new posts members Forum Rules search RSS
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Forum » Diverse » Viata de zi cu zi » Copilaria
Copilaria
date: Vineri, 22/04/2011, 11:22 PM | message # 1


Cine nu si-ar dori sa poata da timpul inapoi, sa redevina copilul care statea pe genunchii bunicului si asculta cu ochii mari povestile cu zmei, feti frumosi si zane, spuse cu atat maiestrie.Cine nu si-ar dori sa redevina fetita sau baietelul care astepta seara cu nerabdare sa vina tati de la munca cu buzunarele pline cu bomboane, si apoi sa mearga la culcare cu zambetul pe buze si cu jucaria preferata langa el?...Ehh...asta e o copilarie ideala..si totusi..toti ne-am dori sa dam timpul inapoi, sa nu fim nevoiti sa luam decizii, sa nu stim ce inseamna suferinta...
Dar in zilele noaste copilaria dispare...dispar jocurile atat de indragite de noi odata, fetitele nu se mai joaca cu papusi ci cu fardurile mamei, baietii au lasat masinutele deoparte si stau in fata calculatorului...
...dar eu...eu vreau sa ma joc inca o data cu papusile...

Image and video hosting by TinyPic


“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.”
edited by: Just - Vineri, 22/04/2011, 11:43 PM
Just
Offline
Posts: 237
respect
[ 8 ]
 
date: Vineri, 22/04/2011, 11:39 PM | message # 2

Cat de mult imi doresc sa mai fiu copil ,dar ce sa facem asa este facuta viata ca intr-o zi sa ne nastem ca mai apoi sa murim .Tot ce mai mi-a ramas din acea perioada sunt niste fragmente ce imi vin in minte cu ajutorul unor fotografii.Cand suntem mici vrem sa fim mari ,iar cand devenim in sfarsit asa zisi oameni mari vrem sa mai retraim vremurile inocente ale copilariei.
Cand eram mai copila ca acum...imi doream sa fiu o zana cu puteri magice..
Credeam ca daca vreau,pot da timpul inapoi...
Imi doream sa fac papusile sa vorbeasca si credeam ca tot ce ma-nconjoara ma-ntelege...
Eu inca mai pastrez copilul din mine si-s bucuroasa ca pot face asta,pt ca stiu ca in momentul in care o sa "moara" aceasta parte din mine,nu am sa mai fiu eu...




...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Duminică, 29/05/2011, 1:31 AM | message # 3
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
Tanjesc dupa vremurile alea,dar asta e ...nu te poti pune contra timpului....


Miri
Offline
Posts: 617
respect
[ 11 ]
 
date: Luni, 30/05/2011, 7:27 PM | message # 4
Si pentru ca Miri a scris inceputul articolului...eu tin sa transcriu aici si restul pentru ca mi-a placut in mod deosebit...si contine multe adevaruri...
Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.

Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate... Nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta...

Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.

Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.

Tărâmul magic al copilăriei mele se concretizează în sătucul pierdut pe colinele blânde. Se concretizează in ligheanul cu gogoşi calde, arămii şi pufoase pe care bunica ni le pregătea cu noaptea în cap spre a fi proaspete şi apetisante pe când ne trezeam noi - nepoţii ei dragi - în zori de zi.

Copilăria mea se regăseşte în poala bunicului, care ne făurea fluiere din salcie, frumos meşteşugite şi încondeiate, spre a cânta dimineţile prin păduri de fag şi plop, în nostalgica căutare a "împărăţiei tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte".

Aşa a fost copilăria mea. Frumoasă, sinceră şi luminoasă. Am crescut sub învăţăturile bunicilor şi părinţilor, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu existau, dar pierdeam ore în şir la fotbal în spatele casei si cate si mai cate jocuri de ramaneai traznit de ceea ce faceam si ne imaginam. Aşa a fost copilăria mea. Cu respect faţă de dascălii care ne-au pus pentru prima dată creionul în mâna, făra a alerga cu rolele pe holurile şcolii, fără a avea telefon mobil în buzunarul de la jeanşi şi a mesteca fără ruşine gumă în faţa profesorilor.

Aşa a fost copilăria mea şi Doamne, tare îmi mai este dor de ea.Copii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape tot timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi mai ales noapte cu prieteni de peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinului şi să-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expediţie" prin pădurile din apopiere.

Copiii din ziua de azi trăiesc acum într-o lume virtuală, dominată de monştrii imaginari, filme de groază, muzică grea, joasă, care nu reuşeşte să atingă nici o coarda a sufletului lor, cercei sfredeliţi şi împlântaţi în cele mai ciudate părţi ale corpului.


“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.”
Just
Offline
Posts: 237
respect
[ 8 ]
 
date: Luni, 06/06/2011, 4:18 AM | message # 5
Eu n-as vrea sa mai fiu copil. De cand ma stiu mi-am dorit sa cresc mare si sa plec de acasa. Sa fiu independenta. Probabil am fost o rebela de mica wacko .


Fighting for peace is like fucking for virginity...!
YoYo
Offline
Posts: 201
respect
[ 4 ]
 
date: Duminică, 17/07/2011, 11:39 PM | message # 6


“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.”
Just
Offline
Posts: 237
respect
[ 8 ]
 
date: Luni, 25/07/2011, 3:10 PM | message # 7
Nici eu nu-mi mai doresc sa fiu mica YoYo..A fost frumoasa perioada copilariei dar nu...nu as mai vrea sa fiu copil!


Miri
Offline
Posts: 617
respect
[ 11 ]
 
date: Sâmbătă, 06/08/2011, 0:03 AM | message # 8



...am invatat sa plang cu zambetul pe buze...
ElegantFM
Offline
Posts: 1952
respect
[ 15 ]
 
date: Joi, 01/09/2011, 4:40 PM | message # 9
Super subiectu deschis felicitarii

Eu unu as mai vrea sa fiu copil , sa fiu din nou protejatu familiei , sa fiu rasfatat sa nu stiu ce sunt alea plobleme sa dau cu nasu de greutatii cry , dar din pacate nu se intoarce acele vremuri , acum ne ramane sa traim si sa ne uitam la generatia noua care e facuta in " eprobeta " jumate , pe ei nici nu i-a nascut nasa bine si au pus mana pe pc-uri , canter sau cand ii auzi la 12 ani mama ce p... e aia sau ce as ..... , sau am pe scara un pusti de 14 ani care o injura pe maicasa de mama focului . Sincer eu cand ii aud ma crucsc la ani lor eu invatam si ma jucam afara de dim pana seara de aceea spun ca sunt facuti la eprobeta biggrin


De bun ce sunt iti dau camasa de pe mine , dar nu ma calca pe coada ca te calc pe cap ;) ;)
Adryan
Offline
Posts: 83
respect
[ 1 ]
 
date: Sâmbătă, 03/09/2011, 6:09 PM | message # 10
din pacate nu am avut rabdarea sa citesc tot articolul
dar ca sa semnez prezenta scriu si eu
copilaria e frumoasa dar chiar daca imbatranim asta nu inseamna ca nu putem avea sufletul inca tanar
dj_show
Offline
Posts: 325
respect
[ 1 ]
 
date: Marţi, 06/09/2011, 10:36 PM | message # 11


Adi...si eu as vrea sa mai fiu copil...sa ma bucur de ceasul pe care mi-l cumpara bunicul...sa rad cand ma gadilea...si sa ma umflu in pene cand imi spunea ca sunt nepoata sa favorita.Sa-mi tund papusile pentru ca nu le puteam desface parul impletit...sa ma catar in copaci si sa strige mama la mine sa am grija sa nu cad...Doamne cat mi-ar placea sa mai fiu copil inca o data.Dar nu putem da timpul inapoi.Acum...multe din persoanele dragi ma privesc din cer...si mi-as dori sa mai fie cu mine...Frumoasa copilarie.


“Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.”
Just
Offline
Posts: 237
respect
[ 8 ]
 
Forum » Diverse » Viata de zi cu zi » Copilaria
  • Pagina 1 din 1
  • 1
Căutare:

Ported to uCoz - WebStory
Top