi nu ai spus nimănui?
- Nu'era treaba nimănui, se răsti Ţaţe furios.
- Cînd s-a întîmplat? întrebă Nelson. Recent?
- înainte de accident. Cu puţin timp înainte.
- Nemaipomenit! murmură Eddy. Este al naibii de grozav.
- Te rog să fii atent cum vorbeşti în faţa soţiei mele, domnule Paschal, urlă Nelson.
- Scuză-mă, Nelson, răspunse tînărul înfierbîntat, dar îţi imaginezi cumva ce consecinţe va avea acest lucru asupra campaniei?
- Sigur că-mi imaginez. Dar trebuie să facem ceva. Nu ne ajută cu nimic să ţipăm unul la altul.
După ce se mai calmară puţin, Nelson întrebă:
- Cum ai descoperit acest... acest lucru abominabil?
- Asistenta doctorului a sunat astăzi la cartierul general. A spus că vrea să vorbească cu Ţaţe. Pentru că el plecase, i-am cerut să-mi spună mie. Mi-a spus cum Carole, însărcinată în şase săptămîni, a venit la clinică şi a cerut să i se facă un avort.
Avery se prăbuşi pe o canapea, se prinse cu mîinile de mijloc şi se ghemui.
- Trebuie să discutăm cu toţi de faţă? întrebă ea arătînd din cap asistenţa.
- Voi doi, plecaţi, spuse Ţaţe.
- Stai puţin, obiectă Eddy. Ei trebuie să ştie totul.
- Nu şi despre problemele noastre personale.
- Totul, Ţaţe, interveni Dirk. Pînă la deodorantul pe care-l foloseşti. Fără secrete, îţi aminteşti? Ţi-am spus de la început.
Ţaţe simţea că explodează.
- Cu ce a ameninţat asistenta?
- Cu o declaraţie publică. -Sau?
- O putem plăti c'a să-şi tină gura.
- Şantaj, spuse Ralph. Nu tocmai original. Prinsă în iţele propriei minciuni, Avery riu mai
avea de ales, decît să-i trateze cu dispreţ, să-i sfideze. Nici nu se gîndea la ceilalţi, dar i se rupea inima gîndindu-se la ce trebuie să fi fost în sufletul lui Ţaţe.
- Aştept propuneri, spuse Eddy.
- Ce ştii de doctor? îl întrebă Dirk.
- Asistenta nu mai lucrează pentru el.
- Oh? se miră Ralph, zăngănind monedele. De ce?
- Nu ştiu.
- Descoperă!
Avery, care rostise comanda, sări în picioare. Nu se putea apăra în ochii lui Ţaţe decît rezolvînd încurcătura în care se găseau. .
- Descoperă de ce nu mai lucrează pentru doctor, Eddy. Poate că a dat-o afară pentru că era incompetentă.
- El? Ea, spuse Eddy, doctorul este o femeie. Dumnezeule, nici măcar atîta lucru hu-ţi mai aminteşti?
- Vrei să te ajut sau nu, continuă ea să atace. Dacă asistenta a fost concediată pentru incompetenţă, nu va fi credibilă în ochii nimănui.
- Carole are dreptate aici, spuse Ralph.
- Tu ne-ai băgat în încurcătura asta. Ce vrei acum, să bravezi? întrebă Eddy apropiindu-se de ea.
- Da, spuse ea sfidător:
Aproape că auzea sfîrîind circuitele neuronilor
celor din cameră. Toţi se gîndeau intens la o soluţie. Zee rupse tăcerea.
- Dar dacă au fişa ta medicală?
- Fişele medicale pot fi falsificate, mai ales copiile. Va fi cuvîntul meu contra cuvîntului ei.
- Nu putem minţi, interveni Ţaţe.
- De ce naiba să nu putem? rîse Dirk.
- Minciuna face parte d-in orice campanie electorală, completă Ralph. Dacă vrei să cîştigi, va trebui să minţi mai convingător decît Rae Dekker.
- Dacă voi deveni senator va trebui să am curajul să mă privesc în oglindă, spuse Ţaţe arţăgos.
- Eu nu va trebui să mint. Nici tu. Nimeni nu va şti despre avort. Avery îl privea acum în faţă. Dacă îi spunem că este o escroacă, va da înapoi. Pot garanta că nici un post de televiziune nu o va lua în serios, mai ales dacă a fost concediată.
Dacă asistenta ducea declaraţia la KTEX, la Irish McCabe, ceea ce nu era exclus, pentru că erau cei mai renumiţi, el ar fi rezolvat uşor problema. Dacă o ducea în altă parte... Avery se întoarse brusc spre Eddy.
- Ai spus că a pus la cale povestea cu altcineva? Atestă cineva pentru ea?
- Nu.
- Atunci nu are nici o şansă. Nici un ziarist credibil nu va prelua informaţia.
- De unde naiba ştii tu asta? se răsti Jack din celălalt colţ al camerei.
- Am văzut Oamenii Preşedintelui.
- Fişa medicală va susţine informaţia.
- S-ar putea, dar tot nu va avea credibilitate. Dacă vom ignora o asemenea afirmaţie scandaloasă, oamenii o'vor considera o minciună sordidă.
- Şi dacă ne ia în obiectiv personalul de campanie al lui Dekker? Or să sune toate trîmbiţele.
- Şi ce dacă? Este o poveste urîtă, murdară. Cine va crede că eu am făcut aşa ceva?
- De ce ai făcut-o?
Avery se întoarse spre Zee, care i-a pus o atît de simplă întrebare. Suferea din pricina suferinţei fiului ei. Ar fi dorit să-i poată da o explicaţie, dar nu putea. Zee se cutremură de repulsie.
Lui Eddy nu-i păsa de aspectele sentimentale ale problemei. Măsura concentrat camera.
- Dumnezeule, Dekker se va bucura că i-am făcut un astfel de cadou. Nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce va face. O va înfăţişa pe Carole ca pe o ucigaşă.
- Va arăta ca şi cum doreşte să împroaşte cu noroi, dacă nu va reuşi să dovedească ceea ce spune. Iar eu ştiu că nu va dovedi, îi va îndepărta pe alegători.
Ralph şi Dirk se priviră şi ridicară din umeri.
- A subliniat nişte puncte valide. Dacă te mai sună asistenta spune-i că minte. Probabil că o vom speria.
- Nu ştiu, este riscant, murmură Eddy.
- Dar nu putem face altceva mai bun, interveni Nelson ridicîndu- se. Va trebui să rezolvaţi singuri acest lucru murdar. Nu doresc să vă mai aud vreodată vorbind despre asta.
Plecară, dar nici el nici Zee nu priviră spre Avery.
Dorothy Rae se grăbi spre bar. Jack, preocupat să o privească cu răutate pe soţia fratelui său, nu observă să o oprească la timp.
Evident, nimeni din familie nu ştiuse de sarcina Carolei şi nici despre avort, pînă în seara aceea.
- Mai lipsesc scheletele din dulap.
Ţaţe se întoarse spre fratele său cu o furie pe
care nu o arătase niciodată. Pumnii erau strînşi de încordare.
- Taci din gură, spuse ameninţător.
• - Să nu-i spui tu lui să tacă, strigă Dorothy Rae, lovind paharul de vodcă. Nu este vina lui că soţia ta este o tîrfă.
- Dorothy Rae!
- Nu este, Jack? Intenţionat a scăpat de copil, în timp ce eu... eu... nu mai reuşi să continue. Le întoarse spatele.
Jack inspiră adînc şi murmură ruşinat:
- îmi pare rău, Ţaţe.
Se îndreptă spre soţia care plîngea, o luă de talie şi părăsiră camera. Cu toată aversiunea pe care o simţea faţă de Jack, Avery rămase impresionată de afecţiunea cu care se purta cu soţia lui. Ea îl privea cu recunoştinţă şi dragoste.
Dirk şi Ralph, ignorînd total drama de familie, stăteau de vorbă.
- în turneul acesta vei rămîne acasă, spuse Dirk spre Avery.
- Sînt de acord, susţinu Eddy.
- Numai Ţaţe va hotărî acest lucru, îi înfruntă ea. Faţa lui era rece şi impasibilă.
- Rămîi, spuse.
O înecau lacrimile, dar mai bine murea decît să facă o scenă. Repede, dar mîndră, ieşi din cameră. Ţaţe o urmă. O ajunse în hol şi o obligă să se întoarcă, să-l privească.
- Puterea ta de a înşela oamenii nu are nici o limită, Caroie, nu?
- Ştiu.că ţi se pare urît, Ţaţe, dar...
- Urît! Clătină cu amărăciune din cap. Dacă ai făcui-o, de'ce nu ai recunoscut? De ce nu mi-ai spus
că nu va mai fi nici un copil?
- Pentru că am văzut cît de mult te doare lucrul acesta.
- Prostii! Ai văzut cît de mult te va stînjeni pe tine! , - Nu, strigă ea nenorocită.
- "Spune|i-i că minte. Nu există dovezi. Fişe falsificate", spuse citind cuvintele ei. Oricînd ai o modalitate de a ieşi deasupra, nu? Cîte şmecherii din astea mai ai în mînecă?
- Am făcut propunerile ca să te protejez pe tine. Pe tine, Ţaţe.
- Sigur, sigur. De data aceasta îi vorbea cu cinism. Dacă doreai într-adevăr să faci ceva pentru mine, Carole, nu avortai copilul. Sau, mai bine nu rămîneai însărcinată. Ori poate că un copil va fi biletul spre Washington? Să nu-mi mai ieşi în cale. Nu suport să te mai văd.
Plecă spre salon unde îl aşteptau consilierii. Avery se sprijini de perete, stăpînindu-şi hohotele de plîns.
în încercarea de a atenua din păcatele Carolei, nu a făcut decît să-l îndepărteze şi mai mult pe Ţaţe.
în dimineaţa următoare Avery se trezi ameţită. Ochii îi erau umflaţi, capul i se învîrtea. Trase orbeşte un capot şi se îndreptă spre baie.
Imediat ce intră în cameră se lipi îngrozită de perete, citind mesajul scris pe oglinda de la baie, cu rujul ei.
Tîrfă proastă ce eşti. Era cît pe ce să strici totul!
Frica o paraliza cîteva momente, apoi o
312
galvaniză. Fugi la şifonier şi se îmbrăcă în grabă, îi luă destul de mult timp să şteargă mesajul de pe oglindă, dar cînd termină, fugi parcă urmărită de diavol.
Dură doar cîteva minute să ajungă la grajd. Porni în galop pe pajiştea netedă, cît mai departe de casa în care mocnea atîta ură. Deşi soarele încălzea palid, Avery tremura. O înspăimînta gîndul că cineva s-a furişat în dormitorul ei, în timp ce ea dormea.
Poate că Irish şi Van aveau dreptate. Era nebună să mai continue această şaradă. Era în situaţia de a-şi pierdeA viaţa pentru manipulările altei femei. Merita oare? în acelaşi timp, i se părea o prostie să renunţe înainte de a se şti cine este cu adevărat.
Putea să dispară, să-şi ia o nouă identitate. Era destul de isteaţă şi avea imaginaţie. Era interesată în foarte multe lucruri. Jurnalistica nu era singurul domeniu în care se putea descurca.
Dar acestea erau gînduri generate de panică şi teamă. Avery ştia că nu le va pune niciodată în practică. Nu ar fi suportat un cutremur cu asemenea magnitudine. Dacă Ţaţe îşi pierdea viaţa? El şi Mandy erau acum ceea ce avea ea mai scump. Trebuia să rămîhă. Alegerile vor avea loc peste cîteva săptămîni şi sfîrşitul era aproape.
Aşa cum îi spunea mesajul de pe oglindă, comportamentul imprevizibil al Carolei l-a enervat pe duşmanul lui Ţaţe. Oamenii nervoşi fac greşeli. Ea va trebui să fie doar atentă, mereu în gardă şi îl va descoperi.
Cînd s-a întors ia grajd nu „era nimeni. A luat şaua de pe cal, i-a dat mîncare şi l-a şters.
- Te-am căutat peste tot.
Speriată, scăpă ţesala din mînă şi se întoarse.
- Ţaţe! spuse şi duse mîna la inimă. Nu te-am
auzit. M-ai speriat.
El stătea în uşa grajdului, iar Shep la picioarele lui, cuminte.
- Mandy vrea să mănînce numai cu tine. l-am spus că vin să te caut.
- Am călărit puţin, spuse ea stupid, pentru că lucrul era evident.
- Ce-ai făcut cu costumele tale moderne de călărie?
- Poftim?
- Acelea... şi făcu un gest.
- Pintenii? Privindu-se văzu că nu este deloc modernă. Era chiar foarte modest îmbrăcată. Mi se pare că sînt caraghioasă acum.
- Oh? Ţaţe se întoarse să plece.
- Ţaţe! îl strigă ea umezindu-şi nervoasă buzele. Ştiu că toată lumea este furioasă pe mine, dar mă interesează numai părerea ta. Mă urăşti?
Shep se întinse pe cimentul rece şi îşi puse capul pe labe privind-o prietenos.
- Mai bine plec la Mandy, spuse Ţaţe. Vii?
- Da, imediat.
Şi totuşi nici unul nu se mişca. Stăteau şi se priveau cu intensitate. Era linişte. Din cînd în cînd se auzea cîte o copită de cal lovind cimentul. Aerul era plin de aroma de fîn. Era tentant.
Lui Avery i se păru că hainele o sufocă. Că părul este prea greu şi nu mai are loc în propriul ei corp. îşi dorea din suflet să se apropie de Ţaţe şi să-l îmbrăţişeze. Ar fi vrut să-i simtă bătăile inimii. Ar fi vrut ca el să o cuprindă din nou cu pasiunea aceea, chiar dacă nevoile lui erau doar pentru moment. Dorinţa care creştea în ea era dublată de disperare. Era de nesuportat. Coborî privirea. El se întoarse şi mîngîie
cu afecţiune calul.
- Nu înţeleg.
- Ce nu înţelegi? întrebă privindu-l iarăşi.
- De obicei, cînd te apropia! de el scotea flăcări pe gură şi pe nas. Nu doreai decît să îl vindem. Acum văd că vă înţelegeţi. Ce s-a întîmplat?
îl privi deschis şi spuse blînd:
- Calul a învăţat să aibă încredere în mine.
Ţaţe primi mesajul. Era limpede. O privi în ochi, apoi făcu semn cîinelui cu vîrful cizmei.
- Hai, Shep. Peste umăr i se adresă şi ei - Mandy aşteaptă.

- Fii fetiţă cuminte, de dragul lui taţi. Ţaţe era în genunchi şi îşi îmbrăţişa fiica. Mă întorc repede şi o să-ţi aduc un cadou.
De cele mai multe ori zîmbetul lui Mandy o făcea şi pe Avery să zîmbească. Dar în dimineaţa aceea, cînd Ţaţe pleca, îi era imposibil să zîmbească. Ţaţe se ridică şi îi spuse:
- Să' mă suni dacă mai are coşmaruri sau evoluează.
- Sigur că da.
Tot personalul ştie că trebuie să fiu informat imediat de orice mesaj în legătură cu Mandy. Imediat, indiferent unde sînt şi ce fac.
- Dacă se întîmplă ceva promit să te sun imediat. ' Jack îl claxona. Devenise nerăbdător. Eddy stătea
lîngă e[ şi vorbea la telefon.
- în privinţa celeilalte probleme, spuse Ţaţe coborînd glasul, Eddy a făcut aşa cum ai sugerat tu. I-a cerut asistentei dovada de netăgăduit a avortului: A înspăimîntat-o în cît nu va mai avea curajul să spună ceva despre această povejste. A făcut şi nişte investigaţii. Exact cum ai spus tu, ea a fost concediată şi acum dorea să-i creeze probleme doctorului. Eddy -a folosit toate informaţiile şi a ameninţat-o că o va purta numai prin tribunale. Se pare că s-a cuminţit.
- îmi pare atît de bine, Ţaţe. Aş fi fost disperată dacă acest lucru ţi-ar fi stricat campania.
- Nu mai poate să strice. Deja a stricat foarte mult.
- Nu te descuraja. Procentele sînt doar procente. Se pot schimba oricînd.
- Ar fi bine să se schimbe cît mai rapid. Noiembrie se apropie.
Mai era foarte puţin timp, viaţajui era în pericol şi ea nici măcar nu îl putea preveni, în acest turneu nici lîngă el nu va fi să îl caute în mulţime pe bărbatul cu părul alb. Poate că ar trebui să-i spună şi lui.
- Ţaţe... începu ea, dar fu întreruptă de claxonul maşinii.
- Trebuie să plec. Se aplecă şi o sărută pe Mandy. La revedere, Carole. Pe ea nici măcar nu o privi.
- Mami, mami!
Mandy a trebuit să o strige de mai multe ori pentru a fi auzită. Cînd se întoarse spre copil, văzu că este uimită.
- Scuză-mă, draga mea, ce s-a întîmplat?
- Nu te-am văzut niciodată plîngînd.
- Sînt .tristă pentru că tata a trebuit să plece. Dar te am'pe tine. O să-mi ţii companie cît este el plecat?
Mandy dădu viguros din cap. Intrară împreună în casă. Dacă Ţaţe nu putea fi ajutat pentru moment, fiica lui putea fi.
Zilele abia treceau. Avery îşi petrecea timpul cu Mandy, dar tot nu reuşea să omoare orele fără de sfîrşit. Nu exagerase cu nimic cînd i-a spus lui Ţaţe că are nevoie de activitate. Nu era obişnuită să stea. Pe de altă parte, i se părea că nu are energia să mai facă
nimic. Privea în gol bolnavă de îngrijorare.
în fiecare seară privea cu nelinişte ştirile şi căuta cu înfrigurare în mulţime chipul bărbatului cu părul alb. Probabil că Irish se va întreba de ce nu l-a însoţit şi ea pe Ţaţe. L-a sunat de la un telefon public şi i-a povestit criza prin care au trecut.
- Consilierii lui i-au recomandat să mă lase acasă. Acum sînt p paria.
-Chiar şi pentru Rutledge?
- într-o oarecare măsură. Este foarte politicos, dar rece.
- Am auzit că experţii de la Wakely şi Poster îi comandă lui Rutledge şi el nu vrea să-i asculte. Aşa este?
- Aşa este.
- Mmm, îi voi spune lui Van să continue să-l caute pe tipul acela pe care tu îl consideri important.
- Ştiu că este important. Spune-i lui Van să mă sune imediat ce îl depistează.
- Dacă îl vede.
Probabil că Van nu l-a văzut pentru că nu a sunat-o. Dar de fiecare dată la jurnalul de ştiri se dădea cel puţin cîte un cadru al mulţimir. Van îi trimitea astfel un mesaj. Bărbatul nu era în mulţime.
Acest lucru totuşi nu o elibera {de spaimă. Ar fi dorit să fie lîngă Taje. Noaptea avea coşmaruri, îl vedea plin de sînge. în timpul zilei, cînd nu o avea pe Mandy, cutreiera prin casă.
- Tot supărată?
Avery ridică privirea. Nelson intrase în încăpere fără să îl audă.
- Se vede atît de bine?
- Ca lumina zilei.
- Da, cred că nu am fost o companie prea plăcută
în ultima vreme.
- Ţi-e dor de Ţaţe?
Atitudinea familiei făcuse atmosfera de nesuportat. Abia dacă trecuse o săptămînă de cînd plecase Ţaţe. Ei i s-au părut ani.
- Da, Nelson, mi-e foarte dor de el. Presupun că îţi vine greu să mă crezi. Nici Zee nu mă crede. Nici nu se uită la mine.
El o privi în ochi atît de incisiv, încît o trecu un fior pe şira spinării.
- Povestea aceea cu avortul a fost hidoasă.
- Nu am avut intenţia să o fac publică.
- Dar Ţaţe trebuia să ştie. 4
- Trebuia, nu-i aşa?
- Şi a aflat? Copilul era al lui? Ezită un moment.
-Da.
- Şi tu te întrebi de ce ne purtăm aşa cu tine? Ne-ai distrus nepotul. Mie mi se pare de neiertat. Tu ştii ce simte Zee pentru-Ţaţe. Te aştepţi să te felicite?
- Nu.
- Fiind mama care a fost pentru băieţii săi, Zee nu-şi poate imagina că tu ai făcut aşa cevafNici eu, la drept vorbind.
Avery privi la albumul cu fotografii de familie pe care îl avea în braţe. Erau fotografii vechi. Zee era tînără şi foarte frumoasă. Nelson era chipeş şi strălucitor în costumul de aviator. Jack şi Ţaţe erau copii. Familie tipic americană.
- Nu i-a fost uşor lui Zee cînd ai plecat în Coreea? - Nu i-a fost, spuse el aşezîndu-se comod. A
trebuit să o las singură cu Jack, care era doar un copil.
- Ţaţe s-a născut după război?
- Imediat după aceea.
- Era mie cînd v-aji mutat la New Mexico, constată ea privind fotografiile şi sperînd că el îi va povesti ceva.
- Aoolo m-au trimis Forţele Aeriene, acolo am plecat, spuse Nelson. A fost dezolant. Zee nu putea suferi deşertul şi praful. Nu suferea nici munca pe care o făceam eu. în zilele acelea, piloţii de încercare mureau ca muştele.
- Ca şi prietenul tău, Bryan Ţaţe.
Trăsăturile lui se înmuiară cînd îşi aminti. Scutură trist din cap.
- Parcă mi-am pierdut familia atunci. Imediat după aceea am. renunţat la meserie/ Nu mă mai atrăgea şi dacă nu te atrage ceva poţi să mori foarte uşor. Poate că aşa s-a întîmplat cu Bryan. Dar eu nu doream să mor. Aveam încă foarte multe de făcut. Forţele Aeriene m-au trimis la Lackland. Aici mi s-a părut că sînt acasă. A fost bine pentru copii. Tatăl meu îmbătrînea. După ce a murit el, eu m-am retras din aviaţie şi am făcut agricultură.
- Dar ţi-a lipsit meseria, qu?
- Da, mi-a lipsit foarte mult. Acum sînt bătrîn şi tot îmi amintesc cu plăcere cum era în aer. Nici un alt sentiment nu rivalizează cu asta. O femeie nu poate înţelege cum este acolo, cum se leagă prieteniile.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:36 PM | message # 26
- Ca aceea cu Bryan?
- El era bun pilot, cel mai bun. Dar a fost neglijent şi a plătit cu viaţa. O privi foarte intens pe Carole. Toţi plătim greşelile, Carole. Pentru o vreme poate avem impresia că scăpăm. Dar nu pentru mult timp. Greşelile se răzbună.
Avery îl privi neliniştită.
- Asta crezi tu că se va întîmpla cu mine din
pricina avortului?
- Tu nu crezi?
- Cred că da.,
El se aplecă şi mai mult spre ea.
- Deja a trebuit să plăteşti suportînd ruşinea. Sper ca Ţaţe să nu trebuiască să plătească în locul tău, pierzînd alegerile.
- Şi eu sper.
- Ştii, Carole? Eu am sărit în ajutorul tău de foarte multe ori. Ţi-am acordat circumstanţe atenuante.
- Punctul tău forte?
Toţi au observat cît eşti de schimbată după accident.
Inima lui Avery începu să bată. Au discutat între ei aceste schimbări?
- M-am schimbat, dar cred că în bine.
Sînt de acord, dar Zee nu crede că este adevărat. Crede că joci teatru, că doreşti să intri în graţiile lui Ţaţe pentru a ajunge la Washington.
- Nu-i o remarcă plăcută din partea unei soacre. Tu ce crezi?
- Eu cred că eşti o femeie frumoasă şi deşteaptă -prea deşteaptă ca să-ţi permiţi să încrucişezi spada cu mine. Ar fi foarte bine să fii cu adevărat ceea ce pretinzi că eşti. -Timp de cîteva momente o privi extrem de încordat. Apoi faţa lui se relaxa într-un zîmbet. Dar dacă, în mod sincer, încerci să-ţi răscumperi greşelile din trecut, voi marşa şi eu. Pentru ca Ţaţe să fie ales, are nevoie de familie, mai ales de soţia sa, care să-l susţină în totalitate.
- Eu îl susţin în totalitate.
- Altceva nici nu aşteptăm. Se ridică de pe scaun. La uşă se întoarse din nou spre ea. Dacă te vei purta ca o soţie de senator, nu vei avea necazuri cu mine.
321
Se pare că a. vorbit cu Zee, pentru că la cină Avery a observat o uşoară schimbare de atitudine din partea ei.
- Te-ai distrat astăzi după-amiază, Carole? Ai călărit, nu?
- Da, mi-a prins bine. Cînd este răcoare, pot să stau mai mult.
- Şi l-ai luat pe Ghostly. E ciudat, nu? întotdeauna/ ai dispreţuit animalul acesta şi el pe tine.
- Cred că înainte îmi era frică de el. Am învăţat să avem încredere unul în altul.
Mona intră în sufragerie, şi îl chemă pe Nelson la telefon.
- Cine este?
- Este Ţaţe, domnule colonel.
Pe Avery o străbătu un fior de regret pentru că Ţaţe nu a dorit să vorbească cu ea. Nelson a lipsit cîteva minute. Cînd s-a întors era foarte bine dispus.
- Doamnelor, spuse el adresîndu-se nu numai soţiei sale, ci şi lui Avery, Dorothy Rae, Francy şi Mandy. în seara aceasta împachetăm. Mîine vom pleca la Fort Worth.
Reacţiile au fost diferite.
- Toate? întrebă Zee.
- Eu nu. Şi eu? întrebă Dorothy Rae. Francy sări din scaun cu un strigăt sălbatic.
- Dumnezeule, era vremea să se întîmple şi ceva bun pe aici.
- Mîine? De ce? întrebă Avery.
- Procentele, răspunse Nelson la amîndouă întrebările. Ţaţe pierde procente.
- Acesta nu e un motiv de bucurie, spuse Zee.
- Consilierii l-au sfătuit să-şi aducă familia în primul plan. Să nu mai fie singur tot timpul. Din
punctul meu de vedere, sînt fericit că viom fi din nou împreună, spuse Nelson.
- Şi în privinţa mea şi-au schimbat părerea? întrebă Avery.
- Evident.
- Voi împacheta pentru Mandy imediat. La ce oră plecăm? întrebă Avery alungînd toate gîndurile megre.
- Imediat ce sîntem gata, spuse Nelson privind-o pe Dorothy Rae care intrase în panică. Era palidă şi îşi frîngea mîinile.
- Mona, te rog să o ajuţi pe Dorothy Rae.
- Trebuie neapărat să merg? întrebă ea disperată.
- Aşa mi s-a spus. Nelson o privi pe Francy cu o expresie severă. Nu cred că este nevoie să vă reamintesc ce înseamnă bunele maniere. Toată familia Rutledge va fi în ochiul publicului, sub lupă. Vă rog să vă comportaţi în consecinţă.
La Fort Worth ploua. Nelson s-a oprit direct la hotel, dar din cauza vremii şi a nenumăratelor opriri, cînd au sosit ei, Jack, Eddy şi Ţaţe plecaseră deja la o întrunire. Grupul obosit a urcat imediat în cameră. Mandy era mofturoasă. Nimic nu-i plăcea, nici măcar cina care a fost servită imediat în cameră.
- Mandy, mănîncă ce ai pe farfurie, spuse Zee.
- Nu, se încăpăţâna copilul răsfrîngîndu-şi buzele. Ai spus că o să-l văd pe taţi. Vreau să-l văd pe taţi.
- Va veni mai tîrziu, îi explică Avery.
- Uite, ai aici ce-ţi place ţie mai mult, pizza, spuse Zee.
- Nu-mi place.
Neliniştit, Nelson privea la ceas.
- Este aproape şapte. Trebuie să plecăm, altfel vom întîrzia.
- Rămîn eu cu ea, se oferi Dorothy Rae, în speranţa că va scăpa.
- Halal ajutor, spuse Francy dispreţuitor. Eu zic să o lăsaţi pe încăpăţînata asta mică flămîndă.
- Francy, te rog, o certă Zee. Ne este suficient un singur copil dificil. Zee spuse că este obosită şi îi rugă să o lase cu Mandy.
- Mulţumesc Zee, spuse Avery. Ne eşti de mare ajutor. Nu cred că o putem lua în public astă-seară. Nelson, pleacă tu cu Dorothy Rae şi Francy. Vin şi eu mai tîrziu.
- Dirk şi Ralph au spus că... începu Nelson să
protesteze.
- Nu-nii pasă ce au spus ei, îl întrerupse Avery cu răceală. Ţaţe nu ar fi de acord să o las pe Mandy în asemenea stare. Imediat ce se va culca voi lua un taxi. Spune-le că vin cît pot de repede.
Cei trei ieşiră din dormitorul lui Mandy, care făcea parte din apartamentul rezervat familiei lui Ţaţe.
- Acum Mandy, spuse Avery calm, te rog să mănînci, pentru că vreau să-i spun lui taţi ce fetiţă bună ai fost.
- Eu vreau să-mi dai surpriza.
- Mănîncă, draga mea, o rugă Zee. -Nu!
- Atunci vrei să facem o băiţă caldă?
- Nu! Eu vreau surpriza. Taţi a spus că am o surpriză.
- Mandy, te rog să termini, mănîncă cina. Mandy împinse tava. Totul se împrăştie pe jos.
Avery sări în picioare.
- Asta pune capac la toate. Nu voi accepta aşa ceva domnişoară.
O luă pe Mandy de pe scaun şi îi dădu cîteva palme la funduleţ. La început.copilul a fost prea uluit să aibă vreo reacţie. Apoi buza de jos începu să-i tremure. Lacrimi enorme i se rostogoleau pe obraji. Deschise gura şi scoase un strigăt sfîşietor. Zee întinse mîna spre ea şi o opri strîngînd-o pe Mandy la piept. Copilul se lipi de ea. îşi lipi faţa de umărul ei. Avery o mîngîia.
- Nu ţi-a fost ruşine să te porţi atît de urît? Taţi crede că eşti fetiţă cuminte.
- Sînt fetiţă cuminte.
- în seara asta nu ai fost. Ai fost rea şi tu ştii asta. Plînsul dură cîteva minute. Cînd, în sfîrşit, se opri,
Mandy îşi ridică ochii plini de lacrimi.
- Acum pot să mănînc îngheţată?
- Nu, nu poţi. Avery o mîngîia şi îi dădea părul de pe obraji. Nu cred că meriţi desertul. Tu ce spui? Faţa copilului tremura, dar dădu din cap în semn că nu. Dacă eşti cuminte acum, cînd vine taţi diseară o să-l las să te trezească şi să-ţi dea surpriza. Bine?
- Vreau îngheţată.
- îmi pare rău, dar toanele nu trebuie răsplătite, înţelegi ce vrea să spună, mami?
Cu regret Mandy dădu din cap.
- Acum hai să facem băiţa, să punem pijamaua şi să o lăsăm pe bunica să te culce. Cu cît dormi mai repede, cu atît vine taţi mai repede.
Douăzeci de minute mai tîrziu, Avery o învelea. Mandy era atît de obosită încît adormi imediat. Avery era epuizată. Incidentul a impresionat-o. Nu mai avea chef să se certe cu Zee, care era supărată.
- Ţaţe va auzi despre bătaie, spuse Zee. •
- Foarte bine. Cred că trebuie să ştie şi el.
Era în drum spre camera ei, cînd sună telefonul. Era Ţaţe.
- Vii sau ce faci? o întrebă el fără altă introducere.
- Da, vin. Am avut o mică problemă cu Mandy, dar acum este în pat. Iau un taxi şi...
- Sînt în hol. Grăbeşte-te.
- Se îmbrăcă în cinci minute, pentru că nu îndrăznea să mai întîrzie. Rezultatele nu erau spectaculoase, dar fu încîntată să observe că Ţaţe o privi apreciativ.
Costumul din două piese era elegant. Mătasea albastră îi încadra frumos faţa. Părul era pieptănat sofisticat. Avea o pereche de cercei îndrăzneţi.
Ce naiba s-a întîmplat? întrebă Ţaţe
conducînd-o spre uşă. Tata mi-a spus că Mandy era supărată.
- Ei, supărată! Mandy a fost o adevărată teroare.
- De ce?
- ^Pentru că are numai trei ani. A călătorit toată ziua. înţeleg de ce s-a purtat aşa, dar toate au o limită. Nu mi-a plăcut că am supărat-o pe Zee, dar am bătut-o.
Ajunseseră la maşină. El s-a oprit cu mîna pe mîner.
- Ce s-a întîmplat?
- Am adus-o la realitate. A mers.
El îi studie cîteva momente expresia hotărîtă de pe chip. Apoi comandă brusc:
- Urcă,
Urcă şi el repede ia volan şi ieşi în stradă.
- De ce ai venit după mine? întrebă în timp ce maşina străpungea noaptea ploioasă. Puteam să iau un taxi.
- Oricum, nu făceam mare lucru. M-am gîndit că e mai bine să o fac eu pe taxiul.
- Ce au spus Dirk şi Ralph?
- Nimic, pentru că nu ştiu.
- Poftim?
- Pînă cînd vor observa ei că nu sînt acolo, oricum va fi-prea tîrziu. M-au obosit la culme cu discursul.
Conducea imprudent de repede. Avery se abţinu, nu părea dispus să accepte critici.
- De ce am fost chemaţi şi noi?
- Ai urmărit estimările? -Da.
- Atunci ştii că trebuie să schimbăm tactica. Consilierii mei spun că trebuie să luăm măsuri
327
disperate. Am plecat cu entuziasm în acest turneu şi, iată, am pierdut...
- Nelson spunea ceva despre imaginea ta singuratică.
El înjură uşor.
- Aşa spun ei. -Ei?
- Cine altcineva? Dirk şi Ralph. S-au gîndit că o familie numeroasă va convinge oamenii că nu sînt un singuratec. Un om de familie conferă stabilitate. Dumnezeule, nu mai ştiu ce să cred. Vorbesc atît de mult, că nu mai vreau să-i aud.
Se îndreptă spre parcarea din Billy Bob. Era o arenă pentru rodeo. Cîntăreţi şi dansatori western dădeau un spectacol pentru colectarea de fonduri. Un cowboy se apropie de maşină. Ţaţe lăsă fereastra.
- Nu puteţi parca aici, domnule.
- Eu sînt...
- Trebuie să mutaţi maşina.
- Dar eu sînt...
- Pe partea cealaltă este o parcare, dar din cauza, aglomerării s-ar putea să nu mai găsiţi loc. Oricum, nu o puteţi lăsa aici.
- Sînt Ţaţe RutledAge.
- Buck Burdine. îmi pare bine de cunoştinţă. Dar nu puteţi parca aici.
Evident, omul nu avea interese politice. Ţaţe o privi pe Avery. Ea îşi studia mîinile abţinîndu-se să nu rîdă. Ţaţe încercă din nou:
- Candidez pentru Senat.
328
- Ascultă domnule, trebuie să vă luaţi maşina de aici. Vreţi să vă duc cu forţa?
- Cred că am să mut maşina.
După cîteva minute, parca maşina pe o alee la cîteva blocuri depărtare. Opri motorul şi o privi pe Avery. Izbucniră în rîs amîndoi. Au rîs cîteva minute.
- Doamne, cît sînt de obosit. Este bine să rîzi. Cred că trebuie să-i mulţumesc băiatului.
Ploaia cădea torenţial. Nu era nimeni pe stradă. Fiecare îşi găsise un adăpost.
- Ţi-a fost greu, Ţaţe?
- Da, greu. în fiecare zi pierd teren. Campania mea se desfăşoară aici, unde ar trebui să cîştig. Se pare, totuşi, că va cîştiga Dekker.
Avery îl privea concentrat. Ştia că el are nevoie să se descarce. Nu trebuia să-i spună că este obosit. Se vedea în jurul gurii şi al ochilor.
- Nu m-am îndoit nici un moment că doresc să-mi servesc ţara candidînd pentru Senat. Dar acum încep să mă întreb dacă nu cumva am ascultat prea mult ceea ce mi-au spus alţii şi nu ceea ce am dorit eu să spun.
- Cred că aşa'este. Dar spune-mi tu, care politician nu face la fel? Trebuie să ai încredere deplină în tine, Ţaţe, pentru a-ţi asuma responsabilitatea a mii de vieţi.
- înseamnă că noi sîntem egomaniaci.
- Tu te apreciezi corect. Nu trebuie să-ţi fie ruşine. Capacitatea de a conduce este un dar, o calitate.
- Şi ce facem cu exploatarea?
- Integritatea ta nu-ţi va permite să exploatezi oameni. Idealurile tale nu sînt numai sloganuri electorale.. Crezi în ele. Tu nu eşti Roy Dekker. El nu are substanţă. Oamenii vor înţelege, asta.

- Şi tu crezi că mai am şanse?
- Absolut.
în maşină atmosfera devenise foarte intimă. El întinse mîna şi îi mîngîie pieptul. Avery închise ochii. Cînd îi deschise, el era mult mai aproape şi ochii lui îi cercetau faţa. Mîna lui alunecă şi o prinse de ceafă. Cînd buzele lor s-au atins, focul i-a consumat pe amîndoi. Se sărutau violent. Mîna lui se mişca cu înfrigurare. Avery îi mîngîia părul, obrajii, gîtul.
El îi desfăcu cei doi nasturi de pe umărul stîng. Cînd jacheta căzu, medalionul, care acum avea poza lui şi a lui Mandy, îi alunecă între sîni. Luminile neoanelor îi colorau pielea în culorile curcubeului. Ploaia cădea ca o perdea. El se aplecă şi sărută medalionul, apoi sînii din ce în ce mai înfrigurat.
- Ţaţe, şopti ea, în timp ce ameţeala îi cuprindea trupul. Ţaţe, te doresc. Buzele lor se căutau cu înfrigurare, în timp ce amîndoi încercau să găsească o poziţie mai comodă.
- La naiba! şopti el gîfîind. Se ridică şi o luă în braţe. Ea prelua iniţiativa.
- Ştii să faci dragoste, nu glumă.
După ce au terminat, au rămas nemişcaţi, epuizaţi pentru cîteva minute. Avery se desprinse de el şi se aşeză pe scaunul ei. Fără vorbe, Ţaţe îi întinse o batistă.
- Nu ţi-e bine? Te doare?
- Nu, de ce?
- Eşti atît de ... îngustă. Ea îi evită privirea.
încercă să se aranjeze, dar era îngrozitor de şifonată. Ciufulită, îi lipsea un cercel. Rujul îi era întins pe toată faţa.
Arăta îngrozitor.
Ţaţe încerca şi el neputincios să-şi aranjeze hainele.
- Străduieşte-te, îi spuse el găsindu-i cercelul pierdut.
- Am să încerc. Părul pot să-l pun pe seama vremii.
- Dar ce facem cu iritaţia asta? întrebă Ţaţe mîngîindu-i colţul gurii. Te doare?
Ea ridică din umeri şi îi zîmbi timid. El îijăspunse şi o luă de mîna.
Cînd au ajuns, într-un tîrziu, Eddy se foia furios şi Ralph zornăia neliniştit banii din buzunar.
- Unde naiba aţi fost? îi întrebă Eddy livid. Ţaţe îi răspunse cu un calm admirabil.
- Am fost să o iau pe Carole.
- Asta ne-a spus şi Zee cînd am sunat la hotel. Dar de ce aţi întîrziat atîta?
- Nu am găsit loc de parcare, răspunse Ţaţe înfuriat de atîtea întrebări. Unde sînt ceilalţi?
- în faţă, încearcă să potolească mulţimea, îi auzi? Eddy^ arătă spre sală. Lumea striga în cor "îl vrem
pe Ţaţe! îl vrem pe Ţaţe!".
- Cu atît mai bine. Vor fi bucuroşi să mă vadă, spuse Ţaţe calm.
- Acesta este discursul tău. Eddy îi întinse cîteva hîrtii, dar el refuză să le ia.
- Acesta nu este discursul meu.
- Să nu cumva să mai dispari, spuse Ralph cu autoritate. Ce prostie, să nu ne spui unde eşti.
Dirk nu rostise nici un cuvînt. Faţa lui cenuşie era şi mai cenuşie de furie. Nu îl privea pe Ţaţe, ci pe Avery. Nu şi-a luat ochii de la ea. Avea femeia un fel de aplomb. Cînd, în sfîrşit, vorbi, dădu drumul unor cuvinte mîhioase.

- Doamnă Rutledge, dacă mai vreţi să faceţi dragoste, să o faceţi pe timpul dumneavoastră, nu pe al nostru.
Ţaţe scoase un sunet sălbatec şi se repezi la el. L-ar fi lovit dacă acesta nu ar fi păşit în lateral. Mîna lui Ţaţe îl prinse de gît şi genunchiul îl lovi. Dirk gemu de durere.
- Ţaţe, ai înnebunit? strigă Eddy.
încerca să-i desprindă mîna din gîtul lui Dirk. Expresia de pe chipul lui Ţaţe era criminală, în contrast, faţa lui Dirk se învineţea.
Ţaţe' te rog, spuse Avery disperat. Lasă-l în pace. Pe mine nu mă atinge ce spune el.
- Pentru Dumnezeu, Ţaţe! Eddy încerca fără succes să-i despartă. Lasă-l în pace. Trebuie să începem, gîndeşte-te şi tu!
- Dacă vreodată, spuse Ţaţe gîfîind, vreodată te aud că o mai insulti pe soţia mea ai să mori asfixiat. Ai înţeles, ticălosule?Jîl mai lovi o dată cu genunchiul.
încet, Ţaţe îl eliberă. Dirk se ghemui de durere. Ralph îi sări în ajutor. Ţaţe îşi aranja părul, se întoarse spre Eddy şi spuse cu răceală:
- Să mergem.
Avery luă mîna întinsă de el şi îl urmă pe scenă.
Era trecut de miezul nopţii, mai aproape de micul dejun decît de somn, cînd Mandy le spuse că vrea să înbrace tricoul primit cadou de la Ţaţe.
- Acum arăţi ca un adevărat cowboy. Ea îi zîmbi încîntată.
- Mulţumesc, taţi. Căscă, apoi căzu pe pernă.
- învaţă să devină femeie.
- Ce vrei să spui cu asta? îl întrebă Avery.
- Şi-a luat cadourile, dar nu m-a sărutat.
- Aş putea să avertizez toată mişcarea feministă că eşti un şovin.
- Te rog să nu o faci. Am nevoie de toate voturile.
- Eu cred că a mers bine astăzi.
- Cînd am ajuns acolo?
- Şi înainte de a ajunge, îţi mulţumesc că mi-ai apărat onoarea în public, Ţaţe.
- Nu trebuie să-mi mulţumeşti mie.
S-au privit îndelung, înainte ca Avery să se întoarcă şi să se dezbrace. A făcut o baie rapidă şi a eliberat baia pentru Ţaţe.
întinsă în pat, asculta apa. Ştia că Ţaţe nu va lăsa prosopul la locul lui.
Cînd a ieşit din baie, ea s-a întors să îl tachineze. Cuvintele i-au rămas nerostite. Era gol. Mîna era pe întrerupătorul veiozei dar ochii erau pe ea. Ea se ridică cu o întrebare mută în privire.
- în trecut, spuse el şoptit, puteam să mi te scot din minte.'Acum nu mai pot. Nu ştiu de ce. Nu ştiu ce
faci tu acum şi nu ai făcut înainte, dar eu nu pot să te mai ignor, să mă prefac că nu exişti. Nu te voi ierta niciodată pentru avortul acela sau pentru că m-ai minţit, dar lucruri ca acela petrecut în maşină mă vor face să uit mai uşor. De la noaptea aceea din Dallas sînt ca un toxicoman care a descoperit un nou drog. Te doresc încontinuu. Nu mai pot lupta cu tine. Ultimele săptămîni au fost foarte grele. Atîta vreme cît eşti soţia mea, îmi voi exercita drepturile conjugale. Se opri un moment. Ai ceva de comentat? -Da.
- Ei bine?
- Stinge lumina.
Tensiunea scăzu brusc şi eliberă trupul frumos al bărbatului. Cu un zîmbet în colţul gurii, stinse lumina şi se strecură în pat luînd-o în braţe.
înainte ca Avery să-şi dea seama, era goală lîngă el şi el o mîngîia cu vîrful degetelor. Trupul ei devenise sensibil la fiecare nuanţă a mişcărilor lui. Dar era o recompensă.
Mandy, pe umerii lui Ţaţe, striga de bucurie, îl ţinea de păr.
- Şşşt. O să ne scoată afară din hotel, îi certă Avery.
Mergeau spre camera lor după micul dejun, l-au lăsat pe Nelson şi Zee la cafea, dar Mandy era de nerecunoscut. Atîta energie avea încît nu-şi găsea locul. Ţaţe îi întinse cheia lui Avery. Intrară. Holul era plin de lume.
- Ce naiba se întîmplă aici? întrebă Ţaţe dîndu-i
drumul lui pe Mandy.
Eddy lăsă ziarul şi spuse printre dinţi:
- Trebuie să vorbim cu tine şi apartamentul tău este singurul care are un salonaş.
- Simţiţi-vă ca acasă, spuse Ţaţe sarcastic.
Erau deja ca acasă. Peste tot erau pahare cu suc şi ceşti cu cafea.
Francy era în mijlocul patului şi îşi făcea pedichiura. Dorothy Rae era cu un pahar de Bloody Mary în mînă şi privea pe fereastră. Jack vorbea la telefon. Ralph privea la televizor. Dirk î,1 evita pe Ţaţe.
- Azi-noapte ai avut o oră de emisie.
- Bine.
- O iau pe Mandy în camera cealaltă, spuse Avery ridicînd copilul.
- Nu, rămîi, spuse Dirk. Nu eşti supărată, nu? Toţi am fost sub tensiune. Acum s-a mai limpezit puţin.
Omul era insuportabil. Avery Aar fi vrut să pocnească faţa aceea cu zîmbet acru. îl privi pe Ţaţe. Ignorîndu-l pe Dirk, Ţaţe îi spuse:
- Cred că e bine să stai. Jack închise telefonul.
- Gata, Ţaţe va avea un interviu pe canalul cinci la ora 5. Trebuie să ajungă acolo pînă la 4,30.
- Grozav! exclamă Ralph. Ce ştii de televiziunile din Dallas?
- Am primit telefoane.
Cineva bătu la uşă. Erau Nelson şi Zee. Lîngă ei era un străin. Francy sări din pat şi îşi sărută bunicii. De cînd sosise la Fort Worth era exuberantă.
- Bună dimineaţa, Francy, spuse Zee privind-o cu dezaprobare. Avea o fustă foarte scurtă şi cizme roşii de cowboy.
- Cine este? întrebă Ţaţe arătînd spre bărbatul din
uşa.
- Frizerul, noi l-am chemat. Dirk făcu un pas şi îi trase pe om în cameră. Stai jos, Ţaţe, şi lasă-l să înceapă. El te tunde şi noi vorbim. Să-i faci o tunsoare conservatoare, spuse el către frizer.
- la uitaţi-vă aici! Ralph îi întindea lui Ţaţe nişte foi de hîrtie.
- Ce sînt astea?
• - Discursurile tale de astăzi.
- Mi-am scris discursurile.
Nimeni nu-l băga în seamă. Telefonul sună şi Jack răspunse.
- Canalul patru, îi informă el.
- Zee, Nelson, luaţi loc şi să începem. Timpul trece repede. Dirk se arătă a fi în elementul său. După cum v-a spus Eddy, aseară la Billy Bob lucrurile s-au schimbat radical. Am primit o groază de bani. Aveam nevoie de ei.
- Chiar dacă am rămas substanţial în urmă, nu trebuie să le arătăm că renunţăm, interveni Ralph.
- Cei de la canalul patru spun că vor înregistra ceva din discursul lui Ţaţe, dar nu promit mai mult.
- Nu-i grozav, dar mai bine decît nimic, spuse Dirk.
- Vezi tu, Ţaţe, continuă Ralph, chiar dacă vei pierde, nu vrem să se vadă că noi am renunţat.
- Dar nu voi pierde. Ţaţe îi făcu cu ochiul lui Avery.
- Nu, sigur că nu, murmură Ralph stînjenit. Am vrut să spun...
- Taie mai mult, se răsti Dirk. Ţi-am spus, conservator.
Ţaţe îndepărtă mîna frizerului.
- Ce-i asta? întrebă arătînd spre un paragraf din
discurs. Din nou fu ignorat de ceilalţi.
- Hei, ia ascultaţi, Eddy le citi un paragraf dintr-un ziar. Dekker te face înfierbîntat.
- Cred că s-a speriat, interveni Nelson atrăgînd spre el atenţia lui Dirk.
- Nelson, vreau să fii o figură proeminentă pe scenă astăzi, cînd va vorbi Ţaţe. Pentru că ai fost pilot, vei. face o figură bună.
- Merg şi eu? Şi Mandy? întrebă Zee.
- Eu sînt mai bucuroasă să rămîn cu Mandy, se oferi Dorothy Rae.
- Toată lumea merge. Dirk privi încruntat paharul din mîna lui Dorothy. Şi toată lumea trebuie să arate bine. Tipic american. Şi tu, domnişoară, se îndreptă el spre Frahcy. Fără mini.
- Du-te la dracu'!
- Francine! tună Nelson. Pleci acasă imediat dacă nu ai grijă cum vorbeşti.
- îmi pare rău. Dar cine este individul ăsta să-mi spună mie cum să mă îmbrac?
Deloc afectat, Dirk se întoarse spre Avery.
- Pînă acum ţi-ai ales bine garderoba. Astăzi să porţi ceva modest. Mergem între muncitori. Ţaţe, pentru tine ar fi bun costumul gri.
- Nu uita cămaşa, interveni Rae.
- Ah, da, să îmbraci cămaşa bleu, nu cea albă. Să arate bine la televizor.
- Toate cămăşile mele bleu sînt murdare.
- Ţi-am spus să le trimiţi în fiecare zi la spălat.
- Am uitat. Brusc, se întoarse spre frizer şi-i luă foarfecă din mîna. Nu mai vreau să mă tund. îmi place aşa.
Cu .un ton de parcă ar fi vorbit cu Mandy, Dirk spuse:
; Este prea lung, Ţaţe.
într-o secundă Ţaţe sări din scaun.
- Cine spune asta? Votanţii? Muncitorii? Canalul cinci? Sau tu?
Lui Avery îi venea să aplaude. Ea I-a privit încontinuu pe Ţaţe. Cu cît citea mai mult discursul primit, cu atît devenea mai furios. Ea simţise că furia va izbucni.
Mînios, Ţaţe scoase o bancnotă din buzunar şi îl plăti pe frizer, conducîndu-l la uşă.
- Mulţumesc, şi închise uşa în urma lui.
Cînd reveni în cameră, avea o expresie întunecată pe faţă.
- Dirk, data viitoare eu îţi voi spune ţie cînd o să mă tund. Nu cred că este problema ta. Şi aş aprecia dacă m-ai lăsa în pace cît timp sînt cu familia.
- Nu avem unde să ne întîlnim, spuse Eddy.
- Pe naiba, nu există, Eddy, strigă el. Hotelul ăsta are cîteva sute de camere. Dar dacă tot sînteţi aici, spuse el luînd foile de hîrtie, vreau şi eu să ştiu ce naiba înseamnă ce aţi scris aici?
Ralph se aplecă şi citi cîteva rînduri.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:37 PM | message # 27
- Aceasta este poziţia ta în privinţa educaţiei.
- Pe dracu'! Aţi scris numai prostii. Numai prostii. Aruncă furios foile. Incredibil, numai prostii.
Zee se ridică de pe scaun şi luă fetiţa de mînă.
- O duc pe Mandy la televizor.
- Vreau să văd desene, bunico.
- Bine, draga mea. Francy, poate vii cu noi.
- Nu, nu mă mişc eu de aici.
După ce uşa s-a închis în urma lor, Ralph a încercat o explicaţie.
- Ţaţe, noi am simţit că unele poziţii luate de tine în timpul campaniei trebuie îndulcite.

- Fără să mă consultaţi? Sînt poziţiile mele. Ale mele!
- Ai pierdut procente.
- Asta nu s-a întîmplat înainte de a veni voi. Am pierdut după ce aţi venit.
- Pentru că nu ne-ai ascultat.
- Ha, ha! Cred că v-am ascultat prea mult.
- Ce vrei să spui, Ţaţe? interveni Eddy.
- Ceea ce am spus. Sînt un om întreg, nu trebuie să-mi aleagă nimeni cămăşile şi costumele, ori să-mi aducă frizeri. Vreau să spun că nu accept să vorbească cineva în numele meu. Vreau să spun că nu accept ca altcineva să-mi îndulcească poziţiile. Oamenii care mi-au dat voturile vor crede că sînt nebun dacă vor vedea că mi-am schimbat poziţia. Sau, şi mai rău, vor crede că i-am trădat.
- Exagerezi.
Ţaţe îşi înfruntă fratele.
- Nu pe tine te-au tuns, Jack.
- Dar ar fi fost posibil. Sînt şi eu implicat la fel ca tine.
- Atunci înseamnă că înţelegi că am nevoie să fiu eu însumi.
- Dar eşti, spuse Eddy.
- Pe dracu'! Ce nu este bine în felul cum mă îmbrac? Credeţi că acest lucru contează pentru muncitori? Nu! Ei vor să ştie programul meu, programul pentru apărare, programul după care ei vor avea sau nu de lucru în următorii ani. Inspiră adînc. Avery constată cu satisfacţie că frizerul nu i-a tăiat prea scurt părul. Ascultaţi-mă, ăsta sînt eu! Aşa am mers prima dată în faţa texanilor. Schimbaţi-mă şi nu mă vor mai recunoaşte.
- Nu vrem să te schimbăm, spuse Dirk. Vrem să
arăţi mai bine.
Puse o mînă pe. umărul lui Ţaţe, dar acesta se scutură furios. Domnilor, aş dori să vorbesc cu familia mea.
- Dacă este important şi de discutat...
Ţaţe ridică o mînă pentru a le opri protestele. Ei s-au ridicat să plece. Dirk aruncă o privire plină de subînţeles spre Eddy.
- Carole, toarnă-mi, te rog, puţină cafea.
- Sigur.
Ţaţe se lăsă pe un scaun. Ea îi aduse ceaşca şi se aşeză pe braţul fotoliului. El luă cafeaua şi puse o mînă pe genunchiul ei.
- Ei bine, ce ieşire! spuse Eddy.
- Am încercat cum aţi vrut voi. Fără să mă gîndesc, v-am lăsat să îi angajaţi. Nu îmi plac.
- Am să le spun să fie mai discreţi.
- Aşteaptă, spuse Ţaţe, în timp ce Eddy se îndrepta spre uşă. Nu este suficient.
- Bine, am să le spun că dacă la sfîrşitul acestui turneu nu vom avea un rezultat îmbunătăţit...
- Tot nu este destul.
- Atunci ce sugerezi? Ţaţe îi privi pe rînd.
- Dă-le bilete de întoarcere.
- îi dăm afară? exclamă Jack. Nu putem face aşa ceva.
- De ce nu? Noi i-am angajat.
- Nu faci aşa ceva cu compania Wakeiy şi Poster. Nu-i vom mai putea angaja niciodată.
- Nu cred că este o pierdere.
- Nu poţi face asta, repetă Jack.
- Ţaţe, te rog să te gîndeşti foarte bine, îl rugă Eddy.
- M-am gîndit. Nu îmi plac indivizii. Nu îmi place ce încearcă să facă.
- Adică? întrebă Jack bătăios.
- Vor să mă transforme în ceea ce cred ei că ar trebui să fiu. Poate că îmi trebuie puţin rafinament. Dar nu îmi place să fiu condus aşa. Nu îmi place ce fac ei. Jack, ţi-am ascultat sfaturile de fiecare dată. Nu vreau să te aud în această privinţă. Este hotărîrea mea. M-am răzgîndit.
- Chiar aşa? spuse Eddy pocnind din degete. La numai cîteva săptămîni pînă la alegeri? Vrei să întorci caii în mijlocul curentului?
- Nu, asta au încercat ei să facă. Tată, dă-mi un sfat.
- De ce mi-l ceri abia acum? Deja ai făcut rău că nu ţi-ai dominat mînia. Să nu te mai înfurii niciodată, Ţaţe. Să fii calm.
- Cum?
- Cîştigînd.
- Să tac şi să le ascult sfaturile?
- Dacă nu te vor compromite.
- Exact aici sînt. îmi pare rău că nu sînteţi de acord cu mine.
- Eu sînt de acord cu Eddy, dacă vă interesează părerea mea, spuse Francy.
- Nu ne interesează, o repezi Jack.
- Carole?
Pînă acum Avery nu a intervenit. Nici nu intenţiona dacă nu i-o cerea Tarte. Acum că o întrebase, îl privi comunicînd cu el ca între doi iubiţi.
- Ceea ce hotărăşti tu este cel mai bine. Eu sînt cu tine.
- Da? De cînd? se stropşi Jack, apoi se întoarse spre Ţaţe.'Tu vorbeşti despre compromisuri? Te culci
cu ea din nou şi acesta este cel mai mare compromis pe care l-ai făcut vreodată, frăţioare.
- Destul, Jack! tună Nelson.
- Tată, ştii la fel de bine ca şi mine...
- Destul! Tu să ai grijă de soţia ta. Cînd o vei putea controla pe ea atunci ai dreptul să-l critici pe Ţaţe.
Jack îşi privi o secundă tatăl, apoi fratele, şi ieşi furtunos din cameră. Dorothy Rae îl urmă nesigură.
- Cred că urmezi tu, îi spuse Ţaţe lui Eddy. Eddy refuză să înţeleagă.
- Cred că ai destulă minte. Spre deosebire de Jack, eu nu le pun la inimă. Cred că greşeşti dar!., vom şti în ziua alegerilor. Cred că trebuie să le dau vestea consultanţilor noştri. Ieşi. Francy plecă imediat după el.
Zee o aduse pe Mandy în cameră. Atmosfera era tensionată.
- V-am auzit strigînd.
- Am rezolvat problemele, spuse Nelson.
- Sper că decizia mea este corectă, tată.
- După cum ai spus singur, eu sper să te poţi descurca.
- Pentru liniştea mea, aşa trebuia să fac.
- Atunci nu te mai scuza pentru ce ai făcut.
- l-am promis lui Mandy că ieşim la plimbare, spuse Zee întrerupînd dialogul incomod. Cred că n-o să mai plouă.
- Vin şi eu. Melson se ridică şi luă copilul în braţe, îmi face bine puţină mişcare. Şi n-o să ne topească ploaia, nu-i aşa Mandy?
- Mulţumesc că m-ai susţinut, îi spuse Ţaţe lui Avery cînd a fost singuri. Nu ai făcut-o întotdeauna.
- Aşa cum mi-a amintit şi Jack.
- Era supărat.
- Mai mult decît atît. Jack mă dispreţuieşte.
- De ce ai făcut-o? Dintr-un sentiment al datoriei?
- Nu. Am considerat că ai dreptate. Nici mie nu mi-aplăcut cum se purtau.
îi trecuse prin cap că cei doi puteau avea vreo legătură cu complotul împotriva lui Ţaţe.
După discuţia înfierbîntată, camera le păru foarte caldă. In mod paradoxal, salonul părea mai mic. îi apăsa liniştea. Avery îşi împreună mîinile.
-Eu...
- E bine că Mandy a ieşit la plimbare. -Da.
- O să-i placă.
- Şi tu o să poţi citi discursurile în linişte.
- Hmm.
- Deşi nu cred că trebuie să le mai citesc.
- Nu, astăzi am o zi lejeră.
- Asta este bine.
Ţaţe îşi privea vîrful cizmelor.
- Crezi că o să plouă?
- Păi... nu cred.
El întinse mîna, o trase spre el şi o sărută.
- Ţaţe?
- Hmm? O trăgea spre pat.
- Eu am crezut că după noaptea trecută n-ai să mai vrei...
- Ai crezut rău.
- Bau!
Francy sări în faţa lui Eddy de după uşă. E! nici măcar nu tresări.
- Cum ai intrat aici?
- Am mituit menajera.
- Cu ce?
- Cu pintenii unchiului Ţaţe.
- Eşti bolnavă.
- Nu-ţi place?
- Ce-i asta? întrebă arătînd spre masa de lîngă fereastră.
- Masa de prînz.
- Trebuia să mă întrebi, Francy!
- Nu ţi-e foame?
- Şi ce dacă îmi este? Nu am decît un minut. Se aşeză pe marginea patului şi luă telefonul.
- Cu Domnul Malone, vă rog. Domnul Malone? Sînt Eddy Paschal, directorul de campanie pentru Rutledge. Aţi sunat? Eddy ascultă. Mă tem că programul este foarte încărcat. La ce anume vă gîndiţi? Cîţi oameni?
Fata îl săruta pe gît. E! acoperi receptorul şi se răsti la ea.
- Termină Francy. Sînt ocupat.
Se aruncă bosumflată pe pat. Eddy continua să vorbească la telefon.
- Voi vorbi cu domnul Rutledge şi vă voi anunţa imediat. Oricum, vă mulţumim pentru invitaţie.
- Ce naiba-i cu tine?
- Nimic, sînt grăbit.
- Eşti furios pentru că unchiul Ţaţe i-a dat afară?
- Nu sînt furios. Nu sînt de acord cu el.
- Nu te răzbuna pe mine.
- Nu mă răzbun.
• N-am timp pentru tine acum, Francy. O desprinse de el şi se ridică de pe pat. îl privi provocator.
- De ce te porţi aşa urît cu mine?
- Mă grăbesc.
- Atunci nu eşti supărat?
- Nu sînt supărat.
- Ne vedem mai tîrziu?
- La întîlnirea de după-amiază.
- Ştii ce vreau să-ţi spun. Ne vedem mai tîrziu?
- Ştiu ce vrei să spui. încearcă să nu îmi mai faci necazuri.
în timp ce uşa se închidea în urma lui, Francy înjură colorat. Plănuise o masă intimă şi^o lungă după-amiază de dragoste, lată ce s-a ales. îi era silă de alegeri. Va fi bucuroasă să se termine şi Eddy să fie numai al ei,
îl iubea pe Eddy cu pasiune. Recunoştea însă că o parte din atracţia lui era faptul că se comporta ciudat. Nu participaseră un observator. Uneori îşi dorea ca Eddy să o privească cu pasiune, să îi vrăjească inima, să o urmărească neîncetat, l-ar fi plăcut să fie atît de preocupat de ea, cum era unchiul Ţaţe de mătuşa Carole.
Dorothy Rae îşi lansă atacul maşină aşteptîndu-i pe bărbaţi. - Ţi-a plăcut, nu-i aşa?
345
în timp ce erau în
Mandy dormea în braţele lui Avery. Dorothy Rae a fost foarte tăcută pînă atunci. Avery aproape că uitase că este acolo.
- Scuză-mă, ce-ai spus?
- Am spus că ţi-a plăcut.
Avery remarcă nuanţa de ameninţare.
- Ce mi-a plăcut?
- Să-l pui pe Jack într-o lumină proastă.
- Cum adică?
- Luîndu-i apărarea lui Ţaţe.
- Ţaţe este soţul meu.
- Şi Jack este al meu!
Mandy se trezi dar adormi imediat. Dorothy coborî vocea.
- Asta nu te-a oprit să încerci să mi-l furi.
- N-am încercat să ţi-l fur.
- Poate că nu în ultima vreme, dar înainte de accident,-da. Ceea ce este îngrozitor, este faptul că nu îl vrei. Imediat ce i-ai atras atenţia, ţi-ai bătut joc de el. Ai vrut să-l înfurii pe Ţaţe flirtînd cu fratele lui.
Avery nu putea respinge afirmaţiile pentru că probabil erau adevărate. Carole nu avea scrupule, îi făcea plăcere să devasteze întreaga familie. Probabil că făcea parte din planul ei de a-l distruge pe Ţaţe.
- Nu am nimic cu Jack, Dorothy Rae.
- Pentru că el nu este sub lumina reflectoarelor. Niciodată nu a fost. De ce nu I-ai lăsat în pace? Cum îndrăzneşti să te joci cu vieţile oamenilor?
Avery o prinse strîns de braţ.
- Ai luptat pentru el?
Dorothy Rae nu era pregătită pentru contraatac. O privea stupefiată pe Avery.
- Ai luptat vreodată cu mine pentru a atrage atenţia lui Jack? Sau ai băut pînă la inconştienţă şi ai
lăsat lucrurile în plata Domnului?
Faţa lui Dqrothy Rae se contorsiona. Ochii i se umeziră.
- Nu-i frumos să spui aşa ceva.
- Prea multă vreme au fost oamenii buni cu tine. Toată lumea se preface că nu vede boala ta.
- Nu am nici o...
- Eşti bolnavă, Dorothy Rae. Alcoolismul este o boală.
- Eu nu sînt alcoolică, strigă ea cu ochii în lacrimi. Beau puţin...
- Nu, bei pînă nu mai ştii de tine. Te compătimeşti şi apoi te întrebi de ce te înşeală soţul cu alte femei. Priveşte-te în oglindă. Arăţi îngrozitor. Este de mirare că pe Jack nu-l mai atragi?
- Nu am .de gînd să ascult toate astea.
- Ba da, o să asculţi. A venit vremea ca cineva să te trezească. Soţul tău nu ţi-a fost furat. Tu I-ai alungat.
- Nu 'este adevărat! Mi-a jurat că nu din cauza mea a plecat.
- A plecat?
- Nu-ţi aminteşti, Carole? Dorothy o privi, încurcată. La puţin timp după ce v-aţi căsătorit voi.
- S... sigur că îmi amintesc, murmură Avery. A lipsit cam...
- Şase luni, spuse femeia nenorocită. Cele mai lungi luni din viaţa mea. N-am ştiut unde este, ce face şi dacă se mai întoarce.
- Dar s-a întors.
- Mi-a spus că a avut nevoie de timp să se limpezească. A avut atîtea probleme.
- Cum-ar fi?
- Oh, pretenţiile lui Nelson la firma de. avocaţi.
Campania electorală a lui Ţaţe, faptul că eu beau, Francy.
- Francy are nevoie de o mamă, Dorothy Rae.
- Nu de mine, rîse femeia ironic. Pe mine mă urăşte.
- De unde ştii? De unde ştii ce simte ea? Ai vorbit vreodată cu ea?
- Am încercat. Este imposibilă.
- îi este teamă că nimeni nu o iubeşte. Şi s-ar putea să aibă dreptate.
- Eu o iubesc, protestă Dorothy Rae uluită, l-am dat tot ce a dorit.
- Ai obligat-o să-şi găsească tot felul de ocupaţii ca să nu te deranjeze pe tine. Plîngi încontinuu că ai pierdut două sarcini, dar nu ai grijă de unicul tău copil. Francy se apropie de dezastru. Are nevoie de tine. Are nevoie şi de tatăl ei. De o mînă sigură. Dacă Jack nu ar fi atît de îngrijorat de băutura ta, poate că i-ar acorda mai multă atenţie. Ştiu numai că dacă nu faceţi ceva, ea va continua să facă lucruri scandaloase pentru a vă atrage atenţia. Va merge prea departe şi va suferi.
Dorothy îşi aranja cu stîngăcie părul ciufulit.
- Francy a fost întotdeauna mult prea exuberantă. Eu şi Jack nu am putut să facem nimic. Are o personalitate tumultuoasă. Nu este decît o adolescentă.
- Aşa crezi? O adolescentă? Ştii că a venit acasă într-o noapte bătută de un individ pe care l-a agăţat într-un bar? Da, întări Avery, cînd văzu că Dorothy este palidă şi nu o crede. Eu nu sînt psiholog dar ştiu că Francy crede despre ea că nu merită mai mult. Crede că nu merită să fie iubită pentru că nimeni nu a iubit-o şi a încercat totul pentru a-ţi atrage atenţia.
- Nu este adevărat.
- Ba da. Şi mai este ceva. Avery făcu o pauză căutîndu-şi cu grijă cuvintele. Se culcă cu Eddy Paschal.
- Nu te cred. Este bătrîn că ar putea să-i fie tată.
- Am văzut-o ieşind din camera lui de hotel la Houston.
- Asta nu înseamnă că...
- Era în zorii zilei, Dorothy. Nu trebuia decît să o priveşti ca să ştii ce a făcut toată noaptea. Am toate motivele să cred că legătura lor continuă.
- El nu ar face aşa ceva. Era un comentariu trist. Dorothy Rae ştia despre moralitatea fiicei sale. Asimila informaţia apoi o privi pe Avery cu ochii îngustaţi de furie. Ţi-ai găsit tu să arunci cu pietre în fiica mea.
- Nu vrei să înţelegi. Eu nu judec moralitatea lui Francy. Sînt îngrijorată. Crezi tu că un bărbat ca Eddy poate fi interesat de ea, decît dacă nu are un motiv? Crezi tu că el va continua această legătură şi o va transforma.în ceva serios? Nu. Ceea ce mă preocupă pe mine este că Francy crede că este îndrăgostită de el. Dacă el o va respinge, ea va continua să aibă o părere foarte proastă despre propria-i persoană.
- Dacă vrei să ştii, fiica mea are o părere foarte bună despre ea.
- De aceea se culcă cu primul venit? De aceea trece de la un bărbat la altul şi îi lasă să facă ce vor cu ea? De aceea se ţine de un bărbat care nu va fi al ei? Avery clătină din cap. Francy nu se iubeşte. Se pedepseşte pentru că nu este iubită.
- Niciodată nu am avut influenţă asupra ei.
- Pentru că nici pe tine nu te poţi controla.
- Eşti crudă, Carole.
Avery ar îi vrut să o ia în braţe şi să-i spună, "Nu, nu sînt crudă, îţi spun toate acestea pentru binele tău", însă îi răspunse aşa cum ar fi făcut-o Carole.
- Am obosit să fiu făcută vinovată pentru căsătoria ta. Fii soţie pentru Jack.
- La ce mi-ar folosi? Jack mă urăşte.
- De ce spui asta?
- Ştii foarte bine. Crede că l-am atras în această căsătorie. Şi eu am fost convinsă că sînt însărcinată.
- Dacă Jack te-ar urî, o contrazise Avery, ar fi stat cu tine toţi aceşti ani? Ar fi venit înapoi după şase luni?
- Da, dacă i-ar fi cerut-o Nelson, spuse femeia cu tristeţe.
Ah, Jack întotdeauna a făcut ce i-a spus tatăl său. Datoria îl lega de soţia sa, nu dragostea. Avery o privi pe Dorothy într-o altă lumină. Situaţia era evident deznădăjduită pentru că ea îl iubea foarte mult pe Jack.
- la asta, spuse întinzîndu-i batista. Şterge-ţi ochii. Dă-ţi cu ruj.
Tocmai cînd termină, Francy deschise uşa şi intră în maşină.
- Campania asta mă calcă pe nervi. Uite ce dracu' mi-a făcut vîntul.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:37 PM | message # 28
Dorothy Rae o privi nesigură pe Avery. îşi luă inima în dinţi şi-i spuse fiicei sale:
- Nu ar trebui să foloseşti astfel de cuvinte, Francy.
- Cum adică?
- Nu sînt potrivite pentru o tînără educată.'
- O tînără educată? Ai dreptate, mamă, spuse cu îndrăzneală, încerci să te amăgeşti. Mai ia un pahar. Oare cît mai durează? Unde naiba este radioul în
350
maşina asta?
- Te rog să nu-l deschizi, Francy. Mandy doarme.
- Va trebui să te îmbraci elegant diseară, continuă Dorothy privind picioarele dezgolite ale fetei.
- Aha. Păi, eu nu am nimic elegant, mulţumesc lui Dumnezeu.
- Cînd vom ajunge la hotel mă voi uitg prin lucrurile tale să văd.
- Pe dracu'! Cine te lasă? Am să îmbrac ce vreau eu. Ţi-am spus doar...
- Ce-aţi zice să mergem la cumpărături? Amîndouă o priviră uluite pe Avery. Sînt sigură că putem găsi o rochie tinerească, modernă şi potrivită. Sigur, eu nu voi,putea merge, dar voi puteţi ieşi. De fapt, chiar vreau să vă rog să-mi luaţi şi mie ceva.
- Cine a spus că eu merg? întrebă Francy.
- Nu vrei să vii, Francy?
Francy o privi pe 'mama sa care îi vorbise aproape cu timiditate. Era uluită. Privirea exprima neîncredere. Dincolo de ea, Avery văzu că este vulnerabilă.
- De ce să nu mergem? N-am mai făcut asta de mulţi ani. Aş putea să-mi cumpăr şi eu o rochie. Poţi să-mi dai un sfat.
Francy deschise gura şi după un moment de ezitare renunţă la primele vorbe.
- Sigur, dacă vrei merg cu tine. De ce nu?
Privi pe geam şi îl văzu pe Eddy în grupul de bărbaţi.
- tot nu am nimic mai bun de făcut.
- Bună ziua, domnule Lovejoy.
Van era preocupat de aparatul de filmat. Ridică privirea şi-şi suflă părul din ochi.
-Oh, bună Av... Ah, doamnă Rutledge.
- îmi pare bine că te văd.
- Şi mie. Mi-aţi lipsit în prima săptămînă, dar văd că familia s-a reunit.
- Da, domnul Rutledge ne-a chemat.
- Da? Van era insinuant. Ce drăguţ!
Ea îl privi cu reproş. După conversaţia cu Dorothy, după-amiaza a trecut greu.
- Cum merge? întrebă Van.
- Campania? Este epuizantă. Astăzi am strîns mii de mîini. Şi a fost puţin.
- Am auzit că i-aţi concediat pe cei doi consilieri.
- Veştile merg repede.
- Paschal a dat deja o declaraţie. Dacă vrei să ştii, mă mir că Rutledge nu a făcut-o mai devreme. Era imposibil să te mai apropii de el. Din cauza lor. S-au dat reclamele filmate la fermă. Le-ai văzut?
- Excelente, domnule Lovejoy.
- Mulţumesc, doamnă Rutledge, spuse el printre dinţi.
- Ai mai văzut pe cineva cunoscut?
- Nu în seara asta. Dar astăzi după-amiază au fost cîteva chipuri cunoscute în mulţime.
- Oh! Speriată, scrută mulţimea dar nu-l descoperi pe Păr Alb. Unde? Aici la hotel?
- La General Dynamic.
- Prima dată în acest turneu?
- îhî. Acum vă rog să mă scuzaţi, am treabă.
- îmi pare rău.că v-am reţinut, domnule Lovejoy.
- Nici o problemă. Van făcu cîţiva paşi, apoi se întoarse. Doamnă Rutledge,- v-a trecut prin cap că s-ar putea ca cineva să vină să vă vadă pe dumneavoastră şi nu pe soţul dumneavoastră?
- Pe mine?
- Mă gîndeam şi eu. Ochii lui Van îi telegrafiau un avertisment.
Avery învîrti în minte posibilitatea. Era atît de preocupată, încît nu observă că cineva din colţul celălalt o privea şi se întreba ce a avut de discutat atît de mult cu cameramanul.
- Jack?
- Hmm?
- îţi place cum m-am coafat?
Dorothy Rae se admira pentru prima dată după multă vreme, în tinereţe era foarte admirată. Jack lăsă ziarul şi răspunse mecanic.
- Drăguţ.
- Astăzi eu şi Francy am fost la cumpărături. Am trecut şi pe la cabinetul cosmetic. Mi-a venit deodată şi i-am spus lui Francy că intru să mă coafez, să-mi fac manichiura.
- Hmm.
- Francy mi-a spus că ar trebui să-mi deschid părul. Că o să mă întinerească. Tu ce zici?
- Cred că trebuie să fii atentă la sfaturile lui
Francy.
încrederea pe care o simţea o făcuse să reziste la impulsul de a bea, pe care l-a simţit în ziua aceea.
- Ştii... nu mai beau, Jack.
El o privi pentru prima dată. Părul îi era mai scurt. Machiajul subtil îi lumina faţa.
- De cînd?
- De azi-dimineaţă.
Jack împături ziarul şi îl aruncă pe podea. Stinse lampa.
- Noapte bună, Dorothy Rae.
- De data asta este adevărat.
- De fiecare dată ai spus că e adevărat.
- Acum este altfel. Am să mă internez într-un spital, unde vrei tu. Vreau să spun, după alegeri. Ştiu că acum nu este potrivit pentru un membru al familiei.
- Nu eşti alcoolică.
- Ba da, Jack, sînt. Trebuia să mă convingi cu multă vreme în urmă. îl atinse uşor pe umăr. Nu dau vina pe tine, eu sînt singura responsabilă. Dar am de gînd să nu mai fiu o beţivă dezgustătoare.
-Vom vedea.
Nu era deloc optimist, dar măcar reuşise să îi atragă atenţia. Ea se strecură în pat lîngă el şi continuă:
- Trebuie să fim mai severi cu Francy. -Da.
- îmi dau seama că nu o putem ţine în lesă. A crescut.
- Şi ştie multe.
- Poate, sper că nu a mers prea departe, dar vreau să ştie că mă interesează ce se întîmplă cu ea. De fapt, zîmbi timid, astăzi după-amiază ne-am înţeles. M-a ajutat să-mi cumpăr o rochie. Ai văzut
rochia pe care am purtat-o în seara asta? Chiar şi Zee mi-a spus că e drăguţă. Francy are nevoie de sprijin. Numai aşa va şti că o iubim. Şi vreau să te ajut şi pe tine.
- Cu ce să mă ajuţi?
- Să-ţi revii după toate dezamăgirile.
- Dezamăgiri?
- Carole. Nu trebuie să recunoşti nimic. Sînt trează acum şi ştiu că dorinţa ta nu a fost imaginaţia mea de beţivă. Că s-a petrecut sau nu, nu mă interesează. Nu te pot condamna că ai fost necredincios. Au fost momente cînd am iubit mai mult paharul decît pe tine. Ştiu că o iubeşti pe Carole... S-a folosit de tine şi te-a rănit. Vreau să te ajut să o uiţi. Şi să treci şi de dezamăgirile de azi-dimineaţă cînd Ţaţe
.te-a contrazis, îşi adună curajul şi îl mîngîie pe faţă. Nimeni nu ştie ce bărbat bun eşti, dar eu ştiu. Tu ai fost mereu eroul meu, Jack.
- Halal erou, spuse el ironic.
- Pentru mine eşti.
- Ce se întîmplă, Dorothy Rae?
- Vreau să ne iubim din nou. El o privi îndelung.
- Mă îndoiesc că aşa ceva se mai poate întîmplă. Disperarea din glasul lui o înspăimîntă. Totuşi
reuşi să zîmbească.
- Vom încerca. Noapte bună, Jack.
Stinse lampa şi se întinse lîngă el. El nu-i răspunse cînd îl îmbrăţişa, dar nici nu-i întoarse spatele, ca de obicei.
Insomnia îi era obişnuită de cînd Carole s-a întors de la s-pitai.- Numai noaptea reuşea să se gîndească. Nu era nimeni, nici un zgomot nu-i tulbura mintea.
Ceea ce totuşi nu-i stimula logica. Oricît de mult analiza datele, "logica" îi spunea lucruri îngrozitoare. Carole nu era Carole.
Cum, de ce, conta sau nu conta, totul ducea la faptul indubitabil că Carole Navarro Rutledge a fost înlocuită cu altcineva. Amnezia era singura explicaţie, dar aici era o schimbare dramatică de personalitate. Numai aşa se explica faptul că s-a îndrăgostit de soţul ei. Personalitatea ei nu se explica decît dacă era o altă femeie.
Carole nu era Carole. Atunci cine era?
întrebarea era tulburătoare pentru că implica multe riscuri. Planul pe care l-a croşetat ani de zile era pe punctul de a se îndeplini... dar şi de a fi dat peste cap de către o impostoare. Toate elementele erau la locul lor. Nu mai putea schimba nimic, chiar dacă dorea. Răzbunarea dulce cerea sacrificii amare. Nu trebuia să renunţe la răzbunare.
Pînă la momentul respectiv această Carole, impostoarea, trebuia supravegheată. Părea destul de inocentă, dar nu se ştie niciodată. Cine era şi de ce luase identitatea altei femei, dacă într-adevăr aşa se întîmplase, era o adevărată enigmă.
Imediat ce se va întoarce acasă, va trebui să găsească răspunsul la aceste întrebări. Poate că trebuia să o mai sperie puţin pentru a vedea cum reacţionează, la cine fuge. Da, trebuia să-i mai trimită un mesaj. Trebuia să o sperie pentru a se da de gol. Toate mişcările Carolei trebuiau bine supravegheate. Trebuia să ştie cine este.
Punctul de plecare va fi lista de pasageri. Să afle cine a murit şi cine a trăit după Zborul 398.
356
- Bună dimineaţa.
- Hei, Jack, ia loc. Ţaţe îi făcu semn chelnerului să toarne cafea.
- Aştepţi pe cineva?
- Nu. Carole şi Mandy au pînă dormit mai tîrziu. Eu am alergat şi eram îmbrăcat cînd s-au trezit ele. Carole mi-a spus să nu le aştept. Nu-mi place să mănînc singur, îmi pare bine că ai venit.
- Da? Jack îi spuse chelnerului: Micul dejun. Pîinea să fie bine prăjită.
- Sigur, domnule Rutledge.
- lată ce înseamnă să ai un frate renumit. Eşti bine servit. Am crezut că după incidentul de ieri...
- Ieri totul a fost bine.
- Mă refeream la Dirk şi Ralph.
- încă mai eşti supărat?
- Este campania ta, ridică Jack din umeri.
- Este campania noastră.
- Aşa este.
- Nu am vrut să te contrazic, Jack.
- Mie aşa mi s-a părut. Şi celorlalţi.
- îmi pare rău că te-ai supărat. Dar tactica lor nu era pentru mine. Te-am ascultat pe tine, pe Eddy, pe tata, dar...
- Dar ai făcut ce a spus Carole., Ţaţe rămase uluit de răutatea lui Jack.
- De ce o amesteci pe ea?
- Asta să o spui tu.
- Este soţia mea.
- Este problema ta.
Ţaţe nu dorea să-şi discute căsnicia cu fratele
său.
- Jack, numele meu este public, în ultimă instanţă, sînt singurul responsabil în campania mea. Va trebui să răspund în faţa Congresului dacă voi fi ales. Eu, Ţaţe Rutledge, şi apoi accentua, nu altcineva.
- înţeleg asta.
- Atunci fii alături de mine, nu împotriva mea. Nu aş fi reuşit singur. Oare tu nu ştii că eu am văzut cît îmi eşti de loial?
- Mai mult decît orice pe lume, vreau să te văd
ales.
- Ştiu, Jack. Eşti fratele meu. Te iubesc şi îţi sînt recunoscător pentru sacrificii. Mai mult decît ştii tu, eu am înţeles că în timp ce eu stau pe calul alb din faţă, tu faci tot ce trebuie în culise, eşti în planul doi.
- Eu nu am vrut niciodată să fiu pe calul alb, Ţaţe. Am vrut doar să ai încredere în ceea ce fac.
: Mai mult decît îţi imaginezi, îmi pare rău că nu sîntem de acord în această problemă, dar instinctele mele m-au avertizat, în ciuda sfaturilor voastre. Ai fi vrut să fiu altfel? Să continui .ceva numai pentru că trebuia să devin popular, deşi eu nu eram convins de asta?
- C/ed că nu."
- în ultimă instanţă, zîmbi Ţaţe, eu voi fi cel despuiat în faţa lumii.
- Să nu aştepţi din partea mea să te felicit atunci cînd greşeşti.
Cei doi fraţi au început să rîdă. Jack a fost primul care a devenit din nou serios.
- Ţaţe, atîta vreme cît am luminat atmosfera...
- Hmm?
- Am impresia că lucrurile merg bine între tine şi
Carole.
Ţaţe îşi privi tăios fratele.
- Vreau să spun că este bine. Atîta vreme cît eşti fericit...
- De ce, par aşa de neajutorat?
- Nu ştiu, este ceva, ai să spui că sînt nebun.
- încearcă.
- Este ceva neobişnuit la ea.
- Ce vrei să spui?
- Nu ştiu. Dumnezeule, tu te culci cu ea. Dacă nu ai observat tu, înseamnă că eu am o imaginaţie prea bogată. Ai văzut-o vorbind ca cameramanul azi-n o apte?
- Ce cameraman?
- Cel care a filmat la fermă.
- Se numeşte Van Lovejoy. Este de la KTEX.
- Da, ştiu, rîsul lui Jack era ciudat. Mi s-a părut curios să o văd pe Carole vorbind cu el. Nu este chiar genul ei. întîlnind privirea lui Ţaţe, îşi coborî ochii. Vreau să spun... nu este..., ştii ce vreau să spun.
- Ştiu. Vocea lui Ţaţe era liniştită.
- Mai bine plec să le trezesc pe Dorothy Rae şi Francy. Eddy vrea să fim gata la 10,30. Mi-a făcut plăcere că am stat de vorbă.
- Şi mie.
Ţaţe privi pe fereastră. Carole a vorbit din nou cu Van Lovejoy? De ce? Nu i-a mai spus, fratelui său că au mai vorbit şi altădată. Atunci a minţit, o vedea început. Acum descoperea de fiecare dată ceva nou la ea.
A fost mereu modestă, niciodată nu a stat goală în faţa lui. Ieri dimineaţă, înainte să facă dragoste, l-a rugat să tragă draperiile. Timiditatea asta a ei îl excita. Reuşea să-l seducă. Era un mister care îl făcea să o dorească mereu, îşi făcuse un obicei din a şti mereu unde este, o urmărea de la distanţă, găsea mereu motive să o aducă aproape. Şi ea se juca cu el? De ce avea acest interes inexplicabil pentru bărbatul acela?
Ţaţe dorea* răspunsuri imediate. Dar dacă răspunsurile îi vor tulbura pacea, armonia şi viaţa sexuală, era pregătit să aştepte la infinit o explicaţie.
Zinnia Rutledge privea fotografiile de pe perete, îi plăcea biroul acesta numai din cauza fotografiilor. Amintirile erau dulci-amare. Nu se mai sătura să le privească.
- Bună ziua, Zee, te-am speriat?
Zee îşi reţinu lacrimile şi îşi alungă emoţiile înapoi în inimă.
- Bună ziua, Carole. M-ai luat prin surprindere, îl aşteptam pe Ţaţe.
- De aceea sînt aici. Mă tem că o să-ţi dau o veste neplăcută.
- Nu poate veni, spuse Zee dezamăgită.
- îmi pare rău, nu.
- Sper că 'nu s-a întîmplat ceva.
- Nu, doar o dispttă terminată la Poliţia din Houston.
- Ştiu, toate ziarele scriu despre asta.
- Astăzi de dimineaţă lucrurile s-au tensionat. Acum o oră Eddy a hotărît că Ţaţe trebuie să meargă să potolească spiritele. Ultimele procente arată că Ţaţe recuperează. Este cu numai cinci puncte în urma lui Dekker. Situaţia asta din Houston este perfectă pentru ca Ţaţe să-şi exprime opinia în privinţa relaţiilor de muncă şi a legilor. Au plecat cu avionul şi se vor întoarce în cîteva ore, dar nu poate veni să ia masa cu tine.
- Lui Tale îi place să zboare ca şi tatălui său, zîmbi Zee' ciudat. O să-i placă excursia.
- Accepţi un biet înlocuitor?
- Adică să iau prînzul cu tine?
- Ar fi atît de îngrozitor?
Zee îşi privi nora din CAap pînă în picioare, dar nu găsi nimic să-i reproşeze, îşi îmbunătăţise foarte mult imaginea. Se îmbrăca şic, dar acum accentul era pe stil şi nu pe dorinţa de a fi sexy. Femeia cu ţinută impecabilă încă nu o ierta.
- Cred că renunţ.
- De ce?
- Nu ai ştiut niciodată cînd să te opreşti, Carole.
- De ce nu vrei să iei masa cu mine? Zee încerca să scape cu faţă curată.
- Erarr, convinsă că voi fi cu Ţaţe. înţeleg de ce nu poate veni, sînt dezamăgită şi nu mă pot preface că nu-i aşa. în ultima vreme am fost atît de puţin timp împreună. Eu şi Ţaţe.
- Asta te deranjează, nu-i aşa?
Trupul mărunt al lui Ze ; se încorda imediat. Dacă aşa dorea Carole, atunci se vor înfrunta.
- Ce vrei să spui?
- Nu suporţi faptul că Ţaţe petrece mai mult timp cu mine. Eşti geloasă că legătura noastră devine din ce în ce mai solidă.
Zee rîse ironic.
- Ţi-ar plăcea să fie aşa, nu-i aşa, Carole? Ai preferară crezi că sînt geloasă, pentru că ştii că nu am fost de acord cu căsătoria voastră,
- Oh!
- Nu te purta de parcă nu ai şti. Ţaţe ştie. Sînt sigură că voi doi nu aţi discutat despre asta.
- Am discutat. Şi chiar dacă nu am fi vorbit, eu ştiu că nu mă poţi suferi. Nu reuşeşti să te ascunzi prea bine, Zee.
362
Zee zîmbi, dar era un zîmbet trist.
- Ai fi uimită dacă ai şti cît de bine ascund ceea ce ştiu şi simt. Sînt expertă, Carole. îşi reveni repede şi adăugă îngheţat: Ai făcut eforturi să-ţi răscumperi greşelile. Nelson este încîntat. Eu nu sînt.
- De ce? Ştiu cît de mult doreşti ca Ţaţe să fie fericit.
- Exact. Şi nu va fi niciodată fericit atîta timp cît va fi în ghearele tale. Vezi tu, Carole, eu ştiu că toată dragostea ta nu este decît o maşinaţie. Prefăcătorie, la fel ca şi tine.
Zee văzu cu satisfacţie cum faţa ei devine palidă. Abia vorbea.
- Prefăcătorie? Ce vrei să spui?
- Imediat după ce v-aţi căsătorit, cînd am început să observ răceala dintre voi, am angajat un detectiv particular. A fost cea mai umilitoare experienţă din viaţa mea. Dar am făcut-o pentru a- mi proteja fiul. Omul îmi repugna, dar a făcut o treabă excelentă. Probabil că ghiceşti că mi-a dat tot portofoliul pe care l-ai avut înainte de a te căsători.
Zee simţea cum îi zvîcneşte sîngele. Trupul ei mic tremura de ură împotriva acestei femei care, cu răceala unui agent KGB, s-a strecurat în familia ei şi I-a ameţit pe Ţaţe.
- Nu cred că este necesar să-ţi prezint toate detaliile acestui dosar. Nu cred că omite ceva. Dar vreau să ştii că subliniază perioada cînd ai toşt dansatoare de cabaret, şi toate celelalte meserii. Numeroasele tale nume de scenă sînt deosebit de colorate. Detectivul meu s-a oprit doar atunci cînd a descoperit numele primit la naştere care, oricum, nu este important.
Carole arăta rău. Nu putea înghiţi. Erau numai ele
două. Secretara plecase la masă.
- Ştie cineva de acest dosar? Ţaţe ştie?
- Nimeni, deşi am fost de multe ori tentată să i-l arăt - chiar şi recent, cînd am văzut că se îndrăgosteşte din nou de tine.
Carole inspiră din nou adînc.
- Se îndrăgosteşte?
- Spre dezamăgirea mea profundă. Oricum, este vrăjit. Probabil că se îndrăgosteşte de noua Carole, care a apărut după accidentul de avion. Poate că ar trebui să te numeşti Phoenix, pentru că te- ai ridicat din propria-ţi cenuşă. Eşti o femeie extrem de inteligentă. Te-ai transformat dintr-o dansatoare dezgustătoare de cabaret într-o doamnă încîntătoare, destul de bine pentru o soţie de senator. Remarcabil. Probabil că ai plănuit totul foarte mult şi foarte bine. Chiar şi prenumele cu tentă spaniolă este delicat. Avantajos pentru soţia unui om politic. Dar schimbările cele mai recente sînt cele mai de neînţeles pentru mine. Pentru că pari să crezi în tine. Aş putea crede că eşti cinstită, dacă nu te:aş compara cu ce-ai fost înainte. Felul în care te porţi cu Mandy şi cu Tate...-Zee clătină din cap neîncrezătoare. Nimeni nu se poate schimba radical, Carole, indiferent cît este de inteligent.
- De unde ştii că nu m-am schimbat din dragoste pentru Ţaţe? încerc să fiu ceea ce vrea el.
Aruncîndu-i o ultimă privire veninoasă, bătrînă o dădu deoparte şi se îndreptă spre uşă.
- Ştiu, aşa cum ştiu care este numele meu, că tu nu eşti ceea ce doreşti să credem noi că eşti.
- Cînd mă vei deconspira?
- Niciodată. Carole tresări surprinsă. Atîta vreme cît Ţaţe va fi fericit şi mulţumit cu tine, nu-l voi
dezamăgi. Dosarul va fi secretul nostru. Dar, îndrăzneşte să-l răneşti din nou, Carole, şi poţi fi sigură că te voi distruge.
- Nu poţi face asta, fără să-l distrugi şi pe Ţaţe.
- Nu intenţionez să fac o dezvăluire publică. Nu trebuie decît să-i arăt dosarul lui Ţaţe. Nu va permite prezenţa unei tîrfe, chiar şi una reformată, în preajma copilului său. Şi pentru mine este de nesuportat, dar eu nu am de ales. Foarte rar avem de ales în viaţă.
O expresie de disperare invada faţa Carolei. O prinse de mînă pe Zee.
- Nu-i poţi spune lui Ţaţe, te rog, Zee, nu poţi face ' asta. îl vei ucide.
- Este singurul motiv pentru care am,tăcut pînă acum, spuse Zee eliberîndu-şi mîna. Dar, crede-mă, Carole, dacă va fi necesar, mai bine vom trece un scandal de scurt timp, decît să-l văd suferind tot restul vieţii. Sînt sigură că vei căuta dosarul şi vei încerca să-l distrugi. Nu te deranja, mai am unul într-un seif particular. Numai eu am acces acolo, iar în caz că eu mor, numai Ţaţe.
Avery descuie uşa de la intrare şi intră în casă.
- Mona? Mandy?
Le găsi în bucătărie, îmbrăţişa copilul, îi era frig. Tot drumul de la Sân Antonio a condus cu geamul maşinii lăsat, îi ardea faţa după întîlnirea cu Zee. Aerul rece i-a alungat greaţa care a cuprins-o cînd a auzit povestea Carolei Navarro.
- E bună supa, scumpo?
- Hmmm.
365 V

- Nu am aşteptat pe nimeni la masă, doamnă Rutledge, dar dacă doriţi vă servesc imediat ceva.
- Nu, mulţumesc, Mona, nu mi-e foame. Dezbrăcă haina şi o lăsă pe scaun. Dar aş bea un ceai, dacă nu te deranjez.
îşi frîngea nervoasă mîinile, în timp ce menajera îi aducea cana cu ceai fierbinte.
- Nu vă simţiţi bine, doamnă Rutledge? Sînteţi îmbujorată.
- Mă simt bine. Mi-e doar frig. Mandy, termină salata de fructe şi o să-ţi citesc o poveste înainte de a adormi.
încerca să răspundă sporovăielilor copilului, care făcea progrese evidente, dar mintea i se întorcea la Zee şi la îngrozitoarele informaţii despre Carole,
- Gata? întrebă inspectînd castronelul fetiţei, îşi termină şi ea ceaiul şi urcară împreună în dormitor. O ajută pe fetiţă să se dezbrace, o urcă în pat şi o acoperi. Se aşeză lîngă ea cu o carte de poveşti în braţe.
Şi tatăl ei îi citea dintr-o carte asemănătoare, cînd era copil. Avea ilustraţii frumoase, avea eroi care făceau lucruri incredibile, îşi cercetă amintirile. Erau mai pregnante cele cînd tatăl ei era acasă, în poveşti binele învinge întotdeauna răul. Poate că de aceea se numeau poveşti.
Cînd Mandy adormi, Avery se dădu încetişor jos din pat şi ieşi din cameră în vîrful picioarelor.
Nu era nimeni acasă. Avery se îndreptă în vîrful degetelor spre aripa casei .ochită de Nelson şi Zee. Nu mai cîntări dacă este bine sau rău ceea ce făcea. Era o violare intolerabilă a intimităţii, care n-ici nu i-ar fi trecut prin cap în alte ocazii. Totuşi, în situaţia dată...
Localiza dormitorul lor fără probleme. O cameră
foarte plăcută, umbrită de draperiile care opreau lumina soarelui de toamnă.
De ce ar păstra Zee asemenea documente într-un simplu birou? De ce nu? Părea inocent. Cine ar fi îndrăznit să cotrobăie? Nelson avea alte probleme.
Avery luă o pilă de unghii de pe măsuţa de toaletă şi forţă broasca minusculă. Nici nu îndrăznea să-şi ia măsuri de precauţie. Zee se aştepta ca ea să-l caute.
în cîteva secunde broasca cedă. Avery deschise sertarul. Erau cîteva cutii cu iniţialele lui Zee, o biblie, o mapă neagră cu numele lui Jack pe ea şi una cu numele lui Ţaţe.
Dosarul era în fundul sertarului. Avery îl luă şi îl deschise.
Cinci minute mai tîrziu părăsea camera palidă şi tremurînd, îi era rău. Se grăbi spre camera ei şi încuie uşa. Se rezemă de ea respirînd cu greu.
Ţaţe! Oh, Ţaţe! Dacă va vedea vreodată conţinutul revoltător al dosarului...
Trebuia să facă o baie. Repede. Imediat.
Aruncă pantofii din picioare, trase puloverul peste cap^i deschise uşa la baie.
începu să urle.
Imaginea era grotescă. îşi acoperi gura,.pentru a opri sunetele. Cînd a deschis uşa băii, posterul electorala început să se legene ca un corp uman într-o spînzurătoare.
Cu cerneală roşie, o gaură de glonţ era desenată în fruntea lui Ţaţe, contrastînd hidos cu zîmbetul de pe faţa lui. Cu litere mari era scris: "Ziua Alegerilor!"
Avery se legănă spre cadă şi vomită.
Era îngrozitor, înfiorător!
Avery stătea aplecată peste un pahar cu whisky, pe care Irish o obligase să-l ia pentru a se calma. Prima gură a stîrnit un adevărat vulcan în stomacul ei nemîncat. Ţinea paharul în mînă pentru că avea nevoie să se sprijine de ceva.
- Toată treaba asta este extrem de urîtă, declară gazda ei irascibilă. Am ştiut de la început. Nu te-am avertizat? Nu?
- Şi ce dacă! Ai avertizat-o! Gata, nu mai lătra la ea!
- Cine ţi-a cerut părerea? îl înfruntă Irish furios pe Van, care fuma neliniştit.
- Avery. M-a sunat să mă roage să vin aici. Şi am venit.
- Nu vreţi, vă rog, să încetaţi? strigă Avery. Van, te rog sjinge treaba aia, îmi face rău mirosul.
îşi muşca unghiile, gîndindu-se parcă dacă să vomite din nou sau nu.
- Posterul m-a înfricoşat. Chiar vrea să o facă. Am ştiut tot timpul. Dar acum...
- Cine este Avery?
- Nu ştiu, clătină ea din cap disperată. Oricare dintre ei. Nu ştiu!
- Cine poate intra în camera ta?
- Astăzi de dimineaţă şi înainte de a mă întoarce din oraş, oricine putea intra în camera mea. Toţi vin şi pleacă. Este o foiala continuă.
-J 368 )------
- De unde ştii că nu te-a urmărit cineva? -*M-am uitat tot timpul în oglinda retrovizoare. Am
ocolit de cîteva ori. Şi pe urmă, nu era nimeni acasă cînd am plecat.
- Nu ai aflat nimic din dosar? Avery ridică neputincioasă din umeri.
- Este ciudată bătrînă.
- De ce spui asta?
- O am pe multe casete. Zîmbeşte, face din mînă mulţimii, dar să mă ia naiba dacă eu cred că este aşa de fericită, cum pare.
- Ştiu ce vrei să spui. Este foarte închisă. Nu prea vorbeşte. Cel puţin, pînă astăzi.
- Spune-ne ceva despre Carole Navarro, spuse Irish. Este mai aproape de subiect decît Zee.
- Carole, sau cum o fi chemînd-o, a fost o tîrfă ordinară. A dansat goală în baruri de noapte, sub tot felul de nume, A fost arestată o dată pentru ofense publice şi altă dată pentru prostituţie, dar cazurile s-au muşamalizat.
- Eşti sigură?
- Dosarul este concret. După informaţii am reuşit să-mi dau seama de cîteva localuri în care a practicat Carole.
- Cînd ai făcut asta?
- înainte de a veni aici. Am vorbit chiar şi cu oameni care au cunoscut-o, cu foşti colegi de-ai ei.
- Te-au luat drept ea? întrebă Van.
Toţi. Dar m-am dat drept o verişoară îndepărtată.
- Ce ţi-au spus.?
- A avut mai multe aventuri. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut cu ea. O colegă, căreia i-am dat douăzeci de dolari, fni-a spus că i- a mărturisit că va renunţa la
viaţa de noapte, va merge la şcoală şi se va schimba. Atît şi-a amintit. Niciodată nu a mai văzut-o.
- Sînt convins că această Carole a trebuit să suporte o transformare radicală pentru a intra la firma de avocaţi a lui Rutledge. Apoi, pasul următor a fost căsătoria cu Ţaţe. Irish, îţi aminteşti filmul meu despre prostituate?
- Da, cel filmat la Detroit.
- Profilul personalităţii acelor femei i se potriveşte perfect. Marea majoritate pretind că urăsc bărbaţii. Vedeţi cum s-a purtat cu Jack? A flirtat cu el pînă la punctul de a-i distruge căsnicia, dar am impresia că nu a mers mai departe. Asta se numeşte răutate.
- Nu-i era teamă că o va prinde cineva? Şi Avery se gîndise la asta.
- Nu înţelegeţi că tocmai aici este problema? Ţaţe ar fi fost cu-adevărat umilit dacă ar fi aflat cine a fost ea.
- Prost trebuie să mai fie, murmură Van. Să pice orbeşte în mîinile ei.
- Nu înţelegi cum a programat totul, spuse Avery sărind în apărarea lui Ţaţe. A devenit ceea ce-şi dorea el. L-a prins în cursă. Era sexy. Dar, mai mult decît atît, cineva apropiat iui Ţaţe a ştiut cum să tragă sforile.
- Acelaşi care vrea să-l omoare?
- Exact! Probabil că a simţit, la fe! ca şi Zee, că este o oportunistă.
- Dar cînd i-a făcut propunerea să participe la complot, ea de ce nu I-a anunţat pe Ţaţe?
- Nu ştiu. Poate că o atrăgea mai mult perspectiva de a fi văduvă, decît aceea de a fi soţie de senator.
- Acelaşi statut, dar în lipsa unui soţ incomod, comentă Irish.
- Şi totuşi, nu putea fi sigură că Ţaţe va cîştiga alegerile! Poate că complicele ei a stimulat-o financiar. Un lucru este sigur. Imediat după căsătorie, sarcina ei a fost se-l facă nenorocit. Şi s-a achitat de sarcină.
- Dar de ce să dorească cineva să-l vadă nenorocit? întrebă Irish. Ajungem mereu aici.
- Nu ştiu. Mi-aş dori să ştiu. Vocea lui Avery era plină de disperare.
- Ce ai înţeles tu din ultimul mesaj?
- Mi se pare evident că vor acţiona în ziua alegerilor. Probabil că vor folosi o armă. Irish era nesigur.
-.Nu ştiu,_si,nbolistica pare puţin cam prea evidentă.
- Poate este neliniştit pentru că este prea tîrziu să mai renunţe. Prea este totul pus la punct.
- Ce ştii de Păr Alb?
- Nu a mai apărut.
Mesajul din ochii lui Van era prea evident, ca Irish să nu-l observe.
- Ce ştiji voi şi mie nu-mi spuneţi?
- Ei, Van crede că omul mă urmăreşte pe mine şi nu pe Ţaţe.
Irish îl privi tăios pe fotograf.
- Ce motive ai să crezi asta?
- O simplă idee. Cam îndrăzneaţă, dar...
- în toate casetele, am văzut că se uită la Ţaţe, spuse ea împăciuitor.
- E greu de spus. Tu eşti mereu lîngă Ţaţe.
- Avery, Irish îi prinse mîinile în palme., trebuie să anunţi autorităţile.
-EU..;
- Ascultă-mă. Taci şi ascultă-mă. Ai intrat în
mocirlă pînă peste cap. Ştiu de ce ai făcut-o. A fost o idee grozavă - şansa unei vieţi de a te consacra. Dar ţi-a scăpat din mînă, te depăşeşte. Viaţa ta este în pericol. Dacă nu te opreşti aici şi viaţa lui Rutledge este în pericol. Şi a copilului. Pentru că fata părea să recepteze argumentele, Irish continuă: Hai să sunăm la FBI.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:38 PM | message # 29
- Biroul Federal? întrebă Van.
- Am un prieten acolo, continuă Irish ignorîndu-l pe Van. De obicei lucrează acoperit în Mexic. Nu este zonajui aici, dar ne poate sfătui ce să facem.
încă înainte de a termina Irish, Avery scutură violent din cap.
- Irish, nu putem. Nu înţelegi? Dacă ştie FBI-ul, atunci va trebui să ştie toată lumea. Nu crezi că va stîrni suspiciuni o gardă de corp înarmată pînă-n dinţi? Va trebui să scoatem totul la lumină.
- Nu-ăsta-i motivul, ţipă el supărat. Nu vrei să afle Rutledge. Şi nu vrei să afle pentru că nu vrei să renunţi la locşorul călduţ pe care îl ai în patul lui.
- Nu-i adevărat, strigă şi ea. Autorităţile îl pot apăra de oamenii din afara familiei lui, dar nu-l pot apăra de membrii familiei. Iar noi ştim că omul care vrea să-l omoare este din interior, cineva care pretinde că îl iubeşte. Nu-l putem preveni pe Ţaţe despre pericol, fără să-l prevenim şi pe celălalt. Pe urmă, dacă spui autorităţilor povestea ^asta, te vor crede nebun sau nu te vor crede deloc, în ipoteza că te vor crede totuşi, gîndeşte-te ce voi păţi eu.
- Ce-ţi vor face? întrebă Van.
- Nu ştiu exact, dar pînă se vor gîndi ei ce.să facă cu mine, Ţaţe va fi expus şi foarte vulnerabil.
; Şi atunci ce vrei să faci?
îşi acoperi faţa cu palmele şi începu să plîngă.
- Nu ştiu.
Van se ridică şi îşi luă jacheta de piele.
- Eu trebuie să hoinăresc puţin. ,
- Să hoinăreşti?
Van răspunse întrebării lui Irish cu o indiferentă strîngere din umeri.
- Am "căutat prin casetele mele.
- Ce ai căutat?
- Lucrez la o ipoteză.
Avery îi strînse mîna cu căldură.
- Mulţumesc pentru tot, Van. Dacă vezi sau auzi...
- Te anunţ.
- Mai ai cheia de la cutia poştală? îl întrebă Irish.
- Da, ai nevoie de ea? Ne vedem în fiecare zi, cînd sînt în oraş.
- Dar poate că trebuie să trimiţi ceva, cînd nu eşti în oraş - ceva ce nu poţi trimite la ferma Rutledge.
- Am înţeles, la revedere.
- Cap de narcoman. Mi-aş fi dorit un aliat mai de nădejde.
- Nu-l îndepărta. Şi el este în pericol, dar este de nepreţuit. Mi-a fost prieten şi numai Dumnezeu ştie cîtă nevoie am avut de prieteni.
îşi privi ceasul - cel dăruit de Ţaţe.
- Trebuie să plec, este tîrziu. Ţaţe .pune întrebări cînd ajung tîrziu şi nu mai am scuze plauzibile. Cîte cumpărături poate face o femeie? încercarea firavă de a glumi eşua lamentabil.
Irisji o îmbrăţişa. O mîngîia stîngaci.
- îl iubeşti - nici măcar nu intona întrebarea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie toate atît de complicate?
- îl iubesc atît de mult, încît sufăr pentru el, Irish. Ce mă fac? Nu-i pot spune, nu-l pot apăra.
- Dacă ar şti Rosemary, mi-ar rupe gîtul cu mîna ei. Cum să te las în continuare în situaţia aceasta periculoasă?
- Probabil că da, rîse Avery în cămaşa udă de lacrimi. Şi-a pus toată încrederea în tine cînd m-a lăsat în grija ta.
- De data asta o dezamăgesc. O strînse cu putere la piept. Mi-e frică pentru tine, Avery.
- Astăzi, după^ce am văzut posterul însîngerat, şi mie îmi este frică, încă mă mai consideră aliat. Să mă ajute Dumnezeu, dacă va descoperi adevărul.
- Nu vrei să te răzgîndeşti şi să anunţi autorităţile?
- Nu încă. Nu pînă cînd îl voi putea arăta acuzator - "El este".
Irish se îndepărtă şi o prinse de bărbie.
- Atunci ar putea fi prea tîrziu.
Nu era nevoie să-i mai spună. Ştia deja. Deja poate că era prea tîrziu pentru a-şi mai salva cariera, pentru viitorul ei lîngă Ţaţe, dar trebuia să încerce! îl mai îmbrăţişa o dată pe Irishh îi ură noapte bună şi ieşi în întunericul nopţii.
Era atît de întuneric, încît nici unul dintre ei nju observă maşina parcată la distanţă de o jumătate de bloc.
-----( 374
Cală1 Dekker, simţind presiunile, a început să scoată la suprafaţă discursuri murdare arătînd cît de periculos este "liberalul Ţaţe".
Ar fi fost cel mai potrivit moment pentru el să folosească povestea avortului Carolei Rutiedge. Ar fi aruncat în aer toată campania. Dar tactica folosită de Eddy a fost eficientă. Era evident că Dekker nu ştia nimic. Totuşi Dekker avea suportul preşedintelui care făcea campanie prezidenţială. După o călătorie epuizantă în şapte oraşe, toată echipa Rutiedge era optimistă. Chiar dacă Dekker avea o marjă de procente înaintea lui Ţaţe, oricînd avantajul îl putea părăsi. Optimismul a atins punctul culminant cînd Ţaţe a cîştigat primarele. Toată lumea radia.
Cu excepţia lui Francy.
Ea se plimba de colo-colo, la cartierul general, şi strica atmosfera urmărind toate mişcările lui Eddy cu o ciudă nedisimulată.
Nu au mai fost împreună de mai bine.de o săptămînă. El o privea, dar nu o vedea. De cîte ori ea îşi înghiţea mîndria şi se apropia de el, el nu făcea decît să-i mai, dea cîteva sarcini. A stat chiar şi la telefon. Singurul motiv pentru care a acceptat să facă aceste lucruri era dorinţa de a nu-l scăpa pe Eddy din
------------------------------C 375 H-------------------------—
ochi. El era într-o mişcare continuă. Părea că este la limita subzistenţei trăind cu cafea, apă minerală şi sandvişuri. Era primul care sosea dimineaţa şi ultimul care^pleca noaptea, dacă pleca.
în duminica dinaintea alegerilor, familia Rutledge s-a mutat la Palacio Del Rio, un hotel ime i? din Sân Antonio. De acolo aveau să urmărească 1 aţă cursa electorală.
Rudele apropiate ale lui Ţaţe au primit Apartamentul Imperial de la etajul douăzeci şi unu. Ceilalţi au primit camere în apropiere. S-au instalat telefoane, gărzi de protecţie la lifturi, mai mult pentru a proteja liniştea candidatului, decît pe candidatul însuşi. La mezanin, muncitorii pregăteau sala de recepţie. Pe un perete era un poster al lui Ţaţe de două ori mărimea lui naturală.
în acea după-amiază de duminică, în agitaţia generală provocată de foiala angajaţilor hotelului, meticuloşii reporteri de televiziune şi instalatorii de telefoane, Eddy făcea eforturi deosebite să se facă auzit.
- De la Longview vei zbura la Texarkana, petreci o oră şi jumătate acolo, apoi pleci la Wichita Falls, Abilene, apoi acasă. Ar trebui să soseşti...
- Taţi?
- Pentru Dumnezeu, taţi! exclamă Eddy deranjat.
- Şşt, Mandy. Ţaţe duse un deget la buze. Ţinea fetiţa în braţe, dar aceasta îşi pierduse răbdarea.
- Mă asculţi?
- Te ascult, Eddy. Mai sînt banane în coş?
- Dumnezeule, strigă Eddy. Mai ai două zile pînă la alegeri şi tu te gîndeşti la -banane. Eşti al naibii de calm.
Ţaţe luă calm banana întinsă de soţia sa, o coji şi
-(. 376
i-o întinse lui Mandy.
- Eşti prea încordat, Eddy. Relaxează-te. Ne înnebuneşti pe toţi.
- Amin, spuse Francy posomorită din fotoliul din care privise un film la televizor.
- După ce o să cîştigi, am să mă relaxez. Nici nu mai ştiu unde am rămas. Aha, ajungi aici la Sân Antonio mîine seară, în jur de 7,30. Voi pregăti o masă în restaurant pentru toată familia. Apoi te retragi pentru odihnă.
- Nu trebuie să mă spăl pe dinţi mai întîi? Adică înainte de a mă culca?
Toată lumea rîse, numai Eddy nu gustă gluma.
- Marţi dimineaţa vom merge împreună la secţiile de votare.
Ţaţe luă coaja de banană de la Mandy şi o şterse pe mîini.
- Voi cîştiga.
- Nu fi prea încrezător, încă mai ai două puncte în urma lui Dekker.
- Şi totuşi, aminteşte-ţi de unde am plecat. Voi cîştiga.
Şedinţa se termină în această notă optimistă. Nelson şi Zee s-au retras pentru odihnă. Ţaţe trebuia să lucreze la un discurs. Dorothy Rae l-a convins pe Jack să o însoţească la plimbare.
Francy aşteptă pînă plecară toţi, apoi îl urmă pe Eddy în camera lui. După ce bătu uşor, auzi:
- Cine este? -Eu.
El deschise uşa, .îi întoarse,spatele şi se îndreptă spre dulap de unde scoase b cămaşă curată. Francy închise uşa şi puse siguranţa.
- De ce nu laşi cămaşa? spuse ea sugestiv.

- Nu cred că va fi prea plăcut să mă arăt la cartierul general fără cămaşă.
- Acolo pleci acum?
- Exact.
- Dar este duminică.
- Să nu-mi spui că ai început să fii pioasă de ziua' Domnului.
- Ca şi tine, am fost azi la biserică.
- Şi pentru acelaşi motiv. Pentru că am spus tuturor că trebuie să mergeţi. Nu ai văzut aparatele de filmat pe Ţaţe?
- Şi eu m-am rugat. -Ah, sigur.
- M-am rugat să nu mori, spuse ea cu pasiune.
El rîse distrat. Cînd încercă să-şi bage cămaşa în pantaloni, Francy încercă să-l oprească.
- Eddy, nu am venit aici să mă cert cu tine. Vreau să fiu cu tine.
- Atunci vino cu mine la cartierul general. Sînt sigur că vom avea multă treabă.
- Nu la treabă mă gîndeam eu.
- îmi pare rău, pînă la alegeri numai asta este pe agendă.
- De cîteva săptămîni mă eviţi, spuse ea cu mîinile în şolduri. Ce-i cu tine?A
- Mă mai întrebi? încerc să-l fac pe unchiul tău alesul Congresului.
- Să-l ia dracu'-de Congres.
- Ştiu ce e în capul tău. Acum, Fancy, te rog să mă scuzi.
Se îndreptă spre uşă, iar ea încercă să-l oprească rugîndu-l:
- Te rog, Eddy. Mai stai puţin. Putem bea o bere. Hai să facem dragoste.
- Dragoste? spuse el dispreţuitor. O îndepărtă din calea lui.
- Francy, numai la asta te gîndeşti. Descarcă-te în altă parte, în momentul acesta am altceva de făcut.
Francy privea uluită uşa închisă. Luă o scrumieră care era la îndemînă şi o aruncă furioasă. Niciodată nu a fost atît de categoric refuzată. Nimeni, dar absolut nimeni, nu o refuza pe Francy Rutledge cînd ea avea chef. Ieşi furioasă din camera lui Eddy, intră în camera ei şi îşi trase nişte pantaloni şi o bluză şi plecă de la hotel cu Mustangul ei.
Să fie al naibii dacă se va opri să-şi trăiască viaţa numai din cauza acestor alegeri.
- Eu sînt. S-a întîmplat ceva?
- Bună, Irish, spuse Van frecîndu-se la ochi şi concentrîndu-se asupra receptorului. Abia am venit. Rutledge a vorbit la biserică astă seară.
- Ştiu, cum a mers?
- Le-a plăcut.
- A fost şi Avery?
- Toată lumea, în afară de Francy,
- A reuşit Avery să vorbească cu tine?
- Nu, erau foarte mulţi oameni în jurul lor.
- Dar tipul cu părul alb a apărut?
Van cîntări în gînd dacă este bine să spună adevărul.
- A fost. Irish înjură.
- A ieşit în evidenţă în mulţime?
- Era afară, înghesuindu-se în grupul de reporteri.
- S-a dat reporter? -Da.
- Ai ajuns lîngă el?
- Slab, înalt, faţă rea.
- Rea?
- împietrită.
- Faţă de criminal?
- Doar supoziţii.
- Da, dar nu îmi place, Van. Poate că ar trebui să chemăm noi FBI şi să nu-i spunem nimic lui Avery.
- N-o să te ierte niciodată.
- Dar va avea şanse să trăiască.
Cei doi bărbaţi au tăcut cîteva clipe pierduţi în propriile gînduri cîntărind posibilităţi şi opţiuni.
- Mîine stai pe aproape. Nu mergi după Rutledge.
- Şi eu m-am gîndit la asta. Voi fi la aeroport mîine seară cînd se va întoarce, au anunţat pe la 7,30.
- Bine. încearcă să vorbeşti şi cu Avery. Mi-a spus că îi este greu să vorbească de la hotel.
-Bine. .'-
- în dimineaţa votului vino mai întîi la studio. Apoi am să te trimit la Palacio Del Rio. Vreau să stai lipit de Avery. Dacă vezi ceva suspect, orice, renunţi la argumentele ei şi chemi poliţia.
- Irish, eu nu sînt prost.
- Şi pentru că ai mîine o zi liberă, ameninţă Irish, mai las-o naibii de iarbă, măcar o zi.
- îţi promit. Am multă treabă.
- Da? Ce?
- Tot mai revăd casete.
- Mi-ai mai spus. Ce cauţi?
- Am să te anunţ imed-iat ce o să găsesc ceea ce caut.
Şi-au luat rămas bun. Van se duse-spre baie, apoi
se răzgîndi şi se întoarse la aparatul video. Mai erau multe casete de vizionat.
Gîsca sălbatecă pe care o vîna el nici măcar nu avea identitate. Aşa cum i-a spus şi lui Irish, nu va şti decît atunci cînd o va vedea. Probabil că îşi pierdea timpul. A fost prost să înceapă o asemenea jnuncă titanică. Va fi şi mai prost dacă o va termina. Şi totuşi, luă un pahar de băutură şi introduse o casetă în aparat.
Irish se strîmbă la sticla de medicamente. Se cutremură numai la gustul amar pe care deja îl simţea în gură. în ultima vreme lua medicamente. Avery nu ştia. Nu ştia nimeni. Nu- a bătut toba că este grav bolnav de inimă, pentru că nu dorea să se pensioneze decît cu un salariu bun.
îi cunoştea foarte bine pe şefii lui. Lipsiţi de suflet. Dacă ar şti, l-ar înlocui imediat cu un tînăr. Nu dădeau doi bani .pe bătrînul care a muncit toată viaţa pentru ei.
întotdeauna aşteptau ştiri dramatice pentru că se vindea bine timpul de reclamă sponsorului, dar nu vedeau oamenii şi ce reprezintă ei. Se ocupau doar de partea sterilă. Irish nu dorea decît să fie respectat pentru ceea ce a făcut.
Se hotărî, deschise capacul sticlei de antacid. Stinse lumina şi intră în dormitor. Se aşeză pe marginea patului şi fixă ceasul. Era rutină. Tot rutină era şi şiragul de mătănii pe care îl mîngîia acum. Nu a fost niciodată la biserică. Rugăciunile sale erau rituale, în seara aceasta se rugă din suflet pentru Ţaţe
Rutledge şi fiica sa. Se rugă pentru viaţa lui Avery, rugîndu-l pe Dumnezeu să o apere.
Aşa cum făcea în fiecare noapte, ultima rugăciune era pentru sufletul lui Rosemary Daniels, pentru ca Dumnezeu să-l ierte că a iubit-o, că a iubit soţia altui bărbat.
Ţaţe deschise uşa apartamentului şi îi privi curios pe cei trei bărbaţi din cameră.
- Ce se întîmplă?
- Domnule Rutledge, scuzaţi-ne că vă deranjăm, spuse un poliţist în uniformă. O cunoaşteţi pe această tînă'ră?
- Ţaţe? Avery se apropiase de el. Cine...? Francy? Expresia de pe faţa fetei era mohorîtă. Un poliţist
o ţinea brutal de braţ. Ea stătea rezemată de el, evident intoxicată.
- Ce s-a întîmplat? întrebă Eddy apropiindu-se. Dumnezeule, exclamă cu dezgust.
- Vrei să le spui cine sînt şi să mă lase dracului în pace? îi ceru F/ancy bătăios.
- Este nepoata mea, îi informă Ţaţe pe poliţişti. Se numeşte Francine Rutledge.
- Am văzut permisul de conducere, dar trebuia să ne convingem că vă este rudă.
- A fost necesar să o aduceţi sub escortă?
- Ori aşa, ori la închisoare, domnule Rutledge.
- Sub ce acuzaţie? întrebă Avery.
- Viteză excesivă, consum de băuturi. Conducea cu 110 la oră.
-l20, îi corectă Francy obraznică.
- Vă mulţumesc, domnilor, că aţi adus-o în siguranţă acasă.
Francy se eliberă din mîna poliţistului
- Da, mulţumesc.
întrebă
- Cît ne va costa să ţinem secretul? Eddy pe poliţişti.
- Şi noi ne-am gîndit că nu aveţi nevoie de publicitate nefavorabilă.
- Apreciez foarte mult aceasta.
- După discursul de la Houston în faţa forţelor de ordine, ne-am gîndit că vă putem face un mic serviciu.
- Mulţumesc foarte mult.
- Noroc în alegeri, domnule Rutledge.
Avery închise uşa în urma lor. Ceilalţi dormeau. O tăcere încărcată inundă camera.
- Francy, unde ai fost? o întrebă Avery blînd. Fata ridică mîinile şi făcu o piruetă.
- Am dansat. M-am distrat. Sigur, voi nu vă mai gîndiţi la asta pentru că sînteţi atît de bolnavi, atît de corecţi, atît de...
- Proasto, se răsti Eddy. îi dădu o palmă şi o trimise pe covor.
- Francy! Avery se ghemui imediat lîngă fata uluită. Picături de sînge îi curgeau din gură.
- Eddy, ce dracu' se întîmplă cu tine? întrebă Ţaţe rece.
Eddy îl împinse pe Ţaţe şi se apropie de Francy ameninţător.
- Vrei să strici totul? Ştii ce s-ar fi întîmplat dacă poliţiştii nu erau de treabă? Puteam ruina alegerile.
Ţaţe îl prinse de guler şi îl împinse înapoi.
- Unde te crezi?
- A căutat-o cu lumînarea.
- Nu eşti tu îndreptăţit să spui asta, tună Ţaţe. îl
împinse puternic spre perete. Eddy îşi căpătă echilibrul şi se repezi la Ţaţe.
- Terminaţi, strigă Avery repezindu-se între ei. O să sculaţi tot hotelul. Şi atunci să vezi publicitate!
Cei doi bărbaţi se priveau înfierbîntaţi. Avery se aplecă din nou spre Francy şi o ridică. Fata mai era încă ameţită dar îi privea cu remuşcare. Ţaţe îi mîngîie obrazul, apoi arătă spre Eddy un deget acuzator.
- Niciodată! Dar niciodată să nu te mai atingi de un membru al familiei mele.
- îmi pare rău, Ţaţe. Eddy redevenise omul de gheaţă.
- Aceasta este o parte a vieţii mele unde părerile tale nu contează, continuă Ţaţe furios.
- Am spus că îmi pare rău. Ce mai pot face?
- Să nu te mai culci cu ea.
Toţi au rămas uluiţi. Eddy şi Francy nu-şi imaginau că Ţaţe ştie. Dar Avery i-a spus cu mult înainte de a-i fi confirmate suspiciunile. Eddy se îndreptă spre uşă.
- Cred că toţi trebuie să ne calmăm.A
Avery îl privi cu dragoste pe Ţaţe. îl respecta că i-a luat apărarea nepoatei sale. O luă pe fată de după umeri.
- Vino, te duc în camera ta.
Aşteptă ca Francy să facă un duş. Cînd ieşi din baie părea un copil inocent.
Ţi-am improvizat o pungă de gheaţă pentru buză.
- Mulţumesc. Te pricepi la asta.
Fata închise ochii şi lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji.
- Ticălosul, îl urăsc.
- Şi eu care credeam că eşti convinsă că îl iubeşti.
- Sînt convinsă?
- Cred că ţi-a plăcut, ideea că eşti îndrăgostită. Cît de multe lucruri ştii despre Eddy? Foarte puţine. Cred că ai vrut să te îndrăgosteşti de el tocmai pentru că ştiai că legătura nu are nici o şansă.
- încerci să mă desparţi de el pentru că îl vrei pentru tine.
- Chiar crezi asta?
Fata o privi îndelung. Plîngea din ce în ce mai intens. Lăsă capul ruşinată.
- Nu. Toată lumea vede că îl iubeşti pe unchiul Ţaţe. Şi el te iubeşte pînă peste urechi, îşi muşcă buza. Dumnezeule, hohoti ea. De ce nu mă poate şi pe mine iubi cineva? Ce nu-i bine la mine? De ce se poartă toată lumea aşa cu mine? Parcă aş fi invizibilă. Eddy m-a folosit doar ca să se descarce. Am sperat că o să mă iubească şi pentru altceva, decît pentru pat. Trebuia să-mi dau seama.
Avery o luă în braţe. O secundă Francy îi rezistă, apoi o îmbrăţişa şi plînse pe umărul mătuşii sale. Cînd plînsul se mai potoli, Avery se desprinse încet de ea.
- Ştii cine trebuie să te ajute? Francy se şterse cu dosul palmei.
- Cine?
- Mama ta.
- Cred că glumeşti.
- Nu, ai nevoie de ea, Francy. Mai mult decît atît, şi ea are nevoie de tine. S-a străduit foarte mult să-şi repare greşelile. De ce nu-i dai o şansă?
- Sigur, de ce nu? O pot face să se simtă importantă.
Avery luă telefonul şi îi sună. Jack răspunse somnoros.
- Dorothy Rae doarme? Nu ar putea veni puţin la
Francy?
- S-a întîmplat ceva?
Avery o privi pe fată şi apoi minţi. ; Nimic, ceva între femei.
în mai puţin de un minut Dorothy Rae bătu la uşă. Era în cămaşă de noapte.
- Ce s-a întîmplat, Carole?
- Intră.
Cînd văzu faţa fetei, duse o mînă la inimă.
- Oh, fetiţa mea! Ce s-a întîmplat?
Francy se înfiora. Un nou val de lacrimi îi umplu ochii, întinse mîinile şi cu voce tremurîndă strigă:
- Mami!
- Le-am lăsat plîngînd una în braţele celeilalte, îi povestea Avery lui Ţaţe cîteva minute mai tîrziu. Este cel mai frumos lucru care s-a întîmplat.
- Nu l-am văzut niciodată pe Eddy atît de descompus.
- Vrea să te vadă ales. Dacă ceva îi stă în cale, explodează.
- Dar să lovească o femeie?
- De cît timp ştii tu că se culcă cu Fancy?
- De cîteva săptămîni.
- Ţi-a spus el?
- Nu, am intuit.
- Nu i-ai spus nimic?
- Ce să-i spun? Amîndoi sînt oameni mari. Sînt convins ca nu este el primul.
- Cred că nu, oftă Avery. Dar cu toată experienţa ei sexuală, Francy este extrem de vulnerabilă. A
rănit-o.
- Nu mă înţelege greşit. Nu apăr... -Ascultă!
Avery ridică mîna. Se ridicară amîndoi şi fugiră spre dormitorul lui Mandy.
Mandy dădea din picioare. Faţa ei micuţă era contorsionată şi udă de transpiraţie. Plîngea şi striga.
- Mami, mami!
Din instinct, Avery se îndreptă spre ea, dar Ţaţe o opri.
- Stai, poate că acum scapă.
- Oh, nu, Ţaţe, te rog. -Trebuie. '
Avery se aşeză pe o parte a patului, 'Ţaţe pe cealaltă. Fiecare suferea pentru coşmarul copilului, sperînd că mintea ei va fi eliberată.
- Nu, nu striga fetiţa. Mami? Nu o văd pe mami. Nu pot pleca.
Avery îl privea pe Ţaţe. El îşi privea împietrit . copilul. Deodată Mandy se ridică. Respira agitat. Avea ochii mari deschişi, dar nu se trezise.
- Mamj! striga ea. Scoate-mă de aici. Mi-e frică. Scoate-mă de aici.
Apoi începu să clipească. Se sufoca.
- M-a salvat, şopti ea. Mami m-a salvat. Căzu pe pernă şi în momentul acela se trezi.
îi privea uluită. Se repezi în braţele lui Avery.
- Mami, m-ai scos. Tu m-ai scos din foc.
Avery o strînse la piept, închise ochii şi îi mulţumi lui Dumnezeu. Ţaţe îi mîngîie un obraz apoi îşi mîngîie fetiţa. Mandy îi anunţă: (
- Mi-e foame, îmi daţi nişte îngheţată?
Rîzînd uşurat, Ţaţe o luă în braţe şi o trecu pe după gît.

- Sigur, De care?
Comandă îngheţata şi îi schimbă hăinuţele ude. Avery o ştergea de transpiraţie.
- Am avut un coşmar, le spuse Mandy pragmatic. Dar nu-mi mai este teamă pentru că mami m-a salvat.
înainte să-şi termine îngheţata i se făcu somn. Au culcat-o şi au aşteptat să adoarmă. Doctorul Webster a avut dreptate. După ce ieşiră din camera ei, Avery începu să plîngă.
- S-a terminat, murmură Ţaţe. De acum o să fie bine. De ce plîngi?
- Sînt epuizată, mărturisi ea blînd. Am să fac o baie fierbinte. Ziua de astăzi a fost cît douăzeci de ani.
Ţaţe nu avea de unde să ştie că Avery a fost tot timpul încordată în biserică, aşteptînd un atac cînd l-a văzut pe bărbatul cu părul alb..
Cînd ieşi din baie, după o jumătate de oră, îi oferi soţului tentaţia trupului care se contura prin cămaşa de noapte.
: Tot obosită?
în cameră era întuneric.
- Nu atît de mult. Nu dacă te gîndeşti şi la altceva.
- Mă gîndesc să fac dragoste cu soţia mea. Adică nu sex cu femeia cu care sîht însurat, ci dragoste cu soţia mea.
O apropie de el. Avery simţi o diferenţă în sărutul lui. Era mai personal, rnai intim.
- Niciodată nu am crezut că o să te pot iubi din nou. Dar după tot ce ai făcut pentru Mandy şi pentru mine, să fiu al naibii dacă nu te iubesc mai mult ca oricînd.
După.ce au terminat, au rămas relaxaţi dar emanînd căldură. S-au sărutat îndelung.
Apoi s-au culcat.
Avery s-a trezit înaintea lui Ţaţe. în dimineaţa aceea trebuiau să plece foarte devreme. A coborît din pat şi l-a privit cu dragoste. Era frumos în somn. Oftă amintindu-şi cu plăcere noaptea trecută şi intră în baie.
Robinetele scîrţîiră. Avery tresări. Ţaţe avea nevoie de odihnă. Ziua era foarte încărcată. Va petrece multe ore în avion, va ţine discursuri, va cere voturi.
Era ziua dinaintea alegerilor. Era vitală pentru oricine. Acum se mai puteau răzgîndi Aoamenii. Se cufundă cu plăcere în apa fierbinte, încă zîmbea amintirilor cînd draperia a fost trasă brusc.
- Ţaţe!
- Bună dimineaţa.
- Ce...
- M-anvgîndit să facem duşul împreună, îi zîmbi şiret.. Scutim timp, scutim hotelul de consum de apă.
Avery stătea stînjenită de goliciunea ei. Era palidă. Buzele îi erau albastre. Tremura. Uluit, Ţaţe lăsă capul într-o parte.
- Parcă ai văzut o stafie. Te-am speriat?
Ea înghiţi în sec. Deschise gura dar nu reuşi să articuleze nimic.
- Carole? Ce s-a întîmpiat?
El o privi intens. Trecu în revistă trupul gol. Inima ei tremura. El remarcă cicatricea de la operaţia de apendicită. Avery ştia de mult că nu existau astfel de
j operaţii la Carole.
- Carole? Vocea lui se făcea ecoul mistificării. Avery încercă să se acopere cu o mînă şi întinse
rugător pe cealaltă. -Ţaţe, eu... Tăios ca lama unui cuţit, ochii lui se lipiră de ai ei.
- Tu nu eşti Carole!
Vorbise calm, dar creierul îi era străbătut de gînduri conflictuale. Cînd adevărul îl lovi, repetă accentuat:
- Tu nu eşti Carole!
O prinse de încheietura mîinii şi o scoase de sub duş. Ea strigă de durere. -Te rog, Ţaţe... El o fixă de perete cu rnîna strînsă în gîtul ei.
- Cine naiba eşti? Unde este soţia mea? Cine eşti?
- Nu striga, şopti ea. O trezeşti pe Mandy.
- Vorbeşte, luate-ar dracu'! Cine eşti? Tremura atît de rău încît abia putea vorbi.
- Avery Daniels. -Avery Daniels? Re...?
- Unde este Carole? Ce...?
- Carole a murit în accident, Ţaţe. Eu am supravieţuit. Am fost confundate pentru că am schimbat locurile în avion. Cînd am ieşit din flăcări am luat-o pe Mandy, ei au crezut că...
O prinse de cap cu amîndouă mîinile.
- Carole a murit?
- Da, îmi pare rău.
- în accident? Vrei să spui că tu... tot acest timp...?
Ea îi confirmă din priviri.
l se rupea inima văzînd cum face/eforturi să
înţeleagă ceea ce era de neînţeles. Treptat slăbi strînsoarea şi se îndepărtă de ea. Ea luă în grabă halatul de baie şi se acoperi. Tăcerea era de nesuportatA. Aerul era încărcat de uimire şi suspiciuine. în această tăcere el aruncă o întrebare simplă:
- De ce?
Ziua socotelilor sosise. Ştia că va veni. Nu sperase că va fi chiar astăzi. Nu era pregătită.
- Este complicat.
- Nu-mi începe cu treburi din astea, spuse el îngheţat. Ppvesteşte-mi acum, înainte de a chema poliţia.
- Nu ştiu cum şi unde s-a făcut prima încurcătură, începu ea înfrigurată. M-am trezit la spital bandajată din cap pînăîn picioare, incapabilă să vorbesc. Toată [urnea îmi spunea Carole. La început nu am înţeles, îmi era frică, eram dezorientată. Mi-au trebuit cîteva zile pînă să înţeleg ce s-a întîmplat.
- Şi cînd ai înţeles de ce nu ai spus?.De ce?
- Nu puteam. Doar ştii că nu puteam vorbi, întinse spre el o mînă rugătoare. El o împinse cu brutalitate. Ţaţe, am încercat să-ţi transmit un mesaj înainte de operaţia cosmetică care m-ar fi transformat în Carole, dar a fost imposibil. De cîte ori începeam să plîng tu credeai că plîng din cauza operaţiei. Plîngeam şi de asta, dar mai ales plîngeam pentru că mi se furase identitatea şi mi se impunea alta. Nu aveam nici o putere, nu-ţi puteam transmite nimic.
- Dumnezeule, parcă este un film ştiinţifico-fantastic. îşi trecu mîna prin păr. Văzînd că este gol, luă un prosop şi se înfăşură. Bine, dar asta s-a întîmplat cu multe luni în urmă.
- Trebuia să rămîn Carole pentru o vreme.
- De ce?
Ea ridică ochii în tavan. Prima explicaţie nu însemna nimic pe lîngă ce avea să urmeze.
- O să sune...
- Nu mă interesează cum o să sune, spuse el ameninţător. Vreau să ştiu de ce ai jucat rolul soţiei mele?
- Pentru că cineva vrea să te omoare. Răspunsul ei agitat îl luă prin surprindere. Era
pregătit de luptă.
- Cum ai spus?
- Cînd eram în spital a venit cineva la mine în cameră.
- Cine?
- Nu ştiu cine. Ascultă-mă şi nu mai pune atîtea întrebări. Eram bandajată. Nu vedeam. Cineva care
mi-a spus Carole, m-a avertizat să nu-mi treacă prin minte să fac destăinuiri pe patul de moarte. Mi-a spus că planul este în desfăşurare şi că tu nu vei trăi să ocupi scaunul de senator.
El rămase nemişcat. Un zîmbet i se ivi în colţul buzelor. Scoase un rîs înfiorător.
- Şi vrei să te cred?
- Este adevărat.
- Singurul adevăr este că tu acum vei pleca la închisoare. Acum. întinse mîna spre telefon.
- Ţaţe, nu! Nu te condamn pentru ceea ce crezi despre mine.
- Nici cea mai imaginativă minte nu'egalează ceea ce cred eu acum.
- Nu te mint, îţi jur. Cineva plănuieşte să te omoare înainte de a-ţi prelua mandatul.
- Nici măcar nu sînt ales.
- Se pare că eşti foarte aproape.
- Şi nu poţi identifica această persoană misterioasă?
- Nu încă. încerc.
El îi studie expresia onestă de pe faţă, apoi mîrîi:
- Nu-mi vine să cred că stau aici şi ascult aceste prostii. Luni de zile ai trăit o minciună. Aştepţi acum din partea mea să te cred că un străin s-a strecurat în camera de spital şi ţi-a şoptit că mă va asasina?
- Nu este un străin, Ţaţe. Este cineva apropiat. Cineva din familie.
El rămase cu gura căscată. O privea trăsnit. -Vrei să...
- Gîndeşte-te! Numai membrii familiei au avut acces la spital.
- Spui că cineva din familia mea vrea să mă asasineze?
- Ştiu că sună absurd, dar este adevărat. Nu am inventat nimic. Nici eu nu-mi imaginam aşa ceva. Am primit mesaje.
- Mesaje?
- Mesaje lăsate pentru Carole în locuri unde numai ea le putea găsi. îi comunicau că planul merge perfect.
Se repezi la dulap, trase fermoarul valizei şi scoase biletele, inclusiv posterul electoral.
- Au fost bătute la maşina de la fermă, spuse ea. El le privi atent pe toate.
- Puteai să le faci tu în eventualitatea că te prindeam şi aveai nevoie de o explicaţie.
- Nu le-am făcut, strigă ea. Acesta este felul în care partenerul Carolei a vrut să...
- Stai puţin, stai puţin. Aruncă notele şi ridică mîinile. Este din ce în ce mai bine. Carole şi presupusul asasin complotau împreună, da?

- Absolut. A început atunci cînd v-a]i întîlnit prima dată. Poate chiar mai devreme.
- De ce ar fi vrut Carole să mă omoare? Nu avea nici o înclinaţie politică.
- Nu este o problemă politică, Ţaţe. Este personală. Carole a vrut să devină soţia ta. A fost exact cum ai vrut tu şi după aceea au plănuit ce să facă. Cine ţi-a prezentat-o?
- Jack, ridică el din umeri. Cînd a venit la firmă să o angajăm.
- Poate că nu a fost un accident că a venit tocmai la firma ta.
- Avea recomandări impecabile.
- Sînt sigură. De asta a avut grijă în primul rînd.
- Ştia să bată la maşină, asta îţi aruncă în aer teoriile.
- Ştiu că am dreptate.
- Cred că va trebui să,şi dovedeşti, spuse el ameninţător.
- Nu numai eu pot. Şi Zee poate.
- Mama mea? Şocul era evident. Mîinile îi stăteau neputincioase pe lingă corp.
- Are un dosar complet al Carolei Navarro. L-am văzut. Crezînd că eu sînt Carole, m-a ameninţat cu el, dacă vei mai fi nefericit.
- De ce ar face ea aşa ceva?
- Se pare că a crezut că te îndrăgosteşti din nou de soţia ta. îl privi cu subînţeles. După noaptea trecută şi eu am motive să cred asta.
- Uită noaptea trecută. După cum bine ştii, este o minciună, îi întoarse spatele.
Avery ridică mîna la înţepătura din inimă. Va trebui să se ocupe şi de asta mai tîrziu. Acum avea probleme critice.
--------------------:-------(-396.")--------------------------'
- Chiar dacă tu la început nu ai văzut cum este Carole, Zee a văzut. A angajat un detectiv pentru a-i cerceta trecutul.
- Şi ce a găsit?
- Aş prefera să nu...
- Ce .a găsit? întrebă el cu duritate. Pentru Dumnezeu, nu-mi vinde remuşcări acum.
- A fost dansatoare de cabaret. Printre altele, a fost arestată şi pentru prostituţie.
Văzînd expresia rănită de pe faţa lui, îi întinse mîna, El o respinse.
- Nu trebuie să mă crezi pe mine, spuse ea ridicînd vocea cu mînie. întreab-o pe mama ta. Păstra toate acestea împotriva Carolei. Şi nu trebuie să fii atît de surprins, Ţaţe, pentru că tu m-ai dispreţuit crezînd că sînt Carole, pentru avort, pentru infidelitate, pentru droguri. Luni de zile am suportat antipatia ta din cauza acestei femei.
El gîndi intens mîngîindu-şi bărbia.
- Bine, să spunem că ai dreptate în privinţa complotului. Crezi că pot să te cred că te-ai pus în pericol numai din pricina bunătăţii tale? De ce nu mi-ai spus acum cîteva luni, cînd ai avut ocazia?
- M-ai -fi crezut atunci mai mult decît mă crezi acum? El nu-i răspunse. O făcu ea. Nu, nu m-ai fi crezut, Ţaţe. Eram dezarmată. Nu aveam puterea să te apăr nici pe tine, nici pe mine. Nu-mi puteam permite riscul. Cînd persoana aceea - oricine ar fi - ar fi descoperit că s-a deconspirat în faţa lui Avery Daniels, reporter de televiziune, cît crezi că aş mai fi trăit?
Ochii lui se îngustară. Dădu. din cap.
- Cr.ed că înţeleg acum de ce Avery Daniels, reporter de televiziune, a acceptat această şaradă. Ai
făcut-o de dragul succesului.
Ea îşi umezi buzele, semn de vinovăţie, nervozitate şi recunoaştere.
- Nu în totalitate. Recunosc faptul că m-am gîndit la cariera mea la început, dar nu şi acum, Ţaţe. Nu de cînd am ajuns să iubesc... pe Mandy. Odată ce am intrat, nu am putut ieşi. Nu puteam lăsa lucrurile nerezolvate.
- Cît timp aveai de gînd să te prefaci că eşti soţia mea? Tot restul vieţii? Odată tot te-aş fi văzut goală! Cît timp aHi putut trăi în minciună? Pentru totdeauna?
- Nu. îşi frîngea mîinile disperată. Nu ştiu. Aveam de gînd să îţi spun cînd...
- Cînd?'
- Cînd Mandy ar fi fost în siguranţă.
- Să ne întoarcem la complot.
- Termină cu aerul ăsta de nonşalanţă. Ameninţarea este reală. Privi spre poster. Este imperativă!
- Atunci spune-mi pe cine suspectezi. Ai trăit printre aceşti oameni, după ce ai venit de la spital. Rîse amar de stupiditatea lui. Dumnezeule, acum se explică atît de multe lucruri. Pierderi de memorie, Shep, caii - privi spre abdomenul ei - atît de multe lucruri. Cum de nu am văzut?
- Nu ai căutat. Tu şi Carole nu aţi fost intimi foarte mult timp.
Ezitînd să-i spună pe nume, el reluă întrebarea.
- Pe cine suspectezi? Părinţii? Fratele meu? Cel mai bun prieten al meu? Dorothy Rae? Nu, stai -Francy! Ea este. S-a supărat pe mine acum cîţiva ani că nu i-am împrumutat maşina şi acum vrea să mă omoare.
- Nu glumi, exclamă Avery frustrată.
- Toată povestea aceasta este o glumă. O glumă murdară pusă la cale de o căţea cu ambiţii de profesionistă. Cu siguranţă am fost orb, surd, idiot, dar acum le văd pe toate foarte limpede. Nu tu ai fost aceea care ai făcut o gafă jurnalistică înainte de a avea fapte? Da, tu ai fost. Ai vrut să repari greşeala şi să recapeţi credibilitate. Eşti un reporter care avea nevoie de o poveste şi cînd s-a ivit ocazia ai profitat.
Ea clătină din cap şi şopti cu puţină convingere. -Nu.
- Te cred în stare, Avery Daniels. Te-a bîntuit obsesia reportajului şi aveai de gînd să-l faci cu orice risc, nu? Chiar cu riscul de a deveni o tîrfă. Probabil nu pentru prima dată. Ţi se întîmplă cu toţi cei la care le iei interviuri? Asta este răsplata ca să afli secrete?
îşi strînse halatul pe lîngă ea dar nu încercă să se apere.
- Ţaţe, nu sînt o tîrfă. Tot ce s-a întîmplat între noi a fost cinstit.
- Ce dracu'!
- A fost.
- M-am culcat cu o impostoare.
- Şi ţi-a plăcut.
- Evident, ştii să joci teatru.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Vineri, 24/06/2011, 1:38 PM | message # 30
Nu mai era furioasă. Avea lacrimi în ochi.
- Greşeşti. Te rog să mă crezi, Ţaţe. Trebuie să fii atent - arătă cu mîna spre poster - o va face. Ziua alegerilor este mîine.
El dădea din cap încăpăţînat.
- N-o să mă convingi niciodată că cineva din familia mea îmi va trage un glonte în cap.
- Stai puţin! strigă amintindu-şi ceva. Este un tip înalt cu părul alb care te-a urmărit toată campania. Van are casetele pentru a-ţi dovedi.
- Ah, cameramanul, zîmbi el cu răutate. Acum se explică si prezenţa lui. Cine a mai intrat în nevinovatul tău joc?
- Irish McCabe.
- Cine este? .
Ea îi explică totul.
- Bijuteriile Carolei sînt la el, dacă le vrei înapoi.
- Dar medalionul?
- Este un dar de la tatăl meu.
- Foarte inteligent. Gîndeşti bine şi mai ales te acoperi.
- Ascultă-mă, Ţaţe. Dacă iau casetele de la Van vrei, te rog, să le vezi? O să-l recunoşti pe omul de carejţi vorbesc.
îi povesti, apoi cum au dedus ei că va fi angajat un profesionist.
- Formaţi un trio grozav pe socoteala familiei Rutledge.
- Nu este aşa. -Nu?
Bătaia din uşă îi trezi la realitate. Era Eddy.
- Ne întîlnim jos peste douăzeci de minute, luăm masa şi plecăm la aeroport. Ţaţe o privi intens pe Avery. Ceva nu e în ordine? îl întrebă Ţaţe.
Ea îşi duse pumnii strînşi la bărbie şi în tăcere îl ruga pe Ţaţe să nu spună nimic.
- Te rog, Ţaţe, şopti. Nu ai nici un motiv, dar trebuie să ai încredere în mine.
- Nu s-a întîmplat nimic, spuse Ţaţe, ne vedem la restaurant.
Avery se prăbuşi pe canapea.
- Ţaţe, nu trebuie să spui nimănui. Jură-mi că nu vei sufla un cuvînt nimănui.
- De ce aş avea încredere în tine mai mult decît în
familia mea?
- Dacă ceea ce ţi-am spus este adevărat, atunci tăcerea te va salva de la asasinat. Dacă nu este decît o nebunie, tăcerea te va salva de la ridicol. Oricum, nu vei cîştiga nimic dacă mă vei prezenta ca pe o impostoare. De aceea, te rog să nu spui nimănui.
El o privi cu răceală.
- Eşti ca şi Carole.
- Nu-mi place că vezi lucrurile aşa.
- Trebuia să-mi dau seama. Trebuia să ştiu că schimbările erau prea bune ca să fie adevărate. Felul în care te purtai cu Mandy.
- Ţaţe, Mandy a făcut progrese. Nu eşti convins că o iubesc?
- O să-i rupi inima cînd vei pleca.
- O să-mi rup inima. El o ignoră.
- Acum înţeleg de ce te-au interesat dintr-odată alegerile, de ce îţi exprimai elocvent părerile şi de ce...
"îi privi gura... atît de multe lucruri erau altfel.
Timp de cîteva minute păru că se luptă cu o forţă magnetică care îl atrăgea spre ea. Cu o înjurătură furioasă, îi întoarse spatele. Avery fugi după el înainte de a o încuia în baie.
- Ce ai de gînd să faci?
- Pentru moment nimic. Am ajuns pînă aici. Tu şi schema ta incredibilă nu veţi reuşi să mă faceţi să pierd alegerile, de dragul familiei mele şi de dragul oamenilor care au încredere în mine.
- Ce ai de gînd să faci cu mine?
- Nu ştiu, spuse el cinstit. Dacă te denunţ, mă fac de rîs şi pe mine şi familia mea. Dar dacă'tu spui ceva, te omor.
- Nu te-am minţit, Ţaţe. Tot ce am spus este
adevărat.
- Probabil că voi divorţa de tine, aşa cum am hotărît să divorţez de Carole. Pedeapsa ta va fi că pentru tot restul vieţii vei rămîne doamna Ţaţe Rutledge.
- Trebuie să fii atent. Cineva va încerca să te omoare.
-'Avery Daniels a murit şi a fost înmormîntată. Aşa va rămîne.
- Caută în mulţime un tip cu părul alb. Fereşte-te de el.
- Nu vei mai avea carieră în televiziune, nici reportaj senzaţional. O privi dispreţuitor. Ai făcut totul pentru nimic, domnişoară Daniels.
- Am făcut totul pentru că te iubesc. El îi trînti uşa în nas.
Cercetările lui Van au ajuns la capăt în ajunul zilei alegerilor. Timp de cîteva secunde a rămas cu ochii pironiţi în ecranul televizorului nevenindu-i să creadă că, în sfîrşit, a descoperit ceea ce căuta.
A dormit doar cîteva ore. A vizionat casetă după casetă. A băut kilograme de cafea, de apă minerală, a fumat pachete de ţigări şi marijuana.
Nu vedea dezordinea din cameră. Nici nu-i păsa. Nu-l interesa că nu a mîncat aproape nimic, că nu a făcut o baie în patruzeci şi opt de ore. A fost obsedat că trebuie să vadă casetele. Parcă avea o adevărată misiune.
A terminat la nouă şi jumătate seara şi a rămas privind uluit banda pe care a filmat-o acum trei ani cînd lucra la Washington. Atunci a filmat patru casete de cîte. douăzeci de minute. Reporterul a comprimat totul în cinci minute pentru ştirile de seară. Era o scenă care îi cutremura pe oameni.
Van privise de mai multe ori filmele pentru a fi sigur că nu face o greşeală. Cînd a fost sigur, a fixat aparatul, a pus o casetă goală şi a tras cele mai importante momente, cele mai acuzatoare.
între timp, dorea să-şi omoare plictiseala. Scoase o ţigară şi o aprinse, luă telefonul şi sună la Palacio Del Rio.
- Da, trebuie să vorbesc cu doamna Rutledge.
- îmi pare rău, domnule, nu vă pot face legătura, dar dacă vreţi lăsaţi-mi numărul...
""403^)—

- Nu, nu m-aţi înţeles. Este ceva personal pentru Av..., Carole Rutledge.
- Voi transmite mesajul.
- Ascultă proasto, este important, înţelegi? Este urgent.
- în legătură cu ce?
- Nu-ţi pot spune. Trebuie să vorbesc cu doamna Rutledge personal.
-îmi pare rău, domnule, reluă vocea plată, nu vă pot da legătura. Dacă îmi lăsaţi...
- Luate-ardracu'!
Trînti receptorul, apoi îl ridică şi formă numărul lui Irish. îl lăsă să sune, "unde naiba este?"
începu să meargă prin cameră gîndindu-se la cea mai bună soluţie de a-i informa pe Irish şi pe Avery. Era esenţial ca această casetă să ajungă în mîinile lui Avery, dar cum? Dacă nu a reuşit cu telefonul, cum ar putea să se apropie de ea? Ea trebuia să o vadă înainte de ziua de mîine. Se termină înregistrarea şi Van tot nu avea o soluţie. Singura posibilitate era de a-l găsi pe Irish. Mai sună încă o jumătate de oră acasă, la studio şi iar acasă, dar tot nu-l găsi. Hotărî să ia caseta să o ducă la Irish acasă, îl va aştepta. Ce naiba, era important.
Cînd ajunse în parcare îşi aminti, că maşina studioului era la garaj.
- Na! Ce mă fac?
Căsuţa poştală, s-a spus că pentru mesaje urgente să o folosească. Se întoarse în casă, căută printre hîrtii şi găsi numărul căsuţei poştale. Puse caseta în plic şi scrise adresa. Poşta era la o distanţă de două blocuri, dar tot i se părea departe. Cumpără ţigări, şase cutii de bere şi timbre. Caseta va ajunge în mîinile lui Irish rnîine dimineaţă, între timp o să-l sune
din cinci în cinci minute. Făcuse copia ca măsură de siguranţă.
• Unde naiba era cotoiul ăsta bătrîn la o asemenea oră? Apărea el mai tîrziu. Vor hotărî amîndoi cum să o avertizeze pe Avery, pentru că pericolul asupra lui Rutledge era real.
Sorbind dintr-o cutie de bere Van-se întoarse acasă, îşi dezbrăcă jacheta şi se aşeză în faţa televizorului, între timp, luă telefonul şi sună la Irish. Sună de cinci ori şi auzi sunetul butonului care deconecta telefonul. Privi repede 'şi văzu o mînă înmănuşată care deconectase aparatul. Ochii lui se ridicară încet de la mînă spre o fată zîmbitoare.
,- Foarte interesant, domnule Lovejoy, spuse încet vizitatorul său arătînd spre televizor. Nu-mi aminteam de unde te cunosc.
Pistolul se ridică şi ochi în frunte.
Irish se grăbi şi ridică telefonul la al şaselea apel. Tocmai atunci legătura se întrerupse. "La naiba!" A stat tîrziu în camera telexurilor ca să pregătească ziua de mîine. A verificat schemele de program, planificările şi iar a verificat să vadă dacă toţi ştiau ce au de făcut. Astfel de zile îi plăceau foarte mult lui Irish. Tot în asemenea zile simţea şi fierbinţeala din inimă. Nu trebuia să mănînce atît.
Bău un pahar de antacid şi se întoarse lîngă telefon. Sună la Van, dar nu-i răspunse nirheni. Dacă Van umbla aiurea, îl omora cu mîinile lui. Avea nevoie de el mîine dimineaţă, îl programase pe lîngă familia Rutledge, la Palacio Del Rio, toată ziua şi apoi seara,
----------.--------------("405 }--------:----------------
în aşteptarea rezultatelor. Irish nu era convins că cineva era atît de tîmpit încît să facă o tentativă de asasinat în ziua alegerilor, dar Avery părea convinsă. Dacă îl va vedea pe Van lîngă ea va fi mai mulţumită.
l-a fost imposibil să vorbească cu ea la telefon. A sunat-o de mai multe ori, dar i s-a spus că doamna Rutledge nu se simte bine. Cel puţin asta era versiunea oferită de anturajul lui Rutledge, cînd toţi au văzut că nu este lîngă Ţaţe.
La ultima încercare de a lua legătura cu ea i s-a spus că toată familia serveşte cina. Neliniştit, s-a oprit pe la poştă şi a verificat căsuţa poştală. Nu a găsit nimic care să-i potolească temerile. Horărî că dacă Avery are nevoie de el ştia unde să-l găsească.
Se pregăti de culcare. După ce îşi spuse rugăciunile, încercă să-l mai sune o dată pe Van. Nici un răspuns*.
Avery a petrecut ziua alegerilor înnebunită de frică. Ţaţe i-a spus cu răceală că nu o va lua cu el şi a rămas ferm în hotărîre.
După ce s-a întors, ea a respirat uşurată dar tot tremura de teamă. Cînd s-au întîlnit la cină, Jack s-a i aşezat lîngă ea şi a întrebat-o:
- Te mai doare burta?
- Poftim?
- Ţaţe ne-a spus că ai ciclul şi nu ne poţi însoţi.
- Ah, da, acceptă ea minciuna. Nu m-am simţit bine de dimineaţă, dar acum mi-e bine, mulţumesc.
- Ai grijă să îţi fie bine mîine dimineaţă. Pe Jack nu-l interesa deloc sănătatea ei, îl interesa doar dacă
lipsa ei putea să influenţeze alegerile. Mîine dimineaţă trebuie să fii în formă.
- Voi încerca.
L-a strigat Dorothy Rae. Se schimbase radical. Nu mai băuse nimic în ultima vreme. Nu mai părea speriată, arăta îngrijit. Puţin mai curajoasă, nu-l mai scăpa pe Jack din ochi, mai ales cînd Avery era pe-aproape. Carole încă mai era pentru ea o ameninţare. Era pregătită să lupte pentru soţul ei.
Datorită atitudinii relaxate a lui Ţaţe, Avery văzu că nimeni nu a remarcat răceala dintre ei. Familia se îndreptă în grup spre restaurant pentru cină. în timpul mesei, Ţaţe s-a purtat politicos cu ea. Cînd a venit, ea l-a obosit cu întrebări. Cum a fost ziua, cum a fost primit. El i-a răspuns politicos, dar răceala din ochii lui a îngheţat-o. S-a jucat cu Mandy, a povestit mamei, a tachinat-o pe Francy, a ascultat ultimele sfaturi ale lui Jack, s-a contrazis cu Eddy în privinţa toaletei de a doua zi.
- Nu mă îmbrac altfel decît ca un om obişnuit. Voi purta costum şi cravată numai dacă voi fi ales şi va trebui să mulţumesc în public.
- Va trebui să-ţi dau costumul la călcat, spuse Avery convingător.
- l-auzi, i-auzi! exclamă Nelson bine dispus.
Ţaţe o privi tăios de parcă ar fi vrut să-i sfîşie duplicitatea. Dacă bănuia pe cineva de trădare, ea era aceea. Dacă avea vreo îndoială în privinţa familiei, o ascundea foarte bine. Pentru un om a cărui viaţă putea să se schimbe radical a doua zi, arăta incredibil de calm. Totuşi Avery îl suspecta că e încprdat. Părea încrezător pentru că dorea ca toţi ceilalţi să rămînă calmi, .se potrivea atitudinea. Ar fi dorit să rămînă singuri şi s-a bucurat cînd întîlnirea cu Jack şi Eddy
s-a terminat repede.
- Ies la plimbare, le spuse Jack. Dorothy Rae şi Francy se uită la televizor. Este.un film sentimental pe care eu nu-l pot înghiţi acum. Mă duc să mă răcoresc.
- Cobor cu tine în hol, spuse Eddy. Vreau să verific totul.
Au plecat împreună. Mandy dormea deja în camera ei. Acum, gîndi Avery, voi avea timp să mă apăr. Poate că de data aceasta nu se va pripi. Spre dezamăgirea ei, el se îndreptă spre uşă.
- Mă duc la mama şi la tata.
- Ţaţe, nu l-ai văzut pe Van la aeroport? L-am sunat acasă dar nu răspunde. Aş fi vrut să-mi aducă casetele...
- Eşti obosită. Nu mă aştepta.
Plecă şi lipsi foarte mult. Din cauza zilei epuizante, se culcă.
Ţaţe nu mai veni lîngă ea. Peste noapte Avery se trezi şi intră în panică negăsindu-l lîngă ea. Ieşi repede din dormitor.
Ţaţe dormea pe canapeaua din salon.
l s-a rupt inima.
Luni de zile nu l-a avut din pricina înşelătoriilor Carolei. Acum nu-l avea din cauza minciunilor ei.
Durerea de stomac pe care Irish a simţit-o cînd s-a dus la culcare nu era nimic pe lîngă cea pe care o avea la şapte dimineaţa, în ziua alegerilor.
Era o zi răcoroasă, dar plăcută. Se aştepta o participare masivă la vot. Ajunse la birou şi luă telefonul, îl trînti apoi în furcă. Cum Van încă nu se arătase la faţă, Irish începu din nou să sune la el acasă. Nici un răspuns.
- Unde poate fi?
- Poate că este pe drum, se oferi un reporter.
- Poate, spuse Irish molfăind o ţigară, între timp ai să pleci tu. Dacă te grăbeşti, o să-i prinzi pe Rutledge înainte de a pleca de la hotel. Dacă nu, mergi ca nebunul pînă îi prinzi din urmă şi înregistrează fiecare minut. Reporterul fugi bucuros că a scăpat întreg. Irish ridică din nou telefonul.
- Vreau să vorbesc cu doamna Rutledge.
- îmi pare rău, domnule, nu vă pot da legătura.
- Da, ştiu, ştiu, dar este ceva important.
- Vă rog să lăsaţi numele şi num...
Irish închise şi imediat formă numărul lui Van. Suna încontinuu dar nu răspundea nimeni.
. - Dacă pun mîna pe el îl scalpez. Se întoarse spre un reporter. Hei, tu de colo, te duci la el şi îl scoţi pe puturosul ăla din pat.
- Pe cine, domnule?
- Pe Van Lovejoy, urlă Irish nerăbdător. De ce naiba şi-au găsit unii să lipsească tocmai astăzi?
Mîzgăli repede adresa lui Van şi i-o întinse tînărului care aştepta speriat. Să nu te întorci fără el.
Avery ieşi din hotel cu Mandy de mînă. Cu cealaltă mînă îl ţinea de braţ pe Ţaţe. Zîmbi spre sutele de aparate de fotografiat, dorindu-şi să nu mai tremure. Ţaţe le aruncă acelaşi zîmbet cuceritor, făcu un semn de victorie şi se îndreptă spre maşină. Era împresurat de microfoane. Vocea lui Ţaţe era calmă în agitaţia generală. "Frumoasă zi pentru alegerii" Era bombardat cu întrebări, dar Eddy reuşi să îi elibereze. Avery era îngrijorată că el îi va însoţi. Nu au fost singuri toată dimineaţa. Cînd s-a trezit ea, el era deja îmbrăcat. A mîncat cîtă vreme ea a îmbrăcat-o pe Mandy.
în timp ce maşina pleca, ea cercetă mulţimea de ziarişti, îl căuta pe Van. Văzu echipa de la KTEX dar Van nu era. De ce nu? Unde este?
Nu a fost nici la aeroportul din Kerrville. Se nelinişti şi mai mult. Ţaţe se aplecă spre ea.
- Zîmbeşte pentru Dumnezeu. Arăţi de parcă am şi pierdut.
- Mi-e frică, Ţaţe.
- Ţi-e frică să pierd înainte de a începe ziua?
- Nu, mi-e frică să nu mori.
Se priviră cîteva secunde dar Jack îi întrerupse, întoarcerea la Sân Antonio a părut o veşnicie. Circulaţia era mai aglomerată decît de obicei. Cînd au ajuns la hotel, Avery a cercetat mulţimea. A văzut un chip cunoscut dar nu era acela pe care îl căuta. Bărbatul cu părul alb stătea pe partea cealaltă a
străzii. Van nu se vedea nicăieri.
Irish i-a promis.
S-a întîmplat ceva.
Imediat ce au ajuns în apartament ea a intrat în dormitor la telefon. In sfîrşit, i s-a răspuns.
- Vă rog cu Irish McCabe.
- Irish? II găsesc imediat.
Lucrase şi ea în perioada alegerilor. Ştia ce agitaţie este într-un studio de televiziune. "Hai Irish", şoptea neliniştită.
-Alo?
- Irish, exclamă uşurată.
- Nu, pe el îl căutaţi? O secundă.
- Sînt Av... se opri îa timp.
l se răspunse a doua oară.
- Alo? Alo?
- Da, cine este, Eddy, tu eşti? -Da.
- Sînt. A..., Carole.
- De unde naiba vorbeşti?
- Din dormitor. Folosesc firul ăsta. Era evident că el a ridicat cuplajul din hol.
- Termină repede, se răsti el. Trebuie să lăsăm toate firele libere.
închise. Ea rămase pe fir. Legătura cu studioul de televiziune a fost ignorată de cei din hol. Era întreruptă. Disperată, puse jos receptorul şi se alătură familiei şi celor cîţiva voluntari din cameră.
Deşi zîmbea şi vorbea aşa cum toată lumea aştepta de la ea, încerca să-şi imagineze unde este Van. Se încuraja că este printre oamenii din hol care aşteptau sărbătorirea victoriei lui Ţaţe. Pentru moment, nu putea face altceva, îşi lăsa imaginaţia în voia soartei. Irish şi Van ştiau unde să o găsească.
încercînd să-şi reprime panica, se îndreptă spre canapeaua unde stătea Ţaţe.
Aşa cum le-a spus, a votat îmbrăcat în haine obişnuite, o jachetă de piele şi jeanşi. Părea total relaxat şi-i spunea lui Zee ce ar vrea să mănînce la prînz.'
Avery se aşeză pe braţul canapelei. Absent, el o prinse de talie şi îi mîngîie un genunchi. DUpă ce plecă Zee, o privi zîmbind şi spuse:
- Salut.
- Salut.
. Apoi îşi aminti. Avery văzu cum i se întunecă ochii luminoşi şi calzi, cum devin implacabili, îşi luă mîna de pe ea.
- Am vrut să te întreb ceva, spuse el. -Da?
- Ai folosit anticoncepţionale?
- Nu. Şi nici tu.
- Grozav.



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
Forum » BIBLIOTECA ONLINE » Proza » SANDRA BROWN-IMAGINEA DIN OGLINDA
Căutare:

Ported to uCoz - WebStory
Top