new posts members Forum Rules search RSS
Pagina 1 din 11
Forum » DE PE NET ADUNATE... » Povesti cu talc » Dragostea adevarata
Dragostea adevarata
date: Sâmbătă, 04/06/2011, 4:39 AM | message # 1
Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.

Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…

Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.

Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”

Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.

Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Luni, 13/06/2011, 2:59 PM | message # 2
O poveste de dragoste…
O poveste care a început cândva şi nu se va termina niciodată. O poveste în care puţini au crezut.
Totul a început acum…20 de ani. O fată frumoasă, păr negru şi ochii mari ca de măslină, privea ţintă către tânărul din faţa ei. Ea, avea 16 ani. El, avea 24 de ani. Ea, vorbea doar română. El, vorbea doar engleză şi germană. Dar le-a ajuns să se privească adânc în ochi. El era din Austria şi a fost venit în oraşul ei împreună cu alţi câţiva tineri. Ea l-a văzut timp de o zi. Şi atât. Nu au prea vorbit nimic. Doar câteva cuvinte pe care le-a tradus sora ei. Dar tot ce făceau era să se uite adânc unul în ochii celuilalt. Ei îi plăcea enorm de mult de el. Gândea că are un zâmbet superb, ochi adorabili şi păr frumos. Dar credea că e prea mica şi neînsemnată pentru el. Lui îi plăcea de ea. Îi plăcea zâmbetul ei, ochii ei şi timiditatea ei. Dar….nu i-a spus-o. Când a ajuns timpul să plece, au făcut schimb de adrese. După câteva săptămâni după ce a plecat, el i-a trimis ei o scrisoare şi o fotografie. Ea… i-a scris înapoi şi nu a mai primit răspuns… Atunci, cu ochii în lacrimi şi cu inima frântă, a urcat repede în pod, a deschis un cufăr vechi şi a pus acolo scrisoarea de la el. S-a rugat preţ de câteva momente şi…a plecat închizând uşa după ea.
Timpul a trecut. Periodic, îşi mai amintea de el… zilele, lunile, anii…treceau cu viteză. Ea nu se putea îndrăgosti de nici un băiat. Simţea că nici unul nu e pentru ea. Toţi o judecau. Avea deja 35 de ani. Ei nu îi păsa. Tot ce dorea era să fie fericită. Într-o zi… s-a aşezat în faţa laptopului şi…nu ştiu ce i-a venit dar cu mâinile tremurânde a intrat pe facebook şi…a tastat numele lui. L-a găsit. Acum se gândea că va vedea poze cu soţia lui, cu micuţii lui copii. Dar… surpriza! Pozele înfăţişau acelaşi om de acum 20 de ani, puţin mai trecut de floarea vârstei şi mai maturizat. Dar singur. Atunci s-a hotărât să-i scrie un mesaj. Peste câteva zile, i-a răspuns înapoi. I-a zis că niciodată nu ar putea uita o fată cu un zâmbet ca al ei! Era necăsătorit, de fapt…nu a fost căsătorit niciodată. Nu a simţit niciodată că fata cealaltă e sufletul pereche. Acum ea ştia engleză. Se puteau înţelege perfect.
Peste un an, altă surpriză dragii mei. S-au logodit!! Amândoi sunt enorm de frumoşi!! ENORM, ENORM. Nu au renunţat la visul lor, au îndrăznit să lupte pentru el şi au înţeles că toate vin la timpul lor. Chiar dacă uneori Dumnezeu vrea să ajungem la îndelunga răbdare. Sau chiar….răbdarea sfinţilor. Au avut nunta. Au fost superbi. De vis! Cu ochii în lacrimi mi-au dat speranţă în inima. Mie şi vouă. Ei doi…ne-au învăţat că se merită să aştepţi dragostea adevărată. Indiferent cât de mult timp. Pentru că atunci…după o aşteptare atât de lungă….urmează o viaţă de neimaginat!
edited by: MiCuTzA - Luni, 13/06/2011, 3:01 PM
MiCuTzA
Offline
Posts: 131
respect
[ 2 ]
 
Forum » DE PE NET ADUNATE... » Povesti cu talc » Dragostea adevarata
Pagina 1 din 11
Căutare:

Ported to uCoz - WebStory
Top